[Yaoi] Sacrificiu si iubire

[Nywa]

[center]Capitolul 8[/center]


Radeam in hohote de Damian, care avea un cub de gheata in bluza, din cauza Anastasiei, ca a enervat-o peste limita normala. Nu puteam nici acum sa imi sterg din minte, privirea aceea hipnotizanta si misterioasa, dar ma simteam atat de stingherit si mic, incat paream un copilas speriat.
- Dagron, te simti bine? Ma intreba roscata, facandu-ma sa tresar speriat si dezorientat, ca sa pot focaliza atentia asupra ei.
- Da, de ce intrebi? O intreb la randul meu, mijind ochii, dar nu pentru mult timp, fiindca am simtit cele doua maini puternice pe umeri mei, strangandu-i usor, ca intr-un mesaj relaxant si erotic in acelasi timp.
- Asa-i ca nu va suparati, daca il mai rapesc putin pe matematicianul nostru? Intreba seful clubului si dupa ce primi incuviintarea prietenilor mei, imi facu semn sa il urmez.
Trebuia sa le multumesc mult Anastasiei si lui Damian, ca fac in asa fel, incat sa ajung singur cu Kristian. Am mormait niste injuraturi la adresa lor, urmandu-l pe saten spre o scara din fier, pe care era sa imi rup gatul, daca mana sa ferma si calda, nu ma prindea de brat, pentru a-mi opri caderea in nas. Dupa ce se asigura, ca am nasul la locul sau si toti dinti in gura, am urcat in biroul sau.
- Cat de bine te pricepi sa lucrezi cu un site? Ma intreba, aprizandu-si laptopul, dupa ce rasuci intrerupatorul sa fie lumina.
Ranjesc, asezandu-ma pe scaunul din piele, rotativ, pocnindu-mi degetele si ascult ce doreste sa ii fac la site-ul clubului, in timp ce intram in panoul de administratie, uitandu-ma peste comenzi si aplicati. E timpul pentru magie.

- Mai ia o pauza, aud vocea tanarului, iar un miros unic de pizza cu de toate, imi inunda nasul. Am adus pizza si am vorbit cu tatal tau sa dormi aici la noapte, ma informa Kristian, facandu-ma sa ma opresc din tacanit pe taste.
- E pe bune sau simulare? Il intreb speriat, incepand sa tremur si in gand imi veneau imaginea mamei sfasiate in fata noastra.
- Aici nu merge ca un orasele mici. De fiecare data cand suna alarma, fiecare om se baricadeaza si se roaga sa nu fie el tinta, iar cei pe strada, alearga la primarie, pentru adapost. De cand m-am nascut, nu stiu daca vreodata s-a facut simulare aici, ma lamuri satenul, iar eu am alergat la usa de la birou, uitandu-ma prin geamul anti-glont, la scara, care a fost suspendata.
Zambesc amar, felicitandu-l pe tanar pentru alegerea facuta, in materie de constructie, apoi m-am alaturat lui pentru al ajuta, sa pregateasta canapeaua extensibila, pentru dormit. A scos din debara niste perne si niste paturi, asezandu-le pe canapeaua din piele maro-inchis.
- Din ce oras esti, Dragon? Ma intreba curios, luand cutia de pizza in pat, in timp ce eu ma descaltam si imi dadeam pantaloni cu bluza jos, ca dormeam in boxeri.
- Sunt din Kanaral, ii raspuns pe un ton posac, plecandu-mi ochii, pentru a nu vedea clipirea din ei.
- Esti unul dintre supravietuitori, din acel macel, ii aud vocea matasoasa si dulce, iar asternuturile fosnira usor. Imi pare rau ca am intrebat, isi ceru scuze, luandu-ma in brate si buzele sale calde, moi si catifelate, imi atinse tampla delicat, ca bataia din aripi a unui fluture.
Ma agat de umeri sai puternici - se parea ca nu eram singurul ce ii placea sa doarma fara haine -, ascuzandu-mi fata in pieptul sau puternic si atat de cald, incepand sa plang in liniste. Imi era asa de dor de mama. Chiar si acum, mai ma trezeam in toiul noptii tipand de frica, plangand cu sughituri, iar prin fata ochilor mi se infatiseaza femeia ce mi-a dat viata, este violata si mancata de canibali aia nenorociti. Tot timpul cat a chinuit-o, ea tacea si doar isi arcuia spatele, fara scoata nici un scancet. A murit cu demnitate...
- Shhh, i-am auzit vocea blanda, ce ma trezi din starea de amorteala si visare, minunandu-ma cum am ajuns sa stau in bratele lui. Nu-i o rusine sa plangi, imi sopti in ureche, strangnadu-ma si mai mult la pieptul sau, parca as fi un animalut de plus.
Inspir mirosul parfumul sau barbatesc, ce ii dadea un aer de prospetime, masculinitate si racoare, ducandu-ma cu gandul la briza montana, vara. Il duc cu timiditate mainile pe spatele sau puternic, aratand ca mergea la sala sa se intretina, ascuzandu-mi chipul in scobitura gatului sau. Kristian isi afunda chipul in parul meu, putand sa ii simt respiratia fierbinte pe pielea scalpului meu.
- Ce a fost asta? Soptesc intrebarea panicat, din cauza zgomotului din bar, dar barbatul ma stranse si mai mult in bratele sale.
Degetele sale imi apucara barbia, iar buzele acelea senzuale se apasara pentru un minut peste ale mele, dandu-mi fiori pana in varful firului de par. Dupa ce isi desprinse buzele de pe ale mele, o stare de moleseala ma cuprinse, ce se transforma intr-un somn adanc si fara vise. M-a vrajit...