Alpha Boy

[Beatrix LaVey]

Va multumesc pentru faptul ca ma urmariti si comentati . Am venit cu un capitol nou. Pupi .


* * *
- Imi pare rau, rosti Frankie trist. Iti mergea cu tipa, am stricat... rosti, iar Zack ii afisa un zambet plin de sinceritate si de bunavointa.
- Nu e absolut nimic, te-a jignit si e foarte bine ca ai facut inteleapta alegere de a pleca. Cat despre mine, nu conteaza. Nu te gandi! Eu am reusit ce mi-am dorit, adica sa sarut pe altcineva in afara de unicul in care am incredere!
Auzindu-i vorbele, Frankie realiza cat de bine se simte. Era incantat auzind aceste lucruri, asa ca ii zambi. Cu toate acestea, niciodata nu obisnuia sa vorbeasca in calatorii, astfel ca tacea. Drumul continua in liniste, dupa care, ajunsi acasa, Zack se duse in pat. Nu ii era foame, doar se gandea la Frankie. Acesta insa se duse la bucatarie. Dintr-un dulap, scoase un pachet de tigari, apoi se intoarse in camera unde se afla Zack, punandu-se pe pat, cu capul pe coapsele acestuia.
- Frankie, nu trebuie sa fii suparat din aceasta cauza. E un idiot cel ce te-a jignit.
Satenul isi aprinse o tigara in acel moment, apoi sufla tot fumul in sus. Zack privi forma acestuia, dupa care isi trecu limba peste buze, in incercarea de a-si reprima dorinta de a fuma si el. Nu reusi insa, deoarece Frankie ii dadu tigara. Lua un fum, inecandu-se cu el. Frankie il ridica si il batu in spate, apoi ii dadu un sarut scurt pe frunte.
- Imi pare rau, spuse in soapta si isi inchise ochii. Ofta prelung, apoi isi musca buzele. Isi dorea sa-l sarute din nou, insa se abtinu, muscandu-si buzele incet, spre a se calma. Isi dadu capul pe spate, pana ce simti tigara de la Zack intre buzele sale. Trase cu putere fumul in pieptul lui, apoi se uita fix la brunet.
-Nu are de ce sa-ti para... Te rog, intelege, nu imi pasa... spuse calm, apoi se apleca, dorind sa ia inca o data tigara. Frankie se ridica brusc, smulgandu-si-o dintre buze, dupa care o puse in scrumiera de pe noptiera si se puse deasupra lui Zack.
- Ultimul... spuse in soapta. Brunetul insa nu intelegea.
Il privi uimit, in incercarea de a-si stapani dorintele.
- Nimic nu trebuie sa fie considerat ultimul, spuse Zack senin si incepu sa rada. Ii puse palma dreapta a lui Frankie pe inima lui, aratandu-i cat de tare bate. Era parca o bomba ce sta sa explodeze, iar Zack stia ca e doar vina celuilalt. Pe de alta parte, Frankie avea si el parte de schimbari, lucruri noi, dar care-l ingrijorau teribil, intrucat isi dorea doar sa ramana prieten cu Zack, nu sa calce stramb. Nu-ti ingradi dorintele...indiferent ce se intampla, lupta pentru ele, lupta pentru a fi fericit!
Vocea lui fusese atat de rece, incat pe Zack il strabatu un fior de groaza. Simtea ca avea sa se produca o ruptura, una uriasa, dar stia ca nu are absolut nicio sansa sa faca ceva. Il privi pe Frankie fix in ochi, dupa care o lacrima i se prelinse pe chip.
Il durea sa stie ca e vinovat pentru faptul ca nu se putea abtine cu privire la Frankie. Nu voia ca prietenia dintre ei sa se spulbere de nicio culoare, era distrus gadnindu-se la asta. Satenul ii era un prieten pretios, bun, la care tinea foarte mult, pentru care era gata de orice.
- Doresti ceva? Ia-l... Nu pune capat lucrurilor ce atata dorinte, ci repeta-le din ce in ce mai des... Poti deveni fericit astfel, avand acel ceva. Spune-mi, ce iti doresti? Iti dau... rosti cu vocea gatuita de emotie. I se simtea sovaiala in cuvinte, insa niciunul dintre ei nu spunea nimic altceva... Pana ce tacerea fu rupta de Frankie:
- Pe tine te vreau...
Cuvintele lui Frankie nu fusesera deloc lipsite de sentimente. Din contra, se simtea toata tensiunea, toate dorintele doar din voce. Incepu sa tremure Zack auzindu-l, ceea ce il facu sa se rusineze. Inghiti in sec in acel moment, dupa care se auzi vocea sa tremuranda:
- Pe... Pe... Aaa... Pe mine?
Se balbaia, semn ca era mai emotionat decat niciodata. In viata lui nu se intamplase un astfel de lucru, ceea ce-l facu sa isi schimbe in totalitate atitudinea. Frankie se uita la el atent. Ii analiza chipul, bucurandu-se de trasaturile lui frumoase.
- Da, pe tine te vreau... Doar pe tine.
Glasul ferm ii dadu fiori lui Zack pe sira spinarii. Isi inchise ochii si ofta prelung, dupa care isi ascunse privirea de cea patrunzatoare a lui Frankie. Desi nu o vedea, o simtea atintita asupra sa. Se simtea din ce in ce mai stanjenit. Cu toate acestea, ii placea la nebunie sa fie in apropierea lui Frankie. Il dorea la nebunie... Il dorea doar acolo, sa-i stea alaturi. Simpla lui prezenta ii facea inima s-o ia la galop... Il facea sa se simta bine, sa se simta dorit.
- Dar... Frankie, rosti inca stragandu-si ochii, de ce m-ai vrea pe mine? De ce pe cineva ca mine... ?
Nici macar el nu stia exact ce intreaba. Rostul intrebarii nu ii era deloc cunoscut, se temea teribil de raspunsul pe care avea sa-l primeasca de la satenul cu ochi albastri. Ochii aceia frumosi, pe care-i iubea si-i pretuia. Acele diamante reci, si totusi pline de bunatate. Bunatate destinata lui. Prietenie... Camaraderie...
"Iubire... " isi spuse in minte, insa clatina imediat din cap, disperat. Ii era frica sa se gandeasca la asa ceva, nu se putea sa fie iubire. Pana la urma, ar fi cerut deja prea mult. Il invatase sa sarute Frankie, ii facuse... Acel lucru tot el, deja intindea coarda, sau cel putin asa credea.
- Zacky... Tu... Cand tot ce simt e pentru cineva ca tine... Cand... Cum sa refuz eu asa ceva? Cum sa refuz aceste doua buze dulci, care niciodata nu s-au sfiit sa mi se daruiasca? intreba atingandu-i buzele cu mana. Cum sa refuz trupusorul asta mladios, care s-a arcuit sub atingerile mele... Si gura asta care a gemut pentru mine? Acele gemete care mi-au gadilat simturile pana la refuz... Cum as putea eu sa refuz ceea ce simti tu? Ceea ce simtim amandoi? Cum as putea sa nu te vreau?!
Era inflacarat de-a dreptul acum. Vorbise cu sinceritate, fara sa se sfiasca sa-si arate gnadurile si dorintele. Il placea pe Zack. Stia ca nu e bine s-o spuna, dar o facuse... Isi asumase un risc major, insa nu se putea da inapoi acum. Nu se putea face absolut nimic. Zarurile fusesera aruncate, iar brunetul nu facea decat sa zaca sub el, rosu la fata, strangandu-si ochii.
- Pot sa te sarut? se auzi vocea sa la fel de blanda. Zack insa nu fu in stare sa raspunda. Nu facu decat sa clatine in sens afirmativ din cap. Isi deschise ochii pentru cateva momente, privindu-l. Frankie se oprise la cativa centimetri de chipul sau, cercetandu-l in detaliu. Era frumos, mai frumos decat niciodata. Parea angelic in acea lumina slaba, ceea ce pe Zack il facu sa roseasca si mai tare. Isi linse buzele, apoi isi inchise ochii, iar Frankie il saruta lung pe buzele acelea dulci, formidabil de gustoase si divin de placute la atingere. Limba calda se strecura cercetatoare ca-ntotdeauna printre buzele lui, inceapand sa cerceteze fiecare coltisor al gurii sale calde. Se bucura de dulceata ei fina, pana ce ramasera amandoi fara aerul necesar respiratiei.
Si totusi, nu acela fu sfarsitul. Gura calda continua sa fie strabatuta de limba lui Frankie, hotarat sa nu renunte. De data aceasta, voia sa-l testeze pe Zack. Brunetul ezita, insa nu era din cauza ca el era baiat, Frankie stia asta prea bine. Inca era nesigur pe reactiile sale, ceea ce-l facu sa reactioneze mai incet, insa nu cum se astepta Frankie, si anume sa-l respinga, ci incepu, incet-incet, sa ii raspunda. Limba i se freca de cea a satenului cu tandrete, pana ce Zack se simti coplesit. Si totusi, nu inceta. Continua, la fel de dulce ca de fiecare data, sarutul lor lungindu-se mult, deoarece amandurora le placea la nebunie ceea ce se intampla.
Aproape ca uitasera toate lucrurile ce-i ingrijorau... Nimic nu mai exista, in afara de celalalt. Cu toate astea, cuvintele "pe tine te vreau" din mintea lui Zack continuau sa se izbeasca in capul acestuia , facandu-l sa fie strabatut de fiori de placere si, in acelasi timp, de dorinta. Nu stia prea bine ce inseamna acel lucru, astfel ca astepta, cu speranta ca are, curand, sa afle la ce se referise.
Era nesigur. Cu toate astea, nu reactiona in niciun fel. Se agata de gatul lui Frankie, neindraznind sa faca absolut nimic altceva.