Capitulare

[Beatrix LaVey]

Merci, Zmeurica mea, ca m-ai comentat! Te pup!


*

Inmormantarea veni si trecu la fel de rapid, spre marea mea groaza. Facusem doar sa plang si nimic mai mult, ceea ce nu-mi placea. Ma durea ingrozitor sa vad ca bunica mea nu mai era si, incet-incet, ramaneam singur pe lume, fara nimeni care sa-mi fie aproape, sa ma ajute...
"Eric! " mi-am spus. Si da, asa e, il aveam pe el, scumpul meu, pretiosul si iubitul meu Eric, la care tineam ca la ochii mei din cap. L-am privit fix, incercand sa-mi dau seama daca ceea ce fac e bine. Prin panza de lacrimi, am realizat ca nu are rost sa imi fac atatea si atatea griji cate imi cream eu singur.
L-am privit pe conte cum dirija cateva persoane. Casa era destul de murdara, astfel ca cei cativa ramasi erau pusi sa faca ceva curatenie. Am oftat, amintindu-mi ca bunica mea mereu tinea curat in casa, asa cum se cuvenea. Lacrimile imi curgeau pe chip.
- Caleb, esti in regula ? ma intreba si, mai mult sau mai putin cu vointa, am dat afirmativ din cap.
Imediat, m-am indreptat spre patul meu, insa in fata mea aparu o tanara foarte frumoasa, cu parul roscat ce-i pica pe umeri, facand-o divina, ochii mari, verzi, si pielea alba, fina. Am zambit privind-o pe zeita aceasta. Mi se taiase respiratia urmarindu-i linia frumoasa a trupului. Mi-am muscat buzele.
- Eric, striga fata privind-o fix, facandu-ma sa ma uit la ea pentru cateva momente atent, neintelegand cine era. Eric se facu pamantiu la fata cand m-am intors spre el si abia daca mi-am putut abtine un strigat de uimire vazandu-l cat de urat se uita la ea.
- Ce cauti aici, Monique?! intreba pe un ton rauvoitor. Caleb, dragule, vino incoace! Trebuie sa-ti prezint pe cineva...
M-am apropiat cu sufletul la gura. Nu-mi venea sa cred, dar fata era o persoana pe care Eric al meu nu o dorea prin preajma, imediat pricepusem. Am inceput sa ma intreb curios cine e si de ce e asa nervos iubitul meu din cauza ei. Am privit intr-acolo, apoi m-am indreptat spre ei.
- Buna, am spus timid. Am privit-o pe fata printre genele mele dese, iar ea imi zambi la randul ei, insa rautacios.
- Esti iubitul contelui? intreba rautacios. Dupa mers se vede!
Incepuse sa rada, dar pe mine deja ma iritase prezenta ei. Am ranjit fara voia mea, apoi, pe un ton jos, am spus:
- Afara.
Eric ma lua in brate, iar fata se uita la noi parca scarbita. Imi venea sa o ucid, insa nu eram capabil sa fac acest lucru. Mi-am trecut limba peste buze, umezindu-mi-le. Priveam in urma sa, analizandu-i fiecare miscare.
- Logodnica, rosti pe un ton mohorat. Se uita la mine cu tandrete, apoi ma ridica in brate, indreptandu-ma spre camera mea. Ii spuse lui Mathew, care era si el prezent langa noi: Ai grija ca Monique sa nu intre. Daca poti, omoar-o! spuse pe un ton nervos.
Imediat, am priceput ca o ura pe fata. Desi era foarte frumoasa, era si o pacoste adevarata si foarte, foarte enervanta. Imi venea sa merg si s-o apuc de par, lovind-o iar si iar... Dar nu aveam voie sa fac o astfel de prostie, astfel ca am oftat de cateva ori pana ce am ajuns in camera mea, purtat de Eric.
- O urasc! am spus ferm, enervat la culme. De ce trebuie sa apara? O omor! am spus disperat, dorindu-mi s-o iau si s-o trag de par pana aveam s-o las chiala.
- Omoar-o pe bunica-ta! spuse roscata intrand in camera. Eric se puse in fata mea, scrasnind din dinti. Mi-am strans pumnii, gata s-o atac, fiindca se luase de bunica mea. Poate era chair vina mea... si de-asta ma afecta in ultimul hal.
- Ce-ar fi sa-ti zbor tie capul ala gol dupa umeri?!
Vocea mea sunase mai dura ca niciodata. M-am uitat urat la ea, strecurandu-ma pe sub mana lui Caleb, gata-gata s-o pocnesc pe tipa care statea in fata mea sfidatoare.Se uita la mine de parca nu eram in stare de nimic.
- Oh, bietul de tine, rosti pe un ton vizibil prefacut. Se pare ca te-a afectat cat de mult te-a tot facut Eric al lui. Chiar, nu va e rusine de tot ce faceti ? Doi baieti, intr-una, in acelasi pat! Niciun mostenitor, nimic, spuse razand. Doamne, ar trebui sa fiti inchisi, spanzurati! rosti privindu-ne pe amandoi.
Eric se apropie de ea si, inainte ca eu sa pot face orice altceva, ii trase o palma, izbind-o de perete. Aceasta ramase cu gura cascata, apoi am vazut cum ochii ii sunt umpluti de lacrimi cristaline. Am zambit incantat, dar apoi remusacrile si-au facut loc in sufletul meu. L-am prins de mana pe conte, tragandu-l spre mine.
- Ignor-o, am spus sanin, ridicand din umeri. Deja nu mai conta prezenta ei.
- Nu pot. Monique, noi doi nu ne vom casatori niciodata, spuse si fata dadu afirmativ din cap. Se vedea clar ca cei doi se urau, nu era cale de a-i face sa se inteleaga.
Fata se uita lung la Eric, apoi incepu sa rada, ca si cum fusese spusa o gluma foarte buna.
- Crezi ca m-as inhaita cu unul ca tine?! striga Monique nervoasa. Adica, te rog! Tu... Sa ma... Sa te culci cu mine, cand tu si blondul asta, elful asta, spuse rapid, nervoasa, voi doi... Voi doi ati facut dragoste pana nu mai poate merge?!
- Tu ne judeci pe noi!? Tu, dupa ce te lafai cu toate fetele in toate cearsafurile!?
Auzindu-le discutia, am ramas cu gura cascata, apoi m-am asezat pe jos, incepand sa rad zgomotos, de parca as fi fost nebun. M-am indreptat spre Eric, l-am luat in brate si l-am facut sa ma ridice pana ce ajunsesem fata in fata cu Monique.
- Nu ne judeca, domnisorica, daca iti plac fetele!
Eric rase si el la fel de incantat ca mine, in timp ce Monique se facu neagra de suparare. Am ridicat din umeri vazand-o astfel si m-am indreptat spre ea, luand-o pe pat.
- Ce vrei!? striga la mine si, cand am asezat-o, deveni livida. Ce ai de gand?!
- Calmeaza-te, am spus calm si am privit-o fix in ochi. Uite, tu nu il vrei pe Eric. Eu il iubesc. Desfaceti logodna si gata, bine? am spus incercand zadarnic sa fac in asa fel incat sa impac si capra si varza. Zadarnic insa, fiindca fata ma privi cu ura cateva momente, apoi izbucni in plans:
- Nu putem desface logodna! Tatal meu... Tatal meu nu ne-ar lasa s-o facem. Va trebui sa fim nefericiti... Mereu! spuse luandu-ma in brate.
Am ramas cu gura cascata atat eu, cat si Eric. Nu stiam cum sa reactionam. Am luat-o pe fata in brate, strangand-o usor la pieptul meu.
- Eric, putem locui toti? Noi... Noi vom fi amandoi, iar ea.. Cu cea pe care o iubeste, am spus oftand. Se poate? Desigur, daca ma iubesti... Daca vrei...
Eric cazu in genunchi si ma saruta apasat pe buze. O luase si pe Monique in brate...