03-07-2012, 05:34 PM
A disparut rabdarea- o plang si nu revine. Strig sortii s- o invie: tacere, nu m- asculta! Si iar disper, caci nu am invatat sa- ngenunchez durerea, iar dorul mistuie frenetic, acum, in miez de noapte, cand regretele ard peste cenusa pacatelor.
E deja tarziu. Somnul imi ocoleste pleoapele, iar intunericul se adanceste, lasandu-mi privirea sa rataceasca in negura, plimbandu-mi ochii pe formele pe care le ghiceam conturandu- se in culori. O febrila emotie imi cuprinsese trupul de ceva timp, iar gandurile se zbateau in interiorul acestui turn al existentei, care, deodata, devenise prea mic pentru revolta lor.
Aerul zacea greoi , captiv intre cei patru pereti, presand tavanul, podeaua, iar pe mine sufocandu- ma: patul devenise locul ideal pentru tortura. In urmatorul moment, pasii mei se impleteau lenesi pe parchetul rece ce imi alinta delicat talpile , in timp ce inaintam alene spre terasa. Iar vantul imi pare ca poarta cu el mesaje nedescifrate, lasand risipite in zborul lui cuvintele tainice celor destinati sa le perceapa.
Aprind o tigara- fumul se ridica in unde cenusii, invaluind inchipuirile nocturne si realizez, uimit, ca inima imi pulsaza dureros, neizbavindu-ma de bataile- i ritmice. Amintirea lui imi narcotizeaza simturile si ma tem, caci ceea ce simt e impotriva firii, fara ca macar sa inteleg daca nu sunt doar iluzii.
E deja tarziu. Somnul imi ocoleste pleoapele, iar intunericul se adanceste, lasandu-mi privirea sa rataceasca in negura, plimbandu-mi ochii pe formele pe care le ghiceam conturandu- se in culori. O febrila emotie imi cuprinsese trupul de ceva timp, iar gandurile se zbateau in interiorul acestui turn al existentei, care, deodata, devenise prea mic pentru revolta lor.
Aerul zacea greoi , captiv intre cei patru pereti, presand tavanul, podeaua, iar pe mine sufocandu- ma: patul devenise locul ideal pentru tortura. In urmatorul moment, pasii mei se impleteau lenesi pe parchetul rece ce imi alinta delicat talpile , in timp ce inaintam alene spre terasa. Iar vantul imi pare ca poarta cu el mesaje nedescifrate, lasand risipite in zborul lui cuvintele tainice celor destinati sa le perceapa.
Aprind o tigara- fumul se ridica in unde cenusii, invaluind inchipuirile nocturne si realizez, uimit, ca inima imi pulsaza dureros, neizbavindu-ma de bataile- i ritmice. Amintirea lui imi narcotizeaza simturile si ma tem, caci ceea ce simt e impotriva firii, fara ca macar sa inteleg daca nu sunt doar iluzii.