Cand viata se complica

[Skywalker]

Dragut capitol. In mod ciudat, a fost mai usor de citit, poate pentru ca stiu ca ai incercat sa faci ceva in privinta alineatelor sau poate pur si simplu pentru ca l-am citit pe un ecran ceva mai putin lat (Netbookul meu are o forma ciudatica, ca toate netbookurile). In fine, o sa incerc sa repet experienta. Acum, revenind la capitol, a fost ceva care m-a izbit direct in orgoliul meu de tipa de clasa a VIII-a emancipata.

Mi se pare interesant ca nu se vaita deloc, indurand acea durere cu o putere neobisnuita unei fete. Stiu prea bine cum e sa fii impuscat. Durerea aceea care parca te arde, glontul fierbinte muscandu-ti din carne… Nu e deloc placut.

In primul rand, o sa banuiesc ca intre "bine" si "e" era un "cum", pe care browser-ul meu idiot il cenzureaza. Altceva nici nu prea poate fi, asa ca ma intorc la ce m-a deranjat. Lizzie e si ea o tipa independenta. Nu e chiar de varsta mea (si a ta), dar presupun ca o inteleg destul de bine in privinta asta. Prima fraza pe care am citat-o pare mai degraba iesita din capul/gura unui misogin decat dintr-a unei femei ca Lizzie. Ce face si mai nepotrivita chestia asta e ca in continuare, e descrisa doar durerea provocata de un glont. Ok, doare, mi-as fi dat si eu seama, dar as fi vrut sa aflu cam cum a reactionat extern Lizzie cand a trecut prin chestia asta. De ce? In primul rand, pentru ca se presupune ca vad prin ochii ei ce se intampla si ma astept ca atunci cand spune "Stiu prea bine cum e sa fii impuscat.", sa nu-si aminteasca numai durerea, ci si circumstantele si reactia pe care avut-o. In al doilea rand, sensul acelui comentariu despre "puterea neobisnuita" a fetei ranite depinde de asta. Daca pana si Lizzie s-a vaitat cand a fost impuscata, sa zicem, prima data, respectiva remarca devine intr-un fel admirativa. Daca ea a reusit sa taca malc, ne intoarcem la misoginismul nepotrivit despre care am zis deja. Probabil ca tu ai stiut exact ce ai vrut sa spui prin asta, dar ai uitat ca noi nu stim. Cand scriam, mi se intampla asta cam o data la doua pagini si trebuia sa dau tone de explicatii fiecarui cititor in parte (Noroc ca erau putini!), asa ca nu prea am dreptul sa ma iau de tine in privinta asta. Vreau totusi macar niste lamuriri scurte.
Restul capitolului a fost interesant si presimt ca vor urma intamplari si mai interesante. O singura problemuta mai am: m-ai pus pe ghimpi cand ai inceput cu toata chestia cu planul adevarat, doar ca sa-mi spui ceva evident: Cucerirea lumii e o idee care abia daca mai prezinta interes in povestile cu extraterestrii/super-eroi, deci un cliseu nedemn de tine ca autor si de Williams ca personaj negativ. Cred ca as putea sa mai spun cate ceva pe tema asta, dar am chef de scris.
Astept continuarea, succes la scris, distractie placuta la Praga, sa stai cat mai putin la vama, etc!
Apropo, stii cumva cum dezactivez cenzura la Opera?