16-07-2012, 04:20 PM
Toffixx: Hmm, deci nici tie nu-ti place Kailas... ar trebui sa te obisnuiesti cu prezenta ci comportamentul sau caci va aparea tot mai des de acum. Adica din capitolele urmatoare. Jei. Daca pana acum ti s-a parut "bun, sufletist", ei bine, se va schimba si el cate putin... si probabil te va dezamagi. Cat despre Alex, abia din acest capitol va incepe sa se poarte ceva mai natural si sa lase masca de baiat-dur de-o parte. Nns, piticot! <3
Nayoi: Inainte de toate, imi place noul nick!
Hmm, profu', daca nu-ti place de el cand e nervos, nu-i bine. In acest capitol va fi si mai furios! De fapt, nervos, furios si-n toate felurile, va incepe sa fie din capitolele urmatoare din cauza lucrurilor de care va fi nevoit sa le faca, chiar daca nu-i convin.
Nykky Phoenix: Daca ai observat o schimbare majora in comportamentul lui Alex, nu stiu ce parere vei avea dupa acest capitol. Iar despre prof... hmm, toti au defectele lor, ma rog, nepriceperea in bucaratie nu este un defect, dar, pana la urma, cine se pricepe la toate?
Lexxu: Prin aceasta cale vreau sa mentionez iar ca este doar vina ta! Stii tu la ce ma refer.
Asa cum am spus si mai sus, nimeni nu se privepe la tot, iar profu' asta va arata pe parcursul ficului ca se pricepe la multe, mai putin la gatit. Si partea cu sarutatul... vor avea destul timp pana la sfarsitul ficului. Si... ai dreptate, yaoiul va veni curand, dar, caci intotdeauna exista un "dar", nu va fi intre prof si Alex, si asta pentru ca-s eu rea! Nu Kailas va interveni intre ei, dar tac, nu vreau sa spun prea multe.
Sushi: In primul rand, scuze, n-am uitat ce-am vorbit pe mes acum ceva timp legat de persoana "misterioasa" ce a timis mesajul, dar daca tu ai fi stiut deja cine este, ce rost mai avea sa citesti, asa c-am schimbat cate ceva.
Multumesc tuturor ca-mi cititi porcaria de fic! Mm, acest capitol este pentru Toffixx, adica multumita ei este acum gata, caci i-am promis. Te iubeeesc, piticot!
N-o mai lungesc, deeeeci...
Capitolul 8.
- Alex -
- Stai, Mark, de ce ai face asta? Suntem prieteni, doar...
L-am prins de mana, incercand sa-l opresc din drum. Isi intoarse chipul spre mine, zambindu-mi batjocoritor, probabil din cauza tonului meu ingrijorat pe care, de obicei, incercam sa-l ascund indiferent de situatie.
- Poate n-o voi face...
- Nu, nici nu te gandi!
L-am intrerupt, stiind deja la ce se putea gandi. I-am eliberat incheietura din stransoare, intorcandu-ma cu spatele la el si plecand spre "casa", desi mai aveam ore. Stiam ca l-as fi putut opri pe Mark, "bunul" meu prieten, dar pretul pe care-l cerea era prea mare pentru mine si principiile mele.
Ajuns in fata blocului lui Jie, am urcat in graba scarile, stiind ca acesta nu este inca acasa, ci la liceu. Acolo unde se astepta sa fiu si eu, dar nu mai aveam chef de nimic acum. Vreau doar sa dorm. Noaptea trecuta nu inchisesem nici macar un ochi din cauza acelui mesaj, iar acum, ca stiam de la cine era... cred c-as fi preferat sa fie de la tata.
Deschid usa apartamentului si merg direct in dormitor, unde ma arunc in patul mare. Stau pe spate privind tavanul alb, ceea ce, de obicem, ma plictiseste teribil, dar acum eram prea nervos si ingandurat. Am inceput sa lovesc salteaua patului, cu pumnul drept partial incordat. Desi miscarile repetate imi provocau impulsii de durere, nu am incetat. Ma gandeam doar la cum sa ascund totul de Jie.
Sar din pat speriat de zgomotul usii de la intrare. Ma ridic usor din pat, pentru a nu face galagie, aducandu-mi aminte ca uitasem sa incui usa. Ies din dormitor, reusind sa scap un tipat cand am dat nas in nas cu profu'.
- Nu puteai sa intrii mai usor in casa? M-ai speriat, credeam ca-i vreun hot sau mai rau... tata.
Mi-am inghitit rasul cand i-am vazut privirea serioasa si incruntata, fixandu-ma.
- Mm, ce-i cu tine asa devreme acasa?
L-am intrebat iar, dupa cateva minute, vazand ca n-are de gand sa scoata vreun cuvant. Am lasat putin chipul in jos, simtidu-ma intimidat de privirea lui.
- Nu stiu. Chiar nu stiu... Poate-mi spui tu care-i treaba cu "relatia" noastra, ca sa-mi dau seama pentru ce am fost suspendat doua saptamani de la scoala.
Isi puse mainile-n san, sprijinindu-se de perete. Acum veni randul meu sa tac, nestiind cum sa-i explic.
- Alex, cu tine vorbesc!
Se rasti nervos la mine, bruscandu-ma. Am facut doi pasi micuti in spate, inghitind in sec si privindu-l uimit. Gesturile sale imi aduceau aminte de prea multe intamplari din trecut.
- Stii ca numai din cauza ta imi pot pierde slujba?!
Tipa iar la mine, prinzandu-ma de tricou si impingandu-ma-n perete. Mi-am lasat trupul usor, pana ca am ajuns pe podea, ghemuindu-ma. Corpul incepu sa imi tremura vizibil. Mi-am strans genunchii la piept, ridicandu-mi privirea inlacrimata spre a sa.
- Iar... iarta-ma...
Am spus soptit, simtind un nod in capul pieptului, iar lacrimile au inceput sa-mi curga pe chip. L-am vazut privindu-ma confuz, probabil nestiind de ce reactionez asa.
- De ce plangi?
Se apropie putin de mine, iar eu, din reflex m-am ferit de-o posibila lovitura sau atingere de-a sa. Tonul sau distant si rece ma facu sa cred ca nu-l cunosc deloc, in ciuda comportamentului sau dragut din saptamanile precedente, fata de mine. Am dat usor in sens negativ din cap, sperand sa taca si sa ma lasa in pace. Ma prinse de mana, indemnandu-ma sa merg, mai mult fortat, dupa el pana in dormitor, unde m-am asezat pe marginea patului.
- Esti la fel ca tata. Amandoi stiti doar sa dati vina pe cei de jur.
L-am privit cu ura, abtinandu-ma sa tac, caci era mai bine asa. Se puse langa mine, imbratisadu-ma fortat. Ofta lung, mangaiandu-mi usor spatele.
- Imi pare rau, n-ar fi trebuit sa ma comport asa, mi-am pierdut controlul... Calmeaza-te, bine?
Am aprobat tacut, lasandu-mi capul pe umarul lui. Mi-am inchis ochii, incercand sa incetez din plans si sa-mi controlez vibratiile corpului.
- Mersi, tu cel putin nu ma bati... animalul ala ma batea din orice cand eram mic, pe mine-si varsa nervii intotdeauna. Eu eram cel cu maini si picioare rupte, capul spart si cine mai stie ce... Iar mama nu intervenea niciodata, nu si-ar fi "riscat" ea viata pentru un copil nedorit.
M-am ridicat putin, privindu-l trist, cu lacrimi in ochi.
- Nu cred ca pe vremea aia prezervativele erau atat de scumpe incat sa nu-si permita unul. Atunci, de ce m-au mai conceput si nascut? Ca sa-si bata joc de mine?
Am spus-o pe un ton mai scazut, simtindu-mi glasul tremurand. Imi mangaia usor obrazul, intristat si el.
- Nu te mai gandi la asta, totul va fi bine de acum, da?
Imi zambi incurajator, dar degeaba. Am lasat iar privirea-n jos, simtind nevoia sa plang, sa ma descarc.
- Si, mh, totusi, de unde s-a aflat de "relatia" noastra?
Rase scurt, ridicand o spranceana. Am oftat lung, aducandu-mi aminte de discutia avuta de dimineata cu Mark, in fata liceului. Dar stiam ca idiotul acela urma sa aiba niste zile grele in liceu dupa ce Jie se va intoarce.
- Mark... am vorbit de dimineata cu el. Mi-a spus ca ne-a vazut mergand impreuna la tine acasa. L-as fi putut opri, dar... n-am vrut sa-l las sa mi-o traga.
Mi-am acoperit chipul cu palmele ce-mi tremurau, incepand iar sa plang. Ma prinse de maini, apropiindu-si usor chipul de al meu, facandu-ma sa tresar. Si-a infipt mana in parul meu, tragandu-ma spre el, sarutandu-ma apasat. Dupa cateva clipe, isi indeparta chipul de al meu, strangandu-ma in brate iar. Mi-am asezat capul pe pieptul lui, bucurandu-ma ca nu eram nevoit sa-l privesc in fata, si astfel sa-mi observe roseata din obraji. L-am imbratisat si eu la randul meu, doar pentru a avea o pozitie mai confortabila. Mi-era rusina sa-l mai privesc fix in ochi.
- Calmeaza-te, Alex. Parca ai fii un pisicut' speriat la cum tremuri.
Am oftat, inchizandu-mi ochii. Bratele sale mari m-au strans la piept, oferindu-mi un vag sentument de siguranta, ceea ce ma facu sa zambesc subtil. M-am ghemuit in bratele simtindu-ma obosit.
Nayoi: Inainte de toate, imi place noul nick!
Hmm, profu', daca nu-ti place de el cand e nervos, nu-i bine. In acest capitol va fi si mai furios! De fapt, nervos, furios si-n toate felurile, va incepe sa fie din capitolele urmatoare din cauza lucrurilor de care va fi nevoit sa le faca, chiar daca nu-i convin.
Nykky Phoenix: Daca ai observat o schimbare majora in comportamentul lui Alex, nu stiu ce parere vei avea dupa acest capitol. Iar despre prof... hmm, toti au defectele lor, ma rog, nepriceperea in bucaratie nu este un defect, dar, pana la urma, cine se pricepe la toate?
Lexxu: Prin aceasta cale vreau sa mentionez iar ca este doar vina ta! Stii tu la ce ma refer.
Asa cum am spus si mai sus, nimeni nu se privepe la tot, iar profu' asta va arata pe parcursul ficului ca se pricepe la multe, mai putin la gatit. Si partea cu sarutatul... vor avea destul timp pana la sfarsitul ficului. Si... ai dreptate, yaoiul va veni curand, dar, caci intotdeauna exista un "dar", nu va fi intre prof si Alex, si asta pentru ca-s eu rea! Nu Kailas va interveni intre ei, dar tac, nu vreau sa spun prea multe.
Sushi: In primul rand, scuze, n-am uitat ce-am vorbit pe mes acum ceva timp legat de persoana "misterioasa" ce a timis mesajul, dar daca tu ai fi stiut deja cine este, ce rost mai avea sa citesti, asa c-am schimbat cate ceva.
Multumesc tuturor ca-mi cititi porcaria de fic! Mm, acest capitol este pentru Toffixx, adica multumita ei este acum gata, caci i-am promis. Te iubeeesc, piticot!
N-o mai lungesc, deeeeci...
Capitolul 8.
- Alex -
- Stai, Mark, de ce ai face asta? Suntem prieteni, doar...
L-am prins de mana, incercand sa-l opresc din drum. Isi intoarse chipul spre mine, zambindu-mi batjocoritor, probabil din cauza tonului meu ingrijorat pe care, de obicei, incercam sa-l ascund indiferent de situatie.
- Poate n-o voi face...
- Nu, nici nu te gandi!
L-am intrerupt, stiind deja la ce se putea gandi. I-am eliberat incheietura din stransoare, intorcandu-ma cu spatele la el si plecand spre "casa", desi mai aveam ore. Stiam ca l-as fi putut opri pe Mark, "bunul" meu prieten, dar pretul pe care-l cerea era prea mare pentru mine si principiile mele.
Ajuns in fata blocului lui Jie, am urcat in graba scarile, stiind ca acesta nu este inca acasa, ci la liceu. Acolo unde se astepta sa fiu si eu, dar nu mai aveam chef de nimic acum. Vreau doar sa dorm. Noaptea trecuta nu inchisesem nici macar un ochi din cauza acelui mesaj, iar acum, ca stiam de la cine era... cred c-as fi preferat sa fie de la tata.
Deschid usa apartamentului si merg direct in dormitor, unde ma arunc in patul mare. Stau pe spate privind tavanul alb, ceea ce, de obicem, ma plictiseste teribil, dar acum eram prea nervos si ingandurat. Am inceput sa lovesc salteaua patului, cu pumnul drept partial incordat. Desi miscarile repetate imi provocau impulsii de durere, nu am incetat. Ma gandeam doar la cum sa ascund totul de Jie.
Sar din pat speriat de zgomotul usii de la intrare. Ma ridic usor din pat, pentru a nu face galagie, aducandu-mi aminte ca uitasem sa incui usa. Ies din dormitor, reusind sa scap un tipat cand am dat nas in nas cu profu'.
- Nu puteai sa intrii mai usor in casa? M-ai speriat, credeam ca-i vreun hot sau mai rau... tata.
Mi-am inghitit rasul cand i-am vazut privirea serioasa si incruntata, fixandu-ma.
- Mm, ce-i cu tine asa devreme acasa?
L-am intrebat iar, dupa cateva minute, vazand ca n-are de gand sa scoata vreun cuvant. Am lasat putin chipul in jos, simtidu-ma intimidat de privirea lui.
- Nu stiu. Chiar nu stiu... Poate-mi spui tu care-i treaba cu "relatia" noastra, ca sa-mi dau seama pentru ce am fost suspendat doua saptamani de la scoala.
Isi puse mainile-n san, sprijinindu-se de perete. Acum veni randul meu sa tac, nestiind cum sa-i explic.
- Alex, cu tine vorbesc!
Se rasti nervos la mine, bruscandu-ma. Am facut doi pasi micuti in spate, inghitind in sec si privindu-l uimit. Gesturile sale imi aduceau aminte de prea multe intamplari din trecut.
- Stii ca numai din cauza ta imi pot pierde slujba?!
Tipa iar la mine, prinzandu-ma de tricou si impingandu-ma-n perete. Mi-am lasat trupul usor, pana ca am ajuns pe podea, ghemuindu-ma. Corpul incepu sa imi tremura vizibil. Mi-am strans genunchii la piept, ridicandu-mi privirea inlacrimata spre a sa.
- Iar... iarta-ma...
Am spus soptit, simtind un nod in capul pieptului, iar lacrimile au inceput sa-mi curga pe chip. L-am vazut privindu-ma confuz, probabil nestiind de ce reactionez asa.
- De ce plangi?
Se apropie putin de mine, iar eu, din reflex m-am ferit de-o posibila lovitura sau atingere de-a sa. Tonul sau distant si rece ma facu sa cred ca nu-l cunosc deloc, in ciuda comportamentului sau dragut din saptamanile precedente, fata de mine. Am dat usor in sens negativ din cap, sperand sa taca si sa ma lasa in pace. Ma prinse de mana, indemnandu-ma sa merg, mai mult fortat, dupa el pana in dormitor, unde m-am asezat pe marginea patului.
- Esti la fel ca tata. Amandoi stiti doar sa dati vina pe cei de jur.
L-am privit cu ura, abtinandu-ma sa tac, caci era mai bine asa. Se puse langa mine, imbratisadu-ma fortat. Ofta lung, mangaiandu-mi usor spatele.
- Imi pare rau, n-ar fi trebuit sa ma comport asa, mi-am pierdut controlul... Calmeaza-te, bine?
Am aprobat tacut, lasandu-mi capul pe umarul lui. Mi-am inchis ochii, incercand sa incetez din plans si sa-mi controlez vibratiile corpului.
- Mersi, tu cel putin nu ma bati... animalul ala ma batea din orice cand eram mic, pe mine-si varsa nervii intotdeauna. Eu eram cel cu maini si picioare rupte, capul spart si cine mai stie ce... Iar mama nu intervenea niciodata, nu si-ar fi "riscat" ea viata pentru un copil nedorit.
M-am ridicat putin, privindu-l trist, cu lacrimi in ochi.
- Nu cred ca pe vremea aia prezervativele erau atat de scumpe incat sa nu-si permita unul. Atunci, de ce m-au mai conceput si nascut? Ca sa-si bata joc de mine?
Am spus-o pe un ton mai scazut, simtindu-mi glasul tremurand. Imi mangaia usor obrazul, intristat si el.
- Nu te mai gandi la asta, totul va fi bine de acum, da?
Imi zambi incurajator, dar degeaba. Am lasat iar privirea-n jos, simtind nevoia sa plang, sa ma descarc.
- Si, mh, totusi, de unde s-a aflat de "relatia" noastra?
Rase scurt, ridicand o spranceana. Am oftat lung, aducandu-mi aminte de discutia avuta de dimineata cu Mark, in fata liceului. Dar stiam ca idiotul acela urma sa aiba niste zile grele in liceu dupa ce Jie se va intoarce.
- Mark... am vorbit de dimineata cu el. Mi-a spus ca ne-a vazut mergand impreuna la tine acasa. L-as fi putut opri, dar... n-am vrut sa-l las sa mi-o traga.
Mi-am acoperit chipul cu palmele ce-mi tremurau, incepand iar sa plang. Ma prinse de maini, apropiindu-si usor chipul de al meu, facandu-ma sa tresar. Si-a infipt mana in parul meu, tragandu-ma spre el, sarutandu-ma apasat. Dupa cateva clipe, isi indeparta chipul de al meu, strangandu-ma in brate iar. Mi-am asezat capul pe pieptul lui, bucurandu-ma ca nu eram nevoit sa-l privesc in fata, si astfel sa-mi observe roseata din obraji. L-am imbratisat si eu la randul meu, doar pentru a avea o pozitie mai confortabila. Mi-era rusina sa-l mai privesc fix in ochi.
- Calmeaza-te, Alex. Parca ai fii un pisicut' speriat la cum tremuri.
Am oftat, inchizandu-mi ochii. Bratele sale mari m-au strans la piept, oferindu-mi un vag sentument de siguranta, ceea ce ma facu sa zambesc subtil. M-am ghemuit in bratele simtindu-ma obosit.