[+18] Yin si Yang

[Lexxu]

Amooorule, merci, ca-mi comentezi ficul. ^.^ sper sa mai animez sectiunea +18 cu povestea asta, ca e cam gol pe aici. Mmmm, fara s-o mai lungesc atat. Next:




[center]Capitolul 2.
~ E doar o amintire! ~ [/center]



Vantul adia usor, mangaind pielea fina a femei, care dormea linistita in bratele sotului sau. Toamna tocmai incepuse, iar ea se gandea cu regret ca barbatul sau avea sa plece din nou pe alte meleaguri din pricina afacerilor. Se ridicase usor din pat, fara a face zgomot, indreptandu-se spre geam. Il rabatase, parasind intr-un final incaperea, insa inainte de asta luand telefonul brunetului ce se aflase sub perna sa. Reusise sa-l "fure" fara sa fie descoperita. Se gandea cu disperare la distantarea dintre ei doi, si asta durea... si inca, cat!
Cugetase de multe ori la treaba aceasta si constatase cu tristete ca el o insela.
In unele nopti nici nu ajungea acasa, iar cand aceasta il intreba "de ce" mereu ii trantea replica "nu te intereseaza". Se temea... se ingrozea la faptul ca avea sa piarda cel mai scump si pretios sentiment din cauza lui, sentimentul numit; dragoste. Ajunsese la parter, priviind in jur pentru a se asigura ca nimeni nu o vede. Isi daduse seama ca era weekend si nimeni nu se afla in casa inafara de ei si gemene. Respirase usurata, asezandu-se pe canapea.
O gramada de sentimente incoltisera de indata in inima ei. Teama amestecata cu ura si dragoste in aceelasi timp. Tremurand deblocase telefonul, intrand la mesaje. Trecuse repede de primele ce erau primite de la un anume coleg de servici, insa gasise mesaje de asemenea, ce nu aveau de-a face, cu asta. O anume 'Rose' ii spusese in cateva randuri ca-l asteapta la ea acasa pentru o noapte de amor intens. Dupa ce terminase de citit, scapase telefonul pe jos, acesta spargandu-se. Siroaie de lacrimi incepusera sa curga din cele doua abisuri, sfarsind in materialul subtire al tricoului alb ce-i invelea partea de sus a corpului. In acel moment ceva se rupsese inauntrul ei si, durea... durea enorm de mult. In loc de aceea dragoste imensa aparuse un nou sentiment; ura. Toata inocenta si puritatea femeii, impreuna cu bunatatea se spulberasera. Totusi, doua fetite precum doua picaturi de apa se apropiasera de ea, zambiindu-i inocent.
- Mami, s-a intamplat ceva? Rostise Yang la unison cu Yin.
Femeia isi sterse darele umede de pe fata, apoi le luase in brate pe ambele fete, incercand sa se calmeze.
- Mami e bine... voi cum sunteti? intrebase femeia, pe un ton bland.
Fetitele in varsta de 5 anisori ii marturisise ei ca tatal sau le cumparase jucari noi si cat de bucuroase sunt, insa cum nu totul iese bine, in living isi facuse aparitia barbatul.
- Tu! spuse apropiindu-se de femeie. Tu nu ai nici un drept sa-mi controlezi telefonul! strigase, uitand ca in incapere se aflau si doua fetite.
Isi scoase cureaua de la pantaloni, incepand s-o loveasca pe cea care ii fusese si ii era in continuare sotie, fara pic de mila. Lacrimile lui Yang se multiplicara la auzul tipetelor ce le producea insasi mama lor si la vederea imaginii demne de mila. Micutele perle se sparsesera la contactul cu parchetul si-un mic tipat din partea fetei, ii facusera pe toti sa impietreasca.
- Tata, nu!

Se trezise brusc din somn, descoperind doua abisuri adanci. Inima ei plina de fericire si dragoste, se intunecase din momentul in care-si amintise acea intamplare veche. O lacrima ii evadase strabatandu-i un obraz si... facandu-se nevazuta la contactul cu perina sa. Se ridicase in fund, oftand prelung. In ultima vreme avusese numai astfel de vise, amintiri care-i produceau o durere sufleteasca enorma, ce nu putea fi dusa in carca de un copil asa inocent precum ea. Nu-i spusese nimic despre asta surorii sale mai mari, Yin, nedoriind sa se planga sau s-o ingrijoreze. In 'viziunea' ei se putea descurca si singura, oarecum.
In dreptul usii sale, Yin o urmarea pe sora ei cu atentie. Pentru scoala isi alesese o pereche de pantaloni negri si-un tricou la fel, cu o inscriptie pe spate, sangerie. Yang observase prezenta sa si se repezise sa se imbrace. Cum starea ei de spirit nu era una tocmai buna isi alese pantaloni albastri inchisi si un tricou negru, simplu. Sora sa mai mare ridicase din spranceana, insa nu o intrebase nimic. O cunostea pe Yang si nu avea de gand s-o preseze ca sa-i spuna ce ofuri are pe suflet, in fond daca era ceva grav, avea sa apeleze singura la ea.


- Jin, uite, au venit. Ii spusese prietenul sau cel mai bun, insa destul de tare pentru a auzi si ele.
Yin nu parea deloc interesata de ce avea sa-i spuna, insa Yang daca se afla intr-o stare mai buna ar fi fost curioasa... dar asa, nu avea chef de nimic si de nimeni. Nici nu stia de ce venise la scoala, constienta fiind ca putea ramane acasa. Defapt stia, nu dorea in nici un chip sa fie luata la intrebari si nici s-o ingrijoreze pe Yin.
In fata lor isi facuse aparitia Jin, dandu-si pletele satene ce se incapatanau sa-i cada pe frunte. Ochii sai de un verde inchis le atintira pe amandoua fetele, incercand sa-si dea seama care era cea buna si care era domnisoara morocanoasa, caci da, el o vedea pe cealalta o fata mofturoasa, morocanoasa, rece. Se apropiase de ele amenintator.
- Hei tipelor, am nevoie de-o prietena. Care se ofera? spusese satenul pe un ton suav.
Intr-o fractiune de secunda o gramada de fete nebune se adunasera in jurul lor, tipand care mai de care cine stie ce traznai, insa in principal mesajul avea ca mesaj "eu".
Yin nici macar nu-l bagase in seama, trecand pe langa el. Pentru ea acel tip nu insemna nimic si nici nu avea sa insemne. Era de parere ca existenta lui nu-si are rostul si ca, consuma aer degeaba. Nu avea sa-si faca griji in privinta lui, caci nu reprezenta un pericol pentru ea.
- Or sa se intoarca ele. Toate se intorc! tipase satenul, incercand sa le inteleaga in aceelasi timp.
"De ce nu-mi dau atentie? De ce nu sunt ca, celelalte tipe?" se intrebase de multe ori, insa nu gasise raspunsul, dar avea sa afle. Cat de curand avea sa afle...
Vantul adie usor, insa lacrima ce-o scapase Yang ajunsese pe obrazul lui Jin, din cauza ca ea nu se indepartase mult. Isi stransese ochii cu putere, in incercarea de-a opri si celelalte perle sa iasa la iveala, repetandu-si de mai multe ori in minte 'E doar o amintire...!'




^.^ sper sa va placa!