19-08-2012, 11:54 PM
Multumesc persoanei care a anuntat-o pe Manu ca am postat gresit ,spre a fi anuntata. Ca sa imi rascumpar greseala, pun inca un capitol, dupa ce am editat postul anterior .
*
"Sapte zile pana la sfarsit" nota Eric in jurnalul sau, iar eu am suras fericit. DEsi stiam ca ceea ce nota el insemna ca ni se apropia sfarsitul. Voiam insa ca ultimele noastre zile sa fie cele mai frumoase, sa fie de vis si sa treaca, pe cat se poate, incet.
M-am uitat la el fluturandu-mi genele si incepu sa rada. Stiu ca-mi citea gandurile, fiindca se prinse repede de ceea ce aveam cu adevarat in minte. Mainile mele incepura sa-i maseze usor umerii, facandu-l sa geama scurt de cateva ori.
- Auzi? intrebsem in soapta. Mi-am dus buzele la urechea sa, pe care am sarutat-o dulce, apoi am muscat intr-un mod nazdravan si pervers. Eric isi dadu capul pe spate, scotand un sunet prelung, si nu mi-am putut abtine un zambet incantat pentru ce reusisem sa fac.
- Hm? intreba Eric si chicotisem usor.
M-am uitat printre genele-mi dese la el, iar Eric se ridica de pe scaunul sau, indreptandu-se spre mine incet. Ajunsese aproape de mine cand eu am pasit in spate, facandu-l sa ma urmeze, razand de joculetul meu scurt si copilaresc.
- Vrei sa ducem tabloul cu noi doi la cavou? intrebasem "impiedicandu-ma" de pat, astfel ca el ma prinse in brate, lasandu-ma incet pe suprafata moale. Se puse deasupra mea si ma saruta apasat si lung pe buze, acaparandu-mi gura in totaliate. Ii simteam limba cum o cauta pe-a mea usor, facandu-ma sa gem incet. Am raspuns sarutului, frecandu-mi limba de a lui cu tandrete.
Imediat ce buzele ne-au fost libere, imi spuse:
- S-a facut.
O bataie in usa ne intrerupse micul joculet pervers. Eric se dse la masa, scriind ceva, pe cand eu mi-am indreptt pasii spre usa, dandu-i drumul Moniquei, ce astepta nervoasa. Plansese mult, din cate se vedea, si imi parea rau pentru ea.
- Caleb, Eric, doctorul spune... Spune ca Beth nu mai are mai mult de-o saptamnaa, spuse fata incepadn sa planga. Imi parea rau pentru ea si pentru ceea ce se intampla cu iubita ei.
Se aseza pe un fotoliu, iar eu si Eric o luaram in brate, strangand-o la piept. Se parea ca cei doi revenisera si ei la sentiemntee mai bune, astfel ca eu eram, in mare parte, ultumit. Imi venea si mie sa plang, dar sa si rad, fiindca realizam ce sincronizare morbida se crease intre mine, Eric si Beth.
- Linisteste-te! o povatui Eric, batand-o usor pe spate. Imi pare rau pentru ceea s-a intamplat intre tine si fata... Dar, din pacate, chiar nu stiu ce sa spun.
Mi-am dat imediat seama ca ceea ce spunea Eric era intr-adevar real, nu mintea sau ceva de genul. Cel pe care-l iubeam avea, se pare, un aer binevoitor acum cu biata fata.. De care si mie imi parea rau, fiindca, pana la urma, nu era fata rea deloc.
- Beth isi va reveni, te asigur, am spus incet, desi nici eu nu credeam ceea ce spuneam cu adevarat. O mangaiam usor pe roscata pe umeri, continuand: Ai vazut ca a prins ceva culoare in obraji? Plus ca se poate tine pe picioare, ceea ce inainte nu putea. Ai sa vezi, scumpa mea, Beth va fi bine, am spus incet, iar ea inclina din cap.
- Nu e vorba de pierderea de sange... E mai mult, spuse fata incet. Imi pare rau, nu va pot spune, insa Beth... Beth nu mai poate, spuse in soapta, lasansdu-se cu capul pe umarul lui Eric. Imi pare asa de rau de ea... rosti, dar pe mine ma cam baga la idei ceea ce spunea fata. Ma duc la ea, rosti MOnique riicandu-se si disparu imediat pe usa. Am incuiat-o in urma ei si m-am intors spre Eric, privindu-l piezis.
- Vrei sa fie facuta vreo slujba? intreba ca si cand Monique nu a fost acolo niciodata si am chicotit usor, realizand ca nu ii pasa de fapt prea mult de ea. DE la aceasta scurta intrevedere cu fata, realizasem ca imi doresc cu atat mai mult sa mor impreuna cu Eric al meu. Ma gandeam din ce in ce mai des la asta.
- Nadajduiesc, scumpule, ca nu vei rade de mine, am spus incet, aseznadu-ma pe covorul pufos. Eric dadu din cap ca nu, privindu-ma atent , in timp ce eu am continuat: Ma gandeam ca, la ora 12:00, la ultima bataie a orologiului, noi doi sa ne aflam in ca voul nostr. Ne otravim sau ceva... Dar sa nu murim pe loc, am spus incet. Sa mai avem putin timp... Si ne asezam in cosciugele noastre, luandu-ne adio de la viata, am rostit senin, iar el incepu sa bata din pale, eea ce ma facu sa rosesc.
- Briliant! spuse lasandu-se in genunchi in fata mea. Se apropie incet si ma saruta pe buze, facandu-ma sa rosesc usor, ceea ce ii provoca rasul.
- Hai sainotam, am spus ridicand din sprancene. Cu hainele pregatite, am iesit impreuna din conac si am mers la grajduri, luand caii folositi si ieri, la plimbarea in padure. I-am incalecat, pornind intai spre locul unde avea sa ne fie cavoul.
Desigur, construirea incepuse, spre marea mea multumire. Am privit atent, realizand ca se ridica foarte repede cavoul pe care-l doream. Nici o zi nu trecuse bine si fundatia era deja turnata. Ma mira ca barbatul lucra atat de repede. Desigur, Eric platise bani buni pentru ceea ce urma sa fie rdicat acolo, plus tacerea.
Drumul nostru se schimba spre lacul gasit de mine cu ceva timp in urma. Era un drum tacut, deoarece niciunul dintre noi nu avea chef sa vorbeasca despre orice in afara de moartea noastra. Am deschis eu, intr-un final, subiectul:
- Va sti cineva?
- Nu, raspunse ERic senin. Doar noi doi. Vom fi acolo, ne vom iubi...
M-a trecut un fior in momentul in care auzisem ceea ce spusese. Rosisem, fiindca nu concepeam ca acel lucru sa se intample in cavoul nostru. Pana la urma insa, totul ne apartinea. Era, de fapt, al lui Eric, si nu profanam niciun mormant. Profanam cimitirul cu totul!
- Esti sigur? Mai bine ne iubim in fiecare noapte... Decat sa facem asta intr-un cimitir sfant. Mi-e teama. Daca vom fi despartiti dupa moarte? intrebasem cu ochii plini de lacrimi. Ajunsesem la lac. Eric sari de pe cal si ma dadu si pe mine jos, apoi ma saruta lung pe buze.
- Te asigur, vom fi impreuna. Ai nadejdea asta, dragostea mea! Am dat afirmativ din cap, incercand sa par linistit, iar el continua: Referitor la... fiecare noapte, e valabil? Am inceput sa rad auindu-l, fiindca nu ma asteptam la astfel de intrebare.
- Cu riscul ca nu voi putea merge sau calari,da, e valabil, am spus zambind si rosind in acleasi timp. Eric incepu sa rada, dar nu ma refuza. Se apleca si ma saruta apasat, apoi desfacu fiecare haina ce-o aveam pe mine, avand grija sa ma lase gol pusca in fata lui. Se dezbraca imediat si pe sine insusi si intra in apa rece, chemandu-ma si pe mine spre el. Am zambit incantat auzind asta si m-am dus spre Eric al meu, luandu-l in brate. Mi-am incolacit mainile in jurul taliei sale si l-am sarutat apasat pe buzele acelea divine,dulci si apetisante.
- Auzi/ Nu ti s-a parut ceva ciudat in comportamentul Moniquei? am intrebat si el dadu afirmativ din cap. Se parea, deci, ca aveam dreptate, ea chiar ascundea ceva. Cred, Eric, ca ea este motivul pentru care Beth nu se simte bine. Cred ca i-a facut ceva si faza cu acea chestie care s-o fi taiat mi se pare de-a dreptul idioata.
- Sunt de acord. De-aia vreau sa o terminam cat mai rapid. Vreau sa fiu cu tine fara niciun lucru care sa ne desparta!
Dadusem afirmativ din cap si l-am luat in brate, doritor. Ma trase in apa, incepand impreuna sa inotam.
"Ce fericit sunt! "
*
"Sapte zile pana la sfarsit" nota Eric in jurnalul sau, iar eu am suras fericit. DEsi stiam ca ceea ce nota el insemna ca ni se apropia sfarsitul. Voiam insa ca ultimele noastre zile sa fie cele mai frumoase, sa fie de vis si sa treaca, pe cat se poate, incet.
M-am uitat la el fluturandu-mi genele si incepu sa rada. Stiu ca-mi citea gandurile, fiindca se prinse repede de ceea ce aveam cu adevarat in minte. Mainile mele incepura sa-i maseze usor umerii, facandu-l sa geama scurt de cateva ori.
- Auzi? intrebsem in soapta. Mi-am dus buzele la urechea sa, pe care am sarutat-o dulce, apoi am muscat intr-un mod nazdravan si pervers. Eric isi dadu capul pe spate, scotand un sunet prelung, si nu mi-am putut abtine un zambet incantat pentru ce reusisem sa fac.
- Hm? intreba Eric si chicotisem usor.
M-am uitat printre genele-mi dese la el, iar Eric se ridica de pe scaunul sau, indreptandu-se spre mine incet. Ajunsese aproape de mine cand eu am pasit in spate, facandu-l sa ma urmeze, razand de joculetul meu scurt si copilaresc.
- Vrei sa ducem tabloul cu noi doi la cavou? intrebasem "impiedicandu-ma" de pat, astfel ca el ma prinse in brate, lasandu-ma incet pe suprafata moale. Se puse deasupra mea si ma saruta apasat si lung pe buze, acaparandu-mi gura in totaliate. Ii simteam limba cum o cauta pe-a mea usor, facandu-ma sa gem incet. Am raspuns sarutului, frecandu-mi limba de a lui cu tandrete.
Imediat ce buzele ne-au fost libere, imi spuse:
- S-a facut.
O bataie in usa ne intrerupse micul joculet pervers. Eric se dse la masa, scriind ceva, pe cand eu mi-am indreptt pasii spre usa, dandu-i drumul Moniquei, ce astepta nervoasa. Plansese mult, din cate se vedea, si imi parea rau pentru ea.
- Caleb, Eric, doctorul spune... Spune ca Beth nu mai are mai mult de-o saptamnaa, spuse fata incepadn sa planga. Imi parea rau pentru ea si pentru ceea ce se intampla cu iubita ei.
Se aseza pe un fotoliu, iar eu si Eric o luaram in brate, strangand-o la piept. Se parea ca cei doi revenisera si ei la sentiemntee mai bune, astfel ca eu eram, in mare parte, ultumit. Imi venea si mie sa plang, dar sa si rad, fiindca realizam ce sincronizare morbida se crease intre mine, Eric si Beth.
- Linisteste-te! o povatui Eric, batand-o usor pe spate. Imi pare rau pentru ceea s-a intamplat intre tine si fata... Dar, din pacate, chiar nu stiu ce sa spun.
Mi-am dat imediat seama ca ceea ce spunea Eric era intr-adevar real, nu mintea sau ceva de genul. Cel pe care-l iubeam avea, se pare, un aer binevoitor acum cu biata fata.. De care si mie imi parea rau, fiindca, pana la urma, nu era fata rea deloc.
- Beth isi va reveni, te asigur, am spus incet, desi nici eu nu credeam ceea ce spuneam cu adevarat. O mangaiam usor pe roscata pe umeri, continuand: Ai vazut ca a prins ceva culoare in obraji? Plus ca se poate tine pe picioare, ceea ce inainte nu putea. Ai sa vezi, scumpa mea, Beth va fi bine, am spus incet, iar ea inclina din cap.
- Nu e vorba de pierderea de sange... E mai mult, spuse fata incet. Imi pare rau, nu va pot spune, insa Beth... Beth nu mai poate, spuse in soapta, lasansdu-se cu capul pe umarul lui Eric. Imi pare asa de rau de ea... rosti, dar pe mine ma cam baga la idei ceea ce spunea fata. Ma duc la ea, rosti MOnique riicandu-se si disparu imediat pe usa. Am incuiat-o in urma ei si m-am intors spre Eric, privindu-l piezis.
- Vrei sa fie facuta vreo slujba? intreba ca si cand Monique nu a fost acolo niciodata si am chicotit usor, realizand ca nu ii pasa de fapt prea mult de ea. DE la aceasta scurta intrevedere cu fata, realizasem ca imi doresc cu atat mai mult sa mor impreuna cu Eric al meu. Ma gandeam din ce in ce mai des la asta.
- Nadajduiesc, scumpule, ca nu vei rade de mine, am spus incet, aseznadu-ma pe covorul pufos. Eric dadu din cap ca nu, privindu-ma atent , in timp ce eu am continuat: Ma gandeam ca, la ora 12:00, la ultima bataie a orologiului, noi doi sa ne aflam in ca voul nostr. Ne otravim sau ceva... Dar sa nu murim pe loc, am spus incet. Sa mai avem putin timp... Si ne asezam in cosciugele noastre, luandu-ne adio de la viata, am rostit senin, iar el incepu sa bata din pale, eea ce ma facu sa rosesc.
- Briliant! spuse lasandu-se in genunchi in fata mea. Se apropie incet si ma saruta pe buze, facandu-ma sa rosesc usor, ceea ce ii provoca rasul.
- Hai sainotam, am spus ridicand din sprancene. Cu hainele pregatite, am iesit impreuna din conac si am mers la grajduri, luand caii folositi si ieri, la plimbarea in padure. I-am incalecat, pornind intai spre locul unde avea sa ne fie cavoul.
Desigur, construirea incepuse, spre marea mea multumire. Am privit atent, realizand ca se ridica foarte repede cavoul pe care-l doream. Nici o zi nu trecuse bine si fundatia era deja turnata. Ma mira ca barbatul lucra atat de repede. Desigur, Eric platise bani buni pentru ceea ce urma sa fie rdicat acolo, plus tacerea.
Drumul nostru se schimba spre lacul gasit de mine cu ceva timp in urma. Era un drum tacut, deoarece niciunul dintre noi nu avea chef sa vorbeasca despre orice in afara de moartea noastra. Am deschis eu, intr-un final, subiectul:
- Va sti cineva?
- Nu, raspunse ERic senin. Doar noi doi. Vom fi acolo, ne vom iubi...
M-a trecut un fior in momentul in care auzisem ceea ce spusese. Rosisem, fiindca nu concepeam ca acel lucru sa se intample in cavoul nostru. Pana la urma insa, totul ne apartinea. Era, de fapt, al lui Eric, si nu profanam niciun mormant. Profanam cimitirul cu totul!
- Esti sigur? Mai bine ne iubim in fiecare noapte... Decat sa facem asta intr-un cimitir sfant. Mi-e teama. Daca vom fi despartiti dupa moarte? intrebasem cu ochii plini de lacrimi. Ajunsesem la lac. Eric sari de pe cal si ma dadu si pe mine jos, apoi ma saruta lung pe buze.
- Te asigur, vom fi impreuna. Ai nadejdea asta, dragostea mea! Am dat afirmativ din cap, incercand sa par linistit, iar el continua: Referitor la... fiecare noapte, e valabil? Am inceput sa rad auindu-l, fiindca nu ma asteptam la astfel de intrebare.
- Cu riscul ca nu voi putea merge sau calari,da, e valabil, am spus zambind si rosind in acleasi timp. Eric incepu sa rada, dar nu ma refuza. Se apleca si ma saruta apasat, apoi desfacu fiecare haina ce-o aveam pe mine, avand grija sa ma lase gol pusca in fata lui. Se dezbraca imediat si pe sine insusi si intra in apa rece, chemandu-ma si pe mine spre el. Am zambit incantat auzind asta si m-am dus spre Eric al meu, luandu-l in brate. Mi-am incolacit mainile in jurul taliei sale si l-am sarutat apasat pe buzele acelea divine,dulci si apetisante.
- Auzi/ Nu ti s-a parut ceva ciudat in comportamentul Moniquei? am intrebat si el dadu afirmativ din cap. Se parea, deci, ca aveam dreptate, ea chiar ascundea ceva. Cred, Eric, ca ea este motivul pentru care Beth nu se simte bine. Cred ca i-a facut ceva si faza cu acea chestie care s-o fi taiat mi se pare de-a dreptul idioata.
- Sunt de acord. De-aia vreau sa o terminam cat mai rapid. Vreau sa fiu cu tine fara niciun lucru care sa ne desparta!
Dadusem afirmativ din cap si l-am luat in brate, doritor. Ma trase in apa, incepand impreuna sa inotam.
"Ce fericit sunt! "
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour