[Yaoi] Dragoste incatusata

[Allison]

Chapter Eight
Chris’ POV

-Nu te mai fatai atata pe aici, am zis eu intr-un final, aruncand cu o perna in directia lui.
L-am ratat, evident, dar macar gestul meu l-a facut sa se opreasca in loc si sa nu mai strabata celula in lung si in lat. Isi arunca ochii spre mine, care stateam pe marginea patului, uitandu-ma enervat la el. Eram la fel de nelinistit ca el, dar macar reuseam sa ma controlez si ma asteptam sa o faca si el. Sau macar sa incerce.
-Nu poate fi asa rau cum ne imaginam, am incercat eu sa il linistesc, dar el ma privi de parca tocmai as fi zis cea mai mare stupizenie a Pamantului si isi relua marsul.
Mi-am dat ochii peste cap, exasperat, dar nu am mai zis nimic.
-Ma tem pentru Cam, spuse el cateva minute mai tarziu, pe un ton atat de jos ca a trebuit sa il pun sa repete de doua ori pana sa inteleg.
-De ce ?
-Tricoul ala… era al lui.
-Asta nu inseamna nimic, il asigur eu, ridicandu-ma de pe pat si sprijinindu-ma cu spatele de usa celulei in schimb.
Dadu dezaprobator din cap, continuand:
-Nu. Era un semn. E tipic Sebastian, sa imi lase semne. Cred ca vrea sa imi zica ca Cameron o sa aiba de suferit daca nu vin la intalnire.
-Dar mergi.
-Da, dar asta ar putea fi chiar mai rau decat daca nu merg, rase el, dar rasul ii era tensionat.
-O sa fiu si eu acolo, ii reamintesc, privindu-l incurajator.
Si-a tintuit ochii in ai mei pentru cateva clipe, inainte sa inspire adanc si sa zambeasca timid in coltul buzelor. Nu se mai plimba de colo-colo, dar se vedea clar ca era in continuare nelinistit.
Era cu mult trecut de ora stingerii, undeva in jur de 1 dimineata, dar inca nu ni se daduse nici un semn ca ar fi timpul intalnirii. Nu aveam nici un ceas in celula (Ryan considera mai important sa colecteze ilegal reviste porno decat sa "imprumute" un ceas de la unul dintre gardieni), asa ca nu stiam exact cand va veni semnul asta, dar adevarul era ca nici nu eram foarte bine informati. Ni se spusese "dupa miezul noptii", dar asta era inca destul de vag. Stiam totusi, in mare, cum urmau sa decurga lucrurile. Il asteptam pe Yuji -care parea sa fie cea mai apropiata persoana de Sebastian, din randul gardienilor- sa ne deschida celula, si tot el avea sa ne si conduca pana la locul de intalnire, care putea sau nu putea fi in corpul B. Cert era ca daca se afla in corpul A, Ryan putea deja sa isi ia adio de la sperantele ca va mai iesi intreg din incaierarea ce avea sa urmeze in mod inevitabil. Nu spusese nimeni ca eram chemati acolo pentru o bataie in toata regula, dar toata lumea stia asta deja. Era ca si cum ai spune ca cerul e albastru –evident. Se simtea in aer si, la drept vorbind, era de asteptat avand in vedere ca Ryan tocmai il batuse pe Blake… lucru pe care nu mi-l recunoscuse decat mie.
Am omis, desigur, sa mai adaug si faptul ca stiam deja pentru ca nu numai ca eu ii salvasem viata lui Sebastian in seara aceea, ba il si "sarutasem". Nu stiu pentru care s-ar fi enervat mai tare brunetul, dar nu vroiam sa aflu.
Jumatate de ora mai tarziu, se auzira pasi venind pe hol si oprindu-se in dreptul usii noastre. M-am dat repede din dreptul ei, asteptand sa se deschida. Yuji, un tip inalt, bine-facut, cu parul de un castaniu-rosiatic care ii trada varsta mai tinereasca decat infatisarea, si o pereche de ochi negrii, rautaciosi, se posta in dreptul usii. Era imbracat in obisnuita uniforma de gardian, la care nu ratai niciodata cureaua bogat dotata cu tot felul de modalitati de aparare, de la clasicul baston pana la pistol. Scana dintr-o privire celula si isi aseza prima data ochii pe chipul meu, dar apoi Ryan facu o miscare in spatele meu care ii atrase atentia si il zari in cele din urma si pe el. Zambi. Un zambet pe jumatate batjocoritor, pe jumatate compatimitor, ca si cum i-ar fi fost mila de ceea ce urma sa i se intample, dar se bucura in acelasi timp de spectacol. Nu ma indoiam ca asa si era.
Ryan trecu pe langa mine si se indrepta cu pasi repezi spre usa. Nu am avut timp sa ii zaresc chipul dar cunoscandu-l, probabil ca ura fata de Yuji ii adusese mai multa stapanire de sine. El fu primul care iesi din celula, sub privirea agera a asiaticului, dar chiar inainte sa ies si eu, o silueta aparu din spatele lui Yuji si se posta in fata mea, oprindu-mi calea.
-Cameron? fac eu, surprins.
Cameron nu imi raspunse, dar se intoarse in schimb spre Yuji si zise:
-Incui eu.
-Si Dawson? intreba el, facand semn cu capul inspre mine.
-Data viitoare, raspunde Cameron, cu un zambet amuzat.
Yuji ridica plictisit din umeri, arunca o legatura de chei in palma deschisa a blondului si pleca. Cameron nu incuie celula imediat dupa aceea, cum m-as fi asteptat, ci… facu un pas inauntru, inchise usa in urma lui si isi vari cheile in buzunar.
-Trebuie sa vorbim.


[center]Sebastian’s POV[/center]

-L-am adus, se auzi o voce din spatele meu.
Nu m-am putut abtine sa nu ranjesc incantat inainte sa ma intorc cu fata spre usa. Ryan isi adanci privirea in a mea si pentru un moment, mi-am adus aminte de prima noastra intalnire. Avea aceeasi privire si atunci. Niste ochi de un negru intens, arzand a ura si furie pura, ca un vulcan care sta sa erupa in curand. Si ce explozii impresionante de manie avea intotdeauna! Chiar si atunci cand nu erau indreptate impotriva mea, tot ma lasau cu gura cascata. Avea tot corpul incordat, parca asteptand momentul in care aveam sa sar la bataie. Amuzant.
-Si Christian? il intreb eu pe Yuji fara sa imi iau ochii de pe brunet.
Yuji statea rezemat de tocul usii, privindu-ne intrigat, abia asteptand sa inceapa "petrecerea", asa ca tresari cand mi-am indreptat din nou atentia spre el.
-L-a oprit Cameron.
M-am incruntat. Ce naiba o fi vrand Cameron cu pustiul? Ma rog… o sa aflu eu mai incolo.
-Jennings, zic eu, ridicand usor tonul.
Ryan se incorda si mai tare, asteptand.
-Esti dreptaci, nu ?
Ridica surprins capul, nestiind daca sa imi raspunda sau nu.
-Da, zise el intr-un final.
-Bun.
Simteam un zambet sadic inflorindu-mi pe buze inainte sa il pot opri si profitand de scurtul moment in care brunetul isi lasase garda jos, mi-am inclestat degetele in pumn si l-am lovit cu toata puterea in obrazul stang. Forta loviturii a fost atat de mare incat i s-au inmuiat genunchii si a cazut pe jos. Nu am pierdut nici o clipa si i-am tras imediat un genunchi in burta, avand insa grija sa imi controlez puterea de data aceasta.
Nu il adusesem aici sa il bag in coma, din pacate. Vroiam doar sa il ametesc putin.
M-am lasat pe vine langa el, contemplandu-mi opera. Era intins pe jos acum, chircindu-se de durere, cu ambele maini strans infasurate in jurul abdomenului, scuipand sange ca la izvor. Yuji rase, dar l-am ignorat.
-Hai sa-ti explic ce o sa se intample in continuare, zic eu, pe un ton jucaus. Vezi oglinda aia de acolo ?
Am ridicat un deget inspre una dintre oglinzile baii in care ne aflam. Ryan respira greu si incerca sa isi opreasca sangerarea buzei, protejandu-si si stomacul de eventuale lovituri in acelasi timp. M-am ridicat si i-am facut semn lui Yuji sa se apropie. Ryan intui ce avea sa se intample si isi ridica repede privirea inspre oglinda.
Poate ca nu ii era greu sa riposteze intr-o incaierare cu mine, dar in fata lui Yuji nu ar fi avut nici o sansa si o stia prea bine.
-Ce e cu ea? intreaba, cu vocea inabusita de durerea pe care o resimtea.
-O sa o spargi.
M-am indreptat spre cabinele de dus si am scos dintr-una o bata groasa de baseball, pe care o sterpelisem din atelierul de tamplarie. I-am aruncat-o, privind-o cum se rostogoleste zgomotos pe gresia baii, inainte sa se opreasca la picioarele lui. El o privi confuz o clipa, apoi isi intoarse privirea inspre mine.
-Sparge oglinda, am repetat eu.
-De ce ?
Nu am raspuns. In schimb, i-am aruncat lui Yuji o privire sugestiva. Atat astepta. Din cativa pasi mari, se afla langa Ryan, ridicandu-l cu brutalitate de guler si izbindu-l de marginile chiuvetelor.
-Sparge oglinda, se auzi ca un ecou vocea amenintatoare a lui Yuji.
Brunetul se opreste cateva minute sa isi traga rasuflarea, apoi ridica bata de pe jos si, luandu-si avant, o izbeste cu toata puterea in oglinda din fata lui. I-am zarit reflexia pentru o fractiunea de secunda inainte sa sfarame sticla in zeci de bucatele. Avea o privire innebunita, incarcata de furie, si nu a fost greu sa imi dau seama ca nu avusese oglinda in fata ochilor cand o sparsese ci cel mai probabil, chiar chipul meu. E amuzant cum doi ani de zile pot schimba o persoana atat de mult. Continuam sa ma minunez zi de zi de transformarile din locul asta, desi initial fusesem convins ca timpul statea in loc aici. Ma rog, pana l-am cunoscut pe Ryan.
-Acum, o sa iei cel mai mare si mai ascutit ciob si o sa ti-l vari cat mai de adanc in vena, il instruiesc eu mai departe.
Capul lui Ryan se intoarse dintr-o smucitura inspre mine, iar eu am putut citi clar socul pe chipul lui. I-am zambit.
-Grabeste-te, inainte sa se trezeasca gardienii.


[center]Chris’ POV[/center]

-Ce vrei de la Sebastian ?
Mi-am ridicat sprancenele a surpriza, luat pe nepregatite de intrebare. Cameron continua sa stea in dreptul usii, iar eu nu am avut ce face decat sa ma asez pe jos in fata lui.
-Mai degraba, ce vrea Sebastian de la mine, rad eu.
-V-am vazut in seara aia. Inainte sa intru in celula, cand era inconstient.
La naiba.
-Oh, crede-ma. Nu era inconstient atunci.
Am incercat sa rad, sa destind atmosfera, dar mi s-a oprit in gat si nu am facut decat sa tusesc emotionat pentru cateva minute bune inainte sa pot continua.
-Mi-a cerut apa. Nu stiam ce altceva sa fac.
Fu randul lui Cameron sa ridice din sprancene, sceptic. Nu comenta totusi.
-Nu poti sa te joci si cu Ryan si cu Sebastian in acelasi timp.
-Nu ma joc cu nimeni, protestez eu.
-Ba asta faci. Alege o tabara odata sau o sa cauzezi numai probleme.
O tabara?! Ce e asta? Un joc video?! Nu vreau sa aleg nici o tabara. Vreau doar sa fiu lasat in pace. Sebastian oricum nu isi aminteste nimic din seara aia. Si chiar e nevoie sa purtam discutia asta stupida intr-un moment ca asta ? Ryan e acolo undeva, luandu-si bataie, in timp ce eu stau sa ii explic lui Cameron ca nu e vina mea ca a luat-o toata lumea razna de curand. El de ce nu parea catusi de putin ingrijorat, ma rog? Ca doar el era mai implicat in povestea asta decat mine.
-Nu poti sa ii ai pe amandoi. Daca continui asa, exista numai doua finaluri. Fie or sa se omoare intre ei, fie o sa mori chiar tu.
Am mijit ochii, incruntandu-ma enervat. Asta era o amenintare cumva?
-Nu e vina mea, am zis, ridicand vocea. Ryan are impresia ca am nevoie de protectie si lui Sebastian i s-au aprins calcaiele dupa mine! Ce vrei sa fac eu? Nu e vina mea !
-Ba e vina ta si numai a ta ! tipa blondul inapoi, facand inca cativa pasi in interiorul celulei, cu aratatorul indreptat acuzator inspre mine.
-Nu am facut nimic ca sa se ajunga aici !
-Nu imi pasa daca ai facut sau nu ceva! Imi pasa ca s-a declansat un razboi pe care numai tu poti sa il opresti! Poti alege sa te comporti in continuare ca un razgaiat ignorant, sau poti sa pui capat porcariei asteia inainte sa fie prea tarziu!
Am inghitit in sec, lovit in plin de vorbele lui. Cameron trase aer in piept, intr-o incercare de a-si incetini bataile inimii, apoi iesi furtunos din celula, incuind-o dupa el.