Dinastiile imperiale

[Kira's Scarlet]

Multumesc mult my dears ^^ Ma simt magulita.

Capitolul 4
Partea I

De cand a venit Armin, toate diminetile mele sunt atat de frumoase. Ma trezesc cu dorinta de-al vedea si de-al simti pe printul visurilor mele. Dar astazi trebuie sa ma trezesc mai devreme deoarece e o zi importanta pentru familia imperiala. O sa avem un oaspete important.
L-am trezit si pe Armin si dupa ce am facut un dus impreuna si am luat micul dejun, am facut o vizita in gradina regala pentru a alege cele mai frumoase flori, pe care le putem folosi la decorat. Toti servitorii si angajatii castelului se agitau si alergau de colo colo pentru a se asigura ca totul este perfect. Armin a aparut in spatele meu -neobservat- cu un buchet mare de trandafiri regali transilvaneni, pe care mi-a inmanat mie.
-Pune asta in sala de mese, spune el, dupa care dispare. Am ramas cu gura cascata, dar m-am conformat cerintelor. Deci asa e cand esti logodit. Primesti si ordine. Chiar ma amuza gandul asta.
Am pus trandafirii intr-o vaza pe care am asezata-o pe masa uriasa plina cu bucate alese si specialitati din Transilvania de pe vremea lui Tepes. Sper ca oaspetele nostru sa fie multumit. Il priveam pe Armin cum se plimba printre flori cu viteza sa neobisnuita de semi-demon. Ma indrept spre cu aceiasi viteza in semn ca il provoc la o intrecere pana la copacul batran de langa cetatea veche. Imi zambeste galant, dupa care o ia la fuga cu viteza incat abia il puteai vedea. Am luat-o la goana dupa el. Vitezele noaste erau aproape egale. In drumul nostru frunzele au fost facute cenusa. Viteza era atat de mare incat facea pomii sa se cutremure. L-am lasat sa ia avantaj pentru un timp, dar cand eram aproape de copac, am luat-o inainte. Dupa ce am ajuns primul la vechiul stejar, l-am prins pe Armin in brate.
-Nu e drept. Cum se face ca esti atat de rapid? Ma intreaba el privindu-ma intens.
-Esti aproape la fel de rapid ca si mine. Esti inca tanar, i-am spus si l-am sarutat scrut pe frunte.
-Ne intoarcem? Ma intreaba el. L-am luat de mana si l-am tras dupa mine, inapoi la castel.


Era ora 19:00. Trebuia sa soseasca.
O trasura se vedea apropiindu-se, insotita de niste calareti, cel mai probabil demoni. Din trasura rosie decorata cu fire aurii pe margini, coboara un tanar cu parul castaniu, imbracat elegant. Purta un costum negru din materiale fine, o camasa alba din matase si un papion negru. Alaturi de el au venit doi demoni imbracati cu haine asemeni unor vanatori. In mainile lor se aflau mai multe arme taioase.
-Bine ai venit, Gabriel. Ma bucur sa te intalnesc, ii spun intinzandu-i mana. Acesta ma strange prietenos si imi zambeste.
-Multumesc, raspunde el.
-Pofteste, te rog.
L-am condus in salon, unde urma sa luam cina. Ne-am asezat cu totii la masa si am asteptat ca mancarea sa apara.
-Gabriel, vreau sa-ti multumesc pentru ceea ce ai facut pentru noi, ii spun.
-Nu ai pentru ce sa-mi multumesti. Acel varcolac a fost dusmanul meu din todeauna. El e cel care mi-a omorat cel mai bun prieten. A fost de datoria mea sa ma razbun.
-Ma bucur ca ai acceptat invitatia mea la cina.
-Si eu ma bucur. Acesta trebuie sa fie Armin, nu-i asa? Intreaba el sfios.
-Da, el e.
-Am auzit ca e mostenitorul tronului Elvetiei. Voi doi sunteti prieteni, din cate vad. S-au auzit zvonuri cum ca Armin s-a mutat aici.
-Bineinteles, doar e logodnicul meu. La auzul raspunsului meu, Gabriel a ramas cu gura cascata.[/color][/size]

Nota: In atasamentul de mai jos am pus poza oficiala a ficului, facuta de mine. O sa fac si pentru celelalte forumuri poze pentru ficurile mele