25-05-2012, 12:35 AM
Va multumesc din tot sufletul pentru comentarii!
Capitolul 8 :
Odata ajuns in fata apartamentului meu mi-am luat la revedere de la Kyle, si am intrat urmat de micuta blondina. Am luat-o in brate si am dus-o in dormitor, vorbind ca un copil cu ea sarutandu-i din cand in cand obrajii sau tamplele. Am asezat-o cu grija in pat, apoi am privit-o lung si in cele din uram am rostit :
- Kamy, trebuie sa te culci, maine vom merge pana la spital, esti putin bolnava sii avem nevoie de niste medicamente.
Nu imi raspunse, doar inchise ochii. I-am sarutat protector fruntea, apoi m-am dus in camera mea. Inca nu-mi venea sa cred ce se intamplase cu putin tim in urma, nu puteam sa inteleg. Replica rostita de Leon a reusit sa ne bage in starea de "alarma" si pe mine, dar mai ales pe Kyle si...Sebastian. Sau poate pe Sebastian nu, poate mi s-a parut, poate el era foarte calm, dar la fel de bine poate ii venea sa ii dea una in cap brunetului. Mi-am strans buzele, pana ce culoarea lor rosie nu se mai observa, faceam asta doar cand eram streat sau nervos, iar in ultima vreme o faceam foarte des. Am inchis ochii pentru cateva momnete, in incercarea de a ma clama, si fara a-mi da seama am adormit imediat iar noaptea a trecut pe nesimtite, dar dimineata urmatoare m-am trezit mai obosit decat ma culcasem.
Astazi trebuia sa ma duc cu Kamy la spital, desi era inca devreme, opt jumatate, am decis sa trezesc micuta printesa ce dormea linistita incat ma durea inima sa o trezesc. Am asezat o mana pe obrazul ei fin, mangaind-o usor dar in acelasi timp soptindu-i numele. Isi deschise ochii albastrii privindu-ma fix, iar eu am cuprins-o in brate spunand :
- Scumpa mea, azi vom merge la spital. Sa nu iti faci griji, se va termina foarte repede.
Nu imi raspunse, probabil ii era frica, dar nu se putea compara cu...spaima ce o aveam in acel moment, spaima cu privirea numeroaselor ipoteze pe care creierul meu le producea involuntar, cum ca operatia ar putea decurge prost si ea sa pateasca ceva, sau nu faca fata tutoror acelor lucruri...Am tras aer adanc in piept, in timp ce o schimbam intr-o rochita roz, apoi am inceput sa-i impletescc parul blondin, pentru a nu o deranja. Stomacul ma durea, iar pieptul ma strangea, aveam emotii, imi era frica, dar intre toate aceste sentimente isi facea loc si o mica raza de speranta: operatia va decurge bine, iar ea se va insanatosi. M-am schimbat si eu repede, apoi am iesit din apartament, surprins sa-l vad pe Kyle cum ne astepta, l-am salutat prieteneste :
- Nu credeam ca vei veni dupa ce s-a intampalt aseara.
- Te-am zis ca nu inseamna nimic pentru mine, si cum as fi putut sa nu vin sa asist la momentul cand aceasta micuta domnisoara se va insanatosi ?
A luat-o in brate urcand intr-un taxi. Spre deosebire de mine el era optimist, chiar foarte. Mereu vedea partea buna a lucrurilor, insa avea si un defect : vorbea mult si prost cateodata. Nu analiza mereu ce ar fi trebuit sa spuna si ce sa nu spuna, dar asa ametit cum era era exact opusul meu, in momentul de fata reusea sa ma bine dispuna mereu, in fond de aceea imi era prieten. Am ajuns rapid in fata spitalului, iar eu am inspirat adanc pentru ultima oara, deoarece pentru cateva ore bune imi voi tine rasuflarea impreuna, iar inima care va batea de doua ori mai repede. Ne-am indreptat spre cabinetul doctorului, eu ceva mai in fata de cei doi ce radeau si erau destul de bine dispusi. In astfel de momente ii eram foarte recunoscator brunetului pentru ca destindea atmosfera, lucru de care nu as fi fost in stare, nu in situatia asta. Intrand in cabinet, doctorul se ridica de pe scaun, spunandu-ne sa-l urmam.
- Sala de operatii este pregatita.
Odata cu aceasta replica, niste fiori m-au strabatut brusc, inghitind in sec. Am ridicat-o in brate, sarutandu-i obrajii vazandu-i teama din priviri, pentru a o linisti i-am spus ca trebuie sa fie speriata, nu voi pleca de acolo. Dar dupa ce am spus acest lucru, l-am regretat stiind ca nu-mi voi putea respecta promisiunea din cauza serviciului.
- Micuto, vino cu noi.
Am lasat-o jos, strangand-o inca o data in brate :
- Te iubesc.
Acea asistenta a luat-o de mana, iar eu priveam ca un prost cum se indeparta de mine cu fiecare pas, dar ceea ce ma surprindea era calmul ei.
- Kyle, cum poate fi asa calma ?
- E copil. Nu stie ce se va intampla, eu i-am spus ca doar va adormi, iar cand se va trezi va fi bine, probabil de aceea era atat de calma. Si cum am zis e mult prea mica sa stie ce implica un asemenea lucru.
Am dat afirmativ din cap aezandu-ma pe un scaun, langa Kyle. Am inchis ochii strans, trebuia sa fac ceva sa nu ma duc maine de dimineata la munca, vroiam sa raman macar o zi aici, daca as putea face cumva sa ma duc in programul doi, de la patru dupa-amiza la zece seara...
Brusc mi-a venit o idee, asa ca nu am mai stat pe ganduri si am scos telefonul imediat, indepartandu-ma de brunet si formand numarul lui Leon. In acel moment ma simteam ca un tradator dar...
- Domnule Leon, buna dimineata,imi cer scuze ca trezesc atat de devreme insa...
- Nu este nici o problema, Ren. Tu ma poti suna la orice ora doresti. Vocea ii era senina, calma, placuta.
- Umm...maine vor veni niste rude la noi, defapt de dimineata iar eu trebuie sa ma duc sa-i iau de la aeroport, ma intrebam daca pot veni in schimbul doi ? Imi muscam buzele intr-un mod nervos in asteptarea raspunsului ce se auzi dupa putin timp.
- Desigur, daca e pentru familie, atunci iti dau liber toata ziua. Am ridicat surprins sprancenele, dregandu-mi vocea:
- Nu este nevoie toata ziua, dar va multumesc. La ora patru voi fii acolo.
L-am salutat politicos, apoi am inchis asezandu-ma la locul meu. Nu era prima data cand aveam vaga impresie ca Leon se dadea la mine pe fata, dar am ignorat acest lucru, imi "folosea" oarecum , speram doar sa nu vrea ceva mai mult, deoarece nu as fi fost in stare de nimic in acest caz. Am fost scos din starea de meditatie, de doctorul ce aparu in fata mea, nu am putut rosti nimic pentru ca a luat-o inainte.
- Operatia a inceput, totul decurge normal pana acum. Semnele vitale sunt foarte bune pentru varsta pacientei, tot ce trebuie acum sa facem este sa ne rugam ca operatia sa decurga bine. Mi-am pus mainile pe frunte inchizand ochii, era ultima mea dorinta : sora mea sa se faca bine.
Intre timp, Leon si Sebastian erau la un restaurant de pe marginea marii, serivind micul dejun. Dupa telefonul blondului, zambetul de pe fata brunetului, il forta aproape pe Sebastian sa-l intrebe ce se intamplase :
- M-a sunat Ren. Maine va veni in schimbul 2.
- De ce ?
Desi fierbea, roscatul incerca sa-mi mentina aceesi masca rece si indiferenta, trebuia sa stie care era motivul pentru care nu-l va vedea decat dupa ora patru.
- Ii vin niste rude si trebuie sa le astepte la aeroport si m-am gandit ca ar trebui sa-i las ceva timp pentru rudele sale.
- Mhm.
A fost tot ce a putut rosti, sau mai bine zis murmura. In mintea sa se jucau multe interpretari sau sentimente, din interviul de angajare si informatiile date de Ren acesta nu avea rude in afara de parintii si mai nou de sora sa. Ceva nu era bine in toata aceste poveste, dar ceva il enerva in momentul de fata, si anume zambetul si tonul pe care Leon il folosise pentru a-i relata. Avea un oarecare aer de superioritate, sau poate si asta era doar o impresie ? Insa replica brunetului il convinse ca nu era o simpla "iluzie".
- Este foarte dragut, cred ca al trebui sa-l avansam. Are niste schite foarte bune.
- Motivezi, noi nu avansam pe ochii frumosi. Sebastian fusese direct si oarecum iritat de replica prietenului sau, cum adica "dragut"?
- Pai are niste ochii foarte frumosi si niste buze pe masura.
La acea replica celalalt barbat aproape impietri. Intr-adevar, nu i se paruse in tot acest timp cand brunetul tot facea aluzii la persoana blondului. " N-ai tu idee cum se simt buzele alea". Acest gand a fost singura "arma" impotriva replicii deplasate a brunetului, dar numaiputand rezista presiunii roscatul izbucni :
- Ce vrei tu defapt de la el ?
- Inca nu ai inteles ? Propozitia fu insotita de un ras sarcastic. Roscatul nega dintr-o miscare scurta a capului.
- Ii vreau inima.
Capitolul 8 :
Odata ajuns in fata apartamentului meu mi-am luat la revedere de la Kyle, si am intrat urmat de micuta blondina. Am luat-o in brate si am dus-o in dormitor, vorbind ca un copil cu ea sarutandu-i din cand in cand obrajii sau tamplele. Am asezat-o cu grija in pat, apoi am privit-o lung si in cele din uram am rostit :
- Kamy, trebuie sa te culci, maine vom merge pana la spital, esti putin bolnava sii avem nevoie de niste medicamente.
Nu imi raspunse, doar inchise ochii. I-am sarutat protector fruntea, apoi m-am dus in camera mea. Inca nu-mi venea sa cred ce se intamplase cu putin tim in urma, nu puteam sa inteleg. Replica rostita de Leon a reusit sa ne bage in starea de "alarma" si pe mine, dar mai ales pe Kyle si...Sebastian. Sau poate pe Sebastian nu, poate mi s-a parut, poate el era foarte calm, dar la fel de bine poate ii venea sa ii dea una in cap brunetului. Mi-am strans buzele, pana ce culoarea lor rosie nu se mai observa, faceam asta doar cand eram streat sau nervos, iar in ultima vreme o faceam foarte des. Am inchis ochii pentru cateva momnete, in incercarea de a ma clama, si fara a-mi da seama am adormit imediat iar noaptea a trecut pe nesimtite, dar dimineata urmatoare m-am trezit mai obosit decat ma culcasem.
Astazi trebuia sa ma duc cu Kamy la spital, desi era inca devreme, opt jumatate, am decis sa trezesc micuta printesa ce dormea linistita incat ma durea inima sa o trezesc. Am asezat o mana pe obrazul ei fin, mangaind-o usor dar in acelasi timp soptindu-i numele. Isi deschise ochii albastrii privindu-ma fix, iar eu am cuprins-o in brate spunand :
- Scumpa mea, azi vom merge la spital. Sa nu iti faci griji, se va termina foarte repede.
Nu imi raspunse, probabil ii era frica, dar nu se putea compara cu...spaima ce o aveam in acel moment, spaima cu privirea numeroaselor ipoteze pe care creierul meu le producea involuntar, cum ca operatia ar putea decurge prost si ea sa pateasca ceva, sau nu faca fata tutoror acelor lucruri...Am tras aer adanc in piept, in timp ce o schimbam intr-o rochita roz, apoi am inceput sa-i impletescc parul blondin, pentru a nu o deranja. Stomacul ma durea, iar pieptul ma strangea, aveam emotii, imi era frica, dar intre toate aceste sentimente isi facea loc si o mica raza de speranta: operatia va decurge bine, iar ea se va insanatosi. M-am schimbat si eu repede, apoi am iesit din apartament, surprins sa-l vad pe Kyle cum ne astepta, l-am salutat prieteneste :
- Nu credeam ca vei veni dupa ce s-a intampalt aseara.
- Te-am zis ca nu inseamna nimic pentru mine, si cum as fi putut sa nu vin sa asist la momentul cand aceasta micuta domnisoara se va insanatosi ?
A luat-o in brate urcand intr-un taxi. Spre deosebire de mine el era optimist, chiar foarte. Mereu vedea partea buna a lucrurilor, insa avea si un defect : vorbea mult si prost cateodata. Nu analiza mereu ce ar fi trebuit sa spuna si ce sa nu spuna, dar asa ametit cum era era exact opusul meu, in momentul de fata reusea sa ma bine dispuna mereu, in fond de aceea imi era prieten. Am ajuns rapid in fata spitalului, iar eu am inspirat adanc pentru ultima oara, deoarece pentru cateva ore bune imi voi tine rasuflarea impreuna, iar inima care va batea de doua ori mai repede. Ne-am indreptat spre cabinetul doctorului, eu ceva mai in fata de cei doi ce radeau si erau destul de bine dispusi. In astfel de momente ii eram foarte recunoscator brunetului pentru ca destindea atmosfera, lucru de care nu as fi fost in stare, nu in situatia asta. Intrand in cabinet, doctorul se ridica de pe scaun, spunandu-ne sa-l urmam.
- Sala de operatii este pregatita.
Odata cu aceasta replica, niste fiori m-au strabatut brusc, inghitind in sec. Am ridicat-o in brate, sarutandu-i obrajii vazandu-i teama din priviri, pentru a o linisti i-am spus ca trebuie sa fie speriata, nu voi pleca de acolo. Dar dupa ce am spus acest lucru, l-am regretat stiind ca nu-mi voi putea respecta promisiunea din cauza serviciului.
- Micuto, vino cu noi.
Am lasat-o jos, strangand-o inca o data in brate :
- Te iubesc.
Acea asistenta a luat-o de mana, iar eu priveam ca un prost cum se indeparta de mine cu fiecare pas, dar ceea ce ma surprindea era calmul ei.
- Kyle, cum poate fi asa calma ?
- E copil. Nu stie ce se va intampla, eu i-am spus ca doar va adormi, iar cand se va trezi va fi bine, probabil de aceea era atat de calma. Si cum am zis e mult prea mica sa stie ce implica un asemenea lucru.
Am dat afirmativ din cap aezandu-ma pe un scaun, langa Kyle. Am inchis ochii strans, trebuia sa fac ceva sa nu ma duc maine de dimineata la munca, vroiam sa raman macar o zi aici, daca as putea face cumva sa ma duc in programul doi, de la patru dupa-amiza la zece seara...
Brusc mi-a venit o idee, asa ca nu am mai stat pe ganduri si am scos telefonul imediat, indepartandu-ma de brunet si formand numarul lui Leon. In acel moment ma simteam ca un tradator dar...
- Domnule Leon, buna dimineata,imi cer scuze ca trezesc atat de devreme insa...
- Nu este nici o problema, Ren. Tu ma poti suna la orice ora doresti. Vocea ii era senina, calma, placuta.
- Umm...maine vor veni niste rude la noi, defapt de dimineata iar eu trebuie sa ma duc sa-i iau de la aeroport, ma intrebam daca pot veni in schimbul doi ? Imi muscam buzele intr-un mod nervos in asteptarea raspunsului ce se auzi dupa putin timp.
- Desigur, daca e pentru familie, atunci iti dau liber toata ziua. Am ridicat surprins sprancenele, dregandu-mi vocea:
- Nu este nevoie toata ziua, dar va multumesc. La ora patru voi fii acolo.
L-am salutat politicos, apoi am inchis asezandu-ma la locul meu. Nu era prima data cand aveam vaga impresie ca Leon se dadea la mine pe fata, dar am ignorat acest lucru, imi "folosea" oarecum , speram doar sa nu vrea ceva mai mult, deoarece nu as fi fost in stare de nimic in acest caz. Am fost scos din starea de meditatie, de doctorul ce aparu in fata mea, nu am putut rosti nimic pentru ca a luat-o inainte.
- Operatia a inceput, totul decurge normal pana acum. Semnele vitale sunt foarte bune pentru varsta pacientei, tot ce trebuie acum sa facem este sa ne rugam ca operatia sa decurga bine. Mi-am pus mainile pe frunte inchizand ochii, era ultima mea dorinta : sora mea sa se faca bine.
Intre timp, Leon si Sebastian erau la un restaurant de pe marginea marii, serivind micul dejun. Dupa telefonul blondului, zambetul de pe fata brunetului, il forta aproape pe Sebastian sa-l intrebe ce se intamplase :
- M-a sunat Ren. Maine va veni in schimbul 2.
- De ce ?
Desi fierbea, roscatul incerca sa-mi mentina aceesi masca rece si indiferenta, trebuia sa stie care era motivul pentru care nu-l va vedea decat dupa ora patru.
- Ii vin niste rude si trebuie sa le astepte la aeroport si m-am gandit ca ar trebui sa-i las ceva timp pentru rudele sale.
- Mhm.
A fost tot ce a putut rosti, sau mai bine zis murmura. In mintea sa se jucau multe interpretari sau sentimente, din interviul de angajare si informatiile date de Ren acesta nu avea rude in afara de parintii si mai nou de sora sa. Ceva nu era bine in toata aceste poveste, dar ceva il enerva in momentul de fata, si anume zambetul si tonul pe care Leon il folosise pentru a-i relata. Avea un oarecare aer de superioritate, sau poate si asta era doar o impresie ? Insa replica brunetului il convinse ca nu era o simpla "iluzie".
- Este foarte dragut, cred ca al trebui sa-l avansam. Are niste schite foarte bune.
- Motivezi, noi nu avansam pe ochii frumosi. Sebastian fusese direct si oarecum iritat de replica prietenului sau, cum adica "dragut"?
- Pai are niste ochii foarte frumosi si niste buze pe masura.
La acea replica celalalt barbat aproape impietri. Intr-adevar, nu i se paruse in tot acest timp cand brunetul tot facea aluzii la persoana blondului. " N-ai tu idee cum se simt buzele alea". Acest gand a fost singura "arma" impotriva replicii deplasate a brunetului, dar numaiputand rezista presiunii roscatul izbucni :
- Ce vrei tu defapt de la el ?
- Inca nu ai inteles ? Propozitia fu insotita de un ras sarcastic. Roscatul nega dintr-o miscare scurta a capului.
- Ii vreau inima.
Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.