01-06-2012, 01:38 AM
Am venit cu capitolul 10! Intarzierea si capitolul destul de scurt se datoreaza acestei saptamnii nebune in care am avut numai teze! Rog intelegere:]] Va multumesc mult pentru comentarii si spersa va placa xD
Capitolul 10 :
Acele cuvinte nu putut fi percepute de urechile mele imediat, dar dupa o perioada de cateva secunde, am vazut rosu in fata ochilor. Mi-am strans buzele, fiind pregatit sa ii urlu o buna bucata de timp,
- Cum indraznesti sa-mi propui asta pentru a doua oara?! Daca am acceptat asta o data, crezi ca sunt jucaria ta? Nu ai nici cea mai vaga idee pentru ce mi-au trebuit banii!
- Ma uimesti...ma asteptam sa-mi sari de gat ca in noaptea aia.
Afirmatia facuta m-a lasat rece, se distanta de mine iar eu l-am urmat, daca nu ar fi fost patronul meu, jur ca l-as fi pleznit!
- Atunci vei fi uimit in continuare, pentru ca nu stiu ce a insemnat toata chestia aia pentru tine, dar pentru mine nu a insemnat nimic! Exact la fel cum nici tu nu insemni nimic pentru mine.
Am incercat pe cat de mult posibil sa nu tip, deoarece totusi eram intr-o cladire unde ne putea auzi oricine. Se pare ca ultima mea afirmatie l-a enervat deoarece s-a apropiat brusc de mine, si mi-a prins barbia intre doua degete ridicandu-mi chipul.
- Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu insemn nimic pentru tine.
Am deschis gura sa rostesc acele cuvinte, dar pur si simplu nu iesea nimic, iar el vazand acest lucru nu mai ezita si isi lipi buzele de ale mele. Isi duse o mana in spatele capului meu, pentru a fi sigur ca nu ii scapam, apoi limba sa trecu peste buzele mele, strecurandu-si-o in gura mea. Limba sa purta un gust vag de whiskey combinat cu aroma tigarilor, dar in acel moment mi se parea mai gustos decat gustul whiskey-ului in sine. Cu siguranta ar fi trebuit sa opresc totul, sa-l indepartez, sa-l resping, dar eu m-am alaturat sarutului ce in acel moment imi trezise toate "simturile". Imi mangaia cu delicatete limba, cu miscari fine si senzuale ce ma speriau . Ma speria pentru ca imi placea. In momentul in care mi-a muscat buza inferioara, desi destul de incet, am revenit pe pamant, realizand ce se intampla defapt si nu numai asta: de fiecare data cand eram langa el pur si simplu ma pierdeam. Mi-am pus mainile pe pieptul sau impingandu-l, nereusind insa sa il clintesc macar. Am simtit cand stransoarea din parul meu deveni mai slaba, asa ca am profitat de moment si mi-am intors capul intr-o parte, reusind in cele din urma sa-l dezlipesc de mine . Respiram sacadat, dar eram nervos, foarte nervos. Fara a mai stai pe ganduri am rostit :
- Demisionez.
Ma privi uimit, apoi intreba pe un ton idiot "Ce?".
- Exact ce ai auzit.
Iar cu aceste cuvinte am parasit biroul roscatului, cu gandurile si sentimentele zdrobite. Cum indraznise sa ma sarute ? Si mai ales, cum indraznise sa-mi propuna din nou asa ceva? Lacrimile din colturile ochilor mei amenintau sa cada insa le tineam in frau cat puteam. Simteam ca pur si simplu isi batea joc de mine, dar desi am facut acel lucru, nu imi parea rau pentru ca intruna imi repetam in minte "A meritat", si da a meritat! Sa-mi vad sora sanatoasa. Ajuns in biroul meu, mi-am facut rapid o cafea, apoi m-am trantit, la propriu, in scaunul de piele alba, atat de comod. Kyle nu era in birou ceea ce imi dadu de gandit, poate cine stie? Era cu Leon chiar acum, apropiidun-se catusi de putin . Ar fi dragut sa ii vad impreuna, si nu, nu crezusem nici o iota din "Nu imi pasa de el", se vedea cu ochiul liber ca tinea atat de mult la el, iar el...nici nu ii acorda atentie. Am luat o coala alba, incepand sa scriu rapid cererea mea de demisie, fusesem cat se poate de serios in legatura cu acest lucru, mai ales cu aceste ultime intamplari care au pus ultima picatura in pahar. Mana imi tremura, dar eu continuam sa scriu si nu am reazlizat cand incepusem sa plang. Lacrimile cristaline imi alunecau pe obraji si nu le puteam opri, dar in acel moment nu imi pasa de el, ci imi pasa mai mult de motivul pentru care acele picaturi imi conturau fata. Am lasat pixul jos, ducandu-mi mainile pe fata, strangand ochii incercand sa opresc lacrimile. Eram perfect convins de faptul ca plangeam de nervii provocati de roscat, in nici un caz din alt motiv, sau in cel mai rau caz nu plangeam pentru "el". Nu aveam de ce. Am continuat apoi sa scriu pe acea foaie, terminand-o in scurt timp. Tot ce mai era nevoie acum era una dintre semnaturile celor doi si cum nu vroiam sa-l vad din nou am ales sa apelez la Leon, asa ca m-am dus la Anki pentru a o intreba daca Leon este in biroul lui si spre disperare mea, era plecat. M-am intors pe calcaie pana in camera unde l-am zarit pe Kyle, ce tocmai isi dadea jos haina.
- Unde ai fost ?
- Am iesit pana afara, nu ma simt tocmai bine. Dar tu ? De ce esti atat de palid ?
Am oftat asezandu-ma langa el, incepand sa-i relatez totul cu lux de amanunte tot ceea ce s-a intamplat in lipsa sa. Ma asculta cu atentie, facand diverse grimase pe care imi era greu sa le deslusesc, dar nici nu ma straduiam prea mult. Spunandu-i de partea cu demisia ma contrazise :
- Cum adica sa dimensionezi? Ren, esti singur, eu nu o sa pot sa te ajut, ce vei face? Chiar atat de usor crezi ca iti va fi sa iti gasesti un job ?
- Voi face tot ceea ce pot.
Am continuat sa vorbim, si sa ne povestim lucruri, printre multe altele am aflat ca intr-adevar am fost promovat,si ca de maine voi avea sa lucrez la un proiect pentru un hotel din Norvegia. Parea interesant, aproape ca ma facuse sa uit de adevarata mea problema, dar cand imi spuse ca trebuia sa lucrez cu Sebastian am negat vehement. Chiar lucrul de care fugeam cel mai mult, ma urmarea :
- Nu, in nici un caz. In acest moment ma duc la el si ii dau demisia.
Nu am asteptat sa aud raspunsul brunetului ca am iesit din incapere indreptandu-ma spre biroul roscatului. Am inspirat adanc apoi am intrat in biroul rocatului, fara a bate la usa. L-am zarit la biroul sau, lucrand. De indata ce ma vazu, ridica o spranceana, dar nu l-am bagat in seama si m-am indreptat spre biroul lui punand foaia scrisa in fata ochilor sai. O privi atent, citind-o rapid, apoi spre surprinderea mea o rupse. Priveam ca un idiot in timp ce o rupea inca bucatele tot mai mici :
- De ce ai facut asta ?
- Pentru ca nu vreau sa pleci, raspunse pe un ton grav. Asculta, imi pare rau pentru ce ti-am spus mai devreme, dar eram nervos. Te rog intelege, nu suport psihic sa te vad la mai putin de cinci metri de Leon. Mi se ridica tensiunea.
- De ce ? Nu ai nici un motiv pentru acest lucru. Nu stiu ce m-a facut sa spun acel lucru, dar asta am simtit, pana la urma nici eu nu stiam ce simt.
- Cred ca...imi placi.
Am ramas masca, pentru a nu stiu cat-a oara in acea zi. Tocmai spusese ca ma place sau nu am inteles eu bine ?
- Poftim ?
- Am spus ca imi placi...si imi cer iertare pentru felul in care m-am comportat mai devreme.
Era o gluma ? Nu, chipul sau exprima numai seriozitate. M-a luat prin surprindere,nu stiam ce sa ii raspund, cautam cu disperare un raspuns in minte, dar nu gaseam nimic.
- Eu...eu nu te pot ierta, nu pot sa uit ceea ce s-a intamplat intre noi, iar acum tu sa-mi spui toate astea este ciudat. Mi-e strain tot ceea ce se intampla, nu stiu ce simt, dar stiu cu siguranta ca nu te pot ierta, m-ai ranit crezandu-ma...asa cum m-ai crezut Imi pare rau Sebastian, dar in acest moment eu vreau un singur lucru, iar acela nu esti tu.
Capitolul 10 :
Acele cuvinte nu putut fi percepute de urechile mele imediat, dar dupa o perioada de cateva secunde, am vazut rosu in fata ochilor. Mi-am strans buzele, fiind pregatit sa ii urlu o buna bucata de timp,
- Cum indraznesti sa-mi propui asta pentru a doua oara?! Daca am acceptat asta o data, crezi ca sunt jucaria ta? Nu ai nici cea mai vaga idee pentru ce mi-au trebuit banii!
- Ma uimesti...ma asteptam sa-mi sari de gat ca in noaptea aia.
Afirmatia facuta m-a lasat rece, se distanta de mine iar eu l-am urmat, daca nu ar fi fost patronul meu, jur ca l-as fi pleznit!
- Atunci vei fi uimit in continuare, pentru ca nu stiu ce a insemnat toata chestia aia pentru tine, dar pentru mine nu a insemnat nimic! Exact la fel cum nici tu nu insemni nimic pentru mine.
Am incercat pe cat de mult posibil sa nu tip, deoarece totusi eram intr-o cladire unde ne putea auzi oricine. Se pare ca ultima mea afirmatie l-a enervat deoarece s-a apropiat brusc de mine, si mi-a prins barbia intre doua degete ridicandu-mi chipul.
- Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu insemn nimic pentru tine.
Am deschis gura sa rostesc acele cuvinte, dar pur si simplu nu iesea nimic, iar el vazand acest lucru nu mai ezita si isi lipi buzele de ale mele. Isi duse o mana in spatele capului meu, pentru a fi sigur ca nu ii scapam, apoi limba sa trecu peste buzele mele, strecurandu-si-o in gura mea. Limba sa purta un gust vag de whiskey combinat cu aroma tigarilor, dar in acel moment mi se parea mai gustos decat gustul whiskey-ului in sine. Cu siguranta ar fi trebuit sa opresc totul, sa-l indepartez, sa-l resping, dar eu m-am alaturat sarutului ce in acel moment imi trezise toate "simturile". Imi mangaia cu delicatete limba, cu miscari fine si senzuale ce ma speriau . Ma speria pentru ca imi placea. In momentul in care mi-a muscat buza inferioara, desi destul de incet, am revenit pe pamant, realizand ce se intampla defapt si nu numai asta: de fiecare data cand eram langa el pur si simplu ma pierdeam. Mi-am pus mainile pe pieptul sau impingandu-l, nereusind insa sa il clintesc macar. Am simtit cand stransoarea din parul meu deveni mai slaba, asa ca am profitat de moment si mi-am intors capul intr-o parte, reusind in cele din urma sa-l dezlipesc de mine . Respiram sacadat, dar eram nervos, foarte nervos. Fara a mai stai pe ganduri am rostit :
- Demisionez.
Ma privi uimit, apoi intreba pe un ton idiot "Ce?".
- Exact ce ai auzit.
Iar cu aceste cuvinte am parasit biroul roscatului, cu gandurile si sentimentele zdrobite. Cum indraznise sa ma sarute ? Si mai ales, cum indraznise sa-mi propuna din nou asa ceva? Lacrimile din colturile ochilor mei amenintau sa cada insa le tineam in frau cat puteam. Simteam ca pur si simplu isi batea joc de mine, dar desi am facut acel lucru, nu imi parea rau pentru ca intruna imi repetam in minte "A meritat", si da a meritat! Sa-mi vad sora sanatoasa. Ajuns in biroul meu, mi-am facut rapid o cafea, apoi m-am trantit, la propriu, in scaunul de piele alba, atat de comod. Kyle nu era in birou ceea ce imi dadu de gandit, poate cine stie? Era cu Leon chiar acum, apropiidun-se catusi de putin . Ar fi dragut sa ii vad impreuna, si nu, nu crezusem nici o iota din "Nu imi pasa de el", se vedea cu ochiul liber ca tinea atat de mult la el, iar el...nici nu ii acorda atentie. Am luat o coala alba, incepand sa scriu rapid cererea mea de demisie, fusesem cat se poate de serios in legatura cu acest lucru, mai ales cu aceste ultime intamplari care au pus ultima picatura in pahar. Mana imi tremura, dar eu continuam sa scriu si nu am reazlizat cand incepusem sa plang. Lacrimile cristaline imi alunecau pe obraji si nu le puteam opri, dar in acel moment nu imi pasa de el, ci imi pasa mai mult de motivul pentru care acele picaturi imi conturau fata. Am lasat pixul jos, ducandu-mi mainile pe fata, strangand ochii incercand sa opresc lacrimile. Eram perfect convins de faptul ca plangeam de nervii provocati de roscat, in nici un caz din alt motiv, sau in cel mai rau caz nu plangeam pentru "el". Nu aveam de ce. Am continuat apoi sa scriu pe acea foaie, terminand-o in scurt timp. Tot ce mai era nevoie acum era una dintre semnaturile celor doi si cum nu vroiam sa-l vad din nou am ales sa apelez la Leon, asa ca m-am dus la Anki pentru a o intreba daca Leon este in biroul lui si spre disperare mea, era plecat. M-am intors pe calcaie pana in camera unde l-am zarit pe Kyle, ce tocmai isi dadea jos haina.
- Unde ai fost ?
- Am iesit pana afara, nu ma simt tocmai bine. Dar tu ? De ce esti atat de palid ?
Am oftat asezandu-ma langa el, incepand sa-i relatez totul cu lux de amanunte tot ceea ce s-a intamplat in lipsa sa. Ma asculta cu atentie, facand diverse grimase pe care imi era greu sa le deslusesc, dar nici nu ma straduiam prea mult. Spunandu-i de partea cu demisia ma contrazise :
- Cum adica sa dimensionezi? Ren, esti singur, eu nu o sa pot sa te ajut, ce vei face? Chiar atat de usor crezi ca iti va fi sa iti gasesti un job ?
- Voi face tot ceea ce pot.
Am continuat sa vorbim, si sa ne povestim lucruri, printre multe altele am aflat ca intr-adevar am fost promovat,si ca de maine voi avea sa lucrez la un proiect pentru un hotel din Norvegia. Parea interesant, aproape ca ma facuse sa uit de adevarata mea problema, dar cand imi spuse ca trebuia sa lucrez cu Sebastian am negat vehement. Chiar lucrul de care fugeam cel mai mult, ma urmarea :
- Nu, in nici un caz. In acest moment ma duc la el si ii dau demisia.
Nu am asteptat sa aud raspunsul brunetului ca am iesit din incapere indreptandu-ma spre biroul roscatului. Am inspirat adanc apoi am intrat in biroul rocatului, fara a bate la usa. L-am zarit la biroul sau, lucrand. De indata ce ma vazu, ridica o spranceana, dar nu l-am bagat in seama si m-am indreptat spre biroul lui punand foaia scrisa in fata ochilor sai. O privi atent, citind-o rapid, apoi spre surprinderea mea o rupse. Priveam ca un idiot in timp ce o rupea inca bucatele tot mai mici :
- De ce ai facut asta ?
- Pentru ca nu vreau sa pleci, raspunse pe un ton grav. Asculta, imi pare rau pentru ce ti-am spus mai devreme, dar eram nervos. Te rog intelege, nu suport psihic sa te vad la mai putin de cinci metri de Leon. Mi se ridica tensiunea.
- De ce ? Nu ai nici un motiv pentru acest lucru. Nu stiu ce m-a facut sa spun acel lucru, dar asta am simtit, pana la urma nici eu nu stiam ce simt.
- Cred ca...imi placi.
Am ramas masca, pentru a nu stiu cat-a oara in acea zi. Tocmai spusese ca ma place sau nu am inteles eu bine ?
- Poftim ?
- Am spus ca imi placi...si imi cer iertare pentru felul in care m-am comportat mai devreme.
Era o gluma ? Nu, chipul sau exprima numai seriozitate. M-a luat prin surprindere,nu stiam ce sa ii raspund, cautam cu disperare un raspuns in minte, dar nu gaseam nimic.
- Eu...eu nu te pot ierta, nu pot sa uit ceea ce s-a intamplat intre noi, iar acum tu sa-mi spui toate astea este ciudat. Mi-e strain tot ceea ce se intampla, nu stiu ce simt, dar stiu cu siguranta ca nu te pot ierta, m-ai ranit crezandu-ma...asa cum m-ai crezut Imi pare rau Sebastian, dar in acest moment eu vreau un singur lucru, iar acela nu esti tu.
Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.