Wow!Nu stiu daca ma crezi sau nu dar pot sa zic ca in momentul asta lacrimile imi curg pe fata.Mi-a placut extrem de mult capitolul.Nu imi vine sa cred ca este ultimul ,ma atasasem asa mult de acest fic.Refuza pur si simplu sa cred ca sarmanul Eric a murit ,boul,cretinul,idiotul ala (si lista poate continua),(apropo,nu ii mai pomenesc numele caci ma enervez si fac rau de tot) a fost nebun total,cand i-a dat o supradoza.Ma bucur totusi ca Josh si Eduard s-au trezit la realitate si au renuntat sa faca ceea ce faceau,macar a iesit ceva bun din tot.Admir faptul ca cei doi le dedica lui Al si lui Eric toate lucrarile si cantecele lor.Fic-ul asta m-a invatat o importanta lectie de viata.Sunt total deacord cu ultima insiruire de propozitii despre ziua de maine.A fost un fic foarte reusit,care mi-a facut placere sa il citesc.Ce pot sa zic,sper sa revii in forta si cu alte fic-uri la fel de minunate ca si acesta..P.S:Esti geniala!
![[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]](http://static.zerochan.net/Touken.Ranbu.full.2064981.jpg)