08-07-2011, 12:32 PM
Am citit ieri tot ficul, l-am analizat şi acum pot zice clar - acesta e un fic în formă de DIALOG. Descriere va fi foarte puţină, totul e bazat pe acţiune şi e mult mult mult dialog. Cu toate astea sper să continuaţi să-l citiţi. Voi pune poze ca să ştiţi cum arată personajele, pentru că nu vor fi descrise amănunţit. Îi pun doar pe cei mai importanţi şi care apar cel mai des.
Ramon
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/f/upl...a965b8.jpg
Anabella
http://xmages.net/storage/10/1/0/7/d/upl...4f3baf.jpg
Candy
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/4/upl...e77a26.jpg
Sam
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/9/upl...282830.jpg
Alex
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/1/upl...6de84f.jpg
Ashley
http://xmages.net/storage/10/1/0/2/b/upl...718a94.jpg
Jasper
http://xmages.net/storage/10/1/0/8/3/upl...17c20d.jpg
Serena
http://xmages.net/storage/10/1/0/8/7/upl...554a08.gif
Tessa
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/0/upl...c6e9f8.jpg
Anabella păşea grăbită pe trotuarul ud, încercând să-şi stăpânească emoţiile. Afară plouase, ceea ce era foarte straniu, căci oraşul în care locuia nu primea precipiitaţiile cu braţele deschise - se întâmpla foarte rar.
"Mă miram eu" gândi fata nervoasă.
"Ghici din trei ori cine te încurcă să te bucuri de ploaia pe care tu o adori" îi zise vocea din minte, care o deranja mai mereu.
"Mă bucur, doar că nu mai plouă după cum observi" gândi ea plictisită.
"Ai ignorat întrebearea mea" îi reaminti vocea.
"Dacă îţi dau un răspuns, promite-mi că mă laşi în pace" gândi fata cu speranţă.
"Doar dacă răspunsul e corect" se auzi vocea, care mai şi rânji sarcastic.
- Alex...
"Răspuns corect!"
"Dispari!" gândi fata din nou şi atunci a observat că autobuzul era la câţiva metri înaintea ei.
- Stai! Te implor! strigă bruneta disperată.
- Hei, nu fug nicăieri! se auzi un glas amuzat în urma sa.
Anabella întoarse capul şi privi maşina portocalie a prietenei sale.
- Candy, m-ai salvat! exclamă fericită şi se aşeză rapid la locul de lângă şoferiţă.
Blonda surâse mulţumită şi porni automobilul din loc. Numele ei adevărat era Miranda, dar fata prefera să i se zică "Candy". De ce? Nimeni nu ştie, dar toţi îi zic aşa. E blondă naturală şi are ochi albaştri. Părul nu şi la vopsit niciodată, dar îşi schimbă lentilele de contact în fiecare zi. În una din zile a apărut la şcoală cu lentile roşii şi cu o perucă în formă de chelie (dacă poţi să numeşti aşa lucrul acela) şi pretindea că e Voldemort din Harry Potter. Mulţi îi arătau cu degetul la tâmplă, dar nu o deranja asta. Dimpotrivă, dispoziţia era ridicată la maxim şi se amuza în fiecare clipă. Miranda e o fire complicată, foaaarte complicată. Profii o suportă doar pentru că tatăl ei e un bussinessman renumit. Are o firmă de automobile şi se mai ocupă cu ceva, dar nu are importanţă. De unde credeţi că domnişoara are acest BMW portocaliu, unic în felul său? Culoarea ei preferată, marca preferată şi salvarea Anabellei în dimineaţa aceasta.
- De ce nu m-ai sunat? Chiar aveai de gând să fugi în urma autobuzului? De ce ai căscat gura şi l-ai scăpat? întrebă Candy abţinându-se să nu râdă în hohote.
- Da, îţi sunt recunoscătoare. Întrebi cum am putut uita de tine? Ah! Poate pentru că în ultimele săptămâni de vacanţă ai uitat de mine şi te distrai cu prietenile tale piţipoance? zise Anabella pe un ton răutăcios.
- Dacă vorbeşti de Tessa, ai dreptate, dar restul nu sunt aşa! De fapt am fost cu mama în Londra, ce naiba e cu tine? Doar nu sunt eu vinovată pentru că tu ai stat toată vara închisă în casă din nu ştiu ce motive...
- Scuze, am avut o dimineaţă oribilă, zise Bella şi îşi lăsă ochii în jos.
- De ce? Aştept explicaţii.
- S-a întors tâmpitul acela de Honey şi iar prieteneşte cu Ramon. L-a iertat! Ştiai că am aşa un frate tâmpit?
- Ah, asta-i buba! Deci draga mea, gelozia asta a ta inutilă nu te va duce departe.
- Nu sunt geloasă, doar încerc să-mi protejez fratele. Idiotul acela când a plecat nu i-a spus nici un cuvânt, iar Ramon era trist mai mereu...
- La fel ca ÅŸi tine, de fapt.
- Nu mă întrerupe! se răsti Anabella şi continuă pe un ton mai moale:
- A fost trist, iar acum idolul FOXNORR (numele şcolii în care învaţă) s-a întors şi Ramon l-a iertat. Nu merita!
- Dar poate i-a explicat totul, de ce a plecat. Nu cred că Alex e în stare să facă aşa ceva, fără motive concrete. Nu te-ai gândit la asta? întrebă Candy îngândurată.
- Măcăr un sunet putea să dea, un bilet să lase, doar nu trăim în epoca de piatră! Există o mulţime de posibilităţi!
Se pare că bruneta îşi ieşi din fire. Candy opri maşina, căci au ajuns în curtea şcolii. Toate privirile elevilor erau îndreptate spre acea minune orange de BMW.
- Mă sperii, Bella. Vorbeşti în aşa fel de parcă te-ai referi la tine, nu la fratele tău, rosti Candy suspicioasă.
- Ei, pe dracu, răspunse fata şi afişă un zâmbet fals, apoi ieşi rapid din maşină.
Candy nu era să fie Candy dacă nu observa acel zâmbet.
"Minte, sunt sigură. Deci când vorbea de trădarea lui Alex, se referia la propria persoană? Ascunde ceva şi eu trebuie să aflu cu orice preţ" gândi ea şi ieşi în urma Anabellei.
În spatele ei se auzi un zgomot puternic provocat de un motor. Un Porsche 911 GT1, de culoare roşie, s-a oprit la câţiva centimentri de automobilul ei. Se pare că a mers cu o viteză nebună, căci urmele roţilor au rămas pe şoseaua deja uscată.
- Dacă află tata - rămâi fără maşină o săptămână! exlamă Candy nervoasă şi îşi netezi propriul automobil ce abia scăpase de o tamponare urâtă.
O fată veselă, îmbrăcată într-o rochiţă mov, cu un sacou galben pe umeri, ieşi galant din maşină. Avea părul şaten şi era foarte drăgălaşă la înfăţişare.
- Hi, Bella! E prima zi de şcoală, sister, fii şi tu mai înţelegătoare.
Îşi bătu sora pe umăr şi se porni spre colegii ei. Candy scrâşni din dinţi, pe când Anabella începu să râdă în hohote.
- Iar voi două nu vă înţelegeţi. Să fi avut eu o soră în locul tâmpitului ăla, era să fie perfect, mai ales că Serena e foarte dulcică.
Candy nu mai dădu nici o replică, căci atenţia îi fu captată de altceva.
- Vorbeşti de lupi şi iată că apar de după colţ.
Chiar dorea să îl revadă pe Alexander Honey, care chiar atunci a parcat maşina şi zâmbea ascultându-l atent pe Ramon.
- Wow, s-a făcut şi mai frumuşel decât era. Şi Ramon, nu am ce comenta.. hmm, au după cine alerga fetele în pauze! zise Candy şi surâse.
Se întoarse în urmă şi îşi dădu seama că a vorbit singură, Anabella dispăru!
- Fata asta e ciudată, zău.
Ramon îi făcu cu mâna şi strigă vesel:
- Hey, Candy!
- Cu prima zi de şcoală, băieţi! zise ea fericită şi îi strânse pe ambii în braţe, atunci când s-au apropiat.
- Ai crescut cu.. hmm.. un centimentru ÅŸi ai ochii verzi de data asta, de mirare! zise Alex ÅŸi o ciufuli prieteneÅŸte pe cap.
- Mi s-au terminat lentilele portocalii, zise fata serioasă, dar băieţii începură să râdă.
- Dacă serios, mă bucur nespus de mult să te văd aici cu noi, Alex. De ce te-ai întors?
- Mult de povestit...
- Îmi vei povesti sâmbătă la party! zise ea veselă.
- Abia aştept, o ador pe sora ta pentru petrecerile din fiecare an! exclamă Ramon cu entuziasm.
- Prietene, de data asta e Party-ul meu! pronunţă Candy şi surâse sarcastic.
- Deja mi-e frică să vin, dar sunt sigur că face să rişti, zise Alex şi surâse.
- Ramon! se auzi o voce melodioasă şi la fel de voioasă.
Toţi s-au întors în urmă. Încă o fată blondă le făcea cu mâna. Era Ashley, îmbrăcată în blugi de jeans şi un tricou cu inscripţia cool "Rock is my life".
- Se pare că suntem toţi, lipseşte doar Bella şi Jasper, zise Candy şi îl privi atenă pe Alex.
Băiatul îşi muşcă buza de jos, ceea ce însemna că şi-a adus aminte de ceva.
- Bella e cu fundul în sus de dimineaţă! Să o lăsăm, am ceva important de zis. Ne bucurăm toţi că s-a început ultimul an de învăţătură, pentru că Candy se bucură, iar dacă ea e fericită, ce înseamnă? Exact, FUN AT SCHOOL! zise Ramon îmbrăţişând-o pe iubita lui, Ashley, şi toţi începură să râdă.
Candy făcu o plecăciune teatrală şi zâmbi şmecher. Nu îi va dezămăgi.
***
Ramon
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/f/upl...a965b8.jpg
Anabella
http://xmages.net/storage/10/1/0/7/d/upl...4f3baf.jpg
Candy
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/4/upl...e77a26.jpg
Sam
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/9/upl...282830.jpg
Alex
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/1/upl...6de84f.jpg
Ashley
http://xmages.net/storage/10/1/0/2/b/upl...718a94.jpg
Jasper
http://xmages.net/storage/10/1/0/8/3/upl...17c20d.jpg
Serena
http://xmages.net/storage/10/1/0/8/7/upl...554a08.gif
Tessa
http://xmages.net/storage/10/1/0/9/0/upl...c6e9f8.jpg
Capitolul 2
Cea mai stresantă prima zi de şcoală
Cea mai stresantă prima zi de şcoală
Anabella păşea grăbită pe trotuarul ud, încercând să-şi stăpânească emoţiile. Afară plouase, ceea ce era foarte straniu, căci oraşul în care locuia nu primea precipiitaţiile cu braţele deschise - se întâmpla foarte rar.
"Mă miram eu" gândi fata nervoasă.
"Ghici din trei ori cine te încurcă să te bucuri de ploaia pe care tu o adori" îi zise vocea din minte, care o deranja mai mereu.
"Mă bucur, doar că nu mai plouă după cum observi" gândi ea plictisită.
"Ai ignorat întrebearea mea" îi reaminti vocea.
"Dacă îţi dau un răspuns, promite-mi că mă laşi în pace" gândi fata cu speranţă.
"Doar dacă răspunsul e corect" se auzi vocea, care mai şi rânji sarcastic.
- Alex...
"Răspuns corect!"
"Dispari!" gândi fata din nou şi atunci a observat că autobuzul era la câţiva metri înaintea ei.
- Stai! Te implor! strigă bruneta disperată.
- Hei, nu fug nicăieri! se auzi un glas amuzat în urma sa.
Anabella întoarse capul şi privi maşina portocalie a prietenei sale.
- Candy, m-ai salvat! exclamă fericită şi se aşeză rapid la locul de lângă şoferiţă.
Blonda surâse mulţumită şi porni automobilul din loc. Numele ei adevărat era Miranda, dar fata prefera să i se zică "Candy". De ce? Nimeni nu ştie, dar toţi îi zic aşa. E blondă naturală şi are ochi albaştri. Părul nu şi la vopsit niciodată, dar îşi schimbă lentilele de contact în fiecare zi. În una din zile a apărut la şcoală cu lentile roşii şi cu o perucă în formă de chelie (dacă poţi să numeşti aşa lucrul acela) şi pretindea că e Voldemort din Harry Potter. Mulţi îi arătau cu degetul la tâmplă, dar nu o deranja asta. Dimpotrivă, dispoziţia era ridicată la maxim şi se amuza în fiecare clipă. Miranda e o fire complicată, foaaarte complicată. Profii o suportă doar pentru că tatăl ei e un bussinessman renumit. Are o firmă de automobile şi se mai ocupă cu ceva, dar nu are importanţă. De unde credeţi că domnişoara are acest BMW portocaliu, unic în felul său? Culoarea ei preferată, marca preferată şi salvarea Anabellei în dimineaţa aceasta.
- De ce nu m-ai sunat? Chiar aveai de gând să fugi în urma autobuzului? De ce ai căscat gura şi l-ai scăpat? întrebă Candy abţinându-se să nu râdă în hohote.
- Da, îţi sunt recunoscătoare. Întrebi cum am putut uita de tine? Ah! Poate pentru că în ultimele săptămâni de vacanţă ai uitat de mine şi te distrai cu prietenile tale piţipoance? zise Anabella pe un ton răutăcios.
- Dacă vorbeşti de Tessa, ai dreptate, dar restul nu sunt aşa! De fapt am fost cu mama în Londra, ce naiba e cu tine? Doar nu sunt eu vinovată pentru că tu ai stat toată vara închisă în casă din nu ştiu ce motive...
- Scuze, am avut o dimineaţă oribilă, zise Bella şi îşi lăsă ochii în jos.
- De ce? Aştept explicaţii.
- S-a întors tâmpitul acela de Honey şi iar prieteneşte cu Ramon. L-a iertat! Ştiai că am aşa un frate tâmpit?
- Ah, asta-i buba! Deci draga mea, gelozia asta a ta inutilă nu te va duce departe.
- Nu sunt geloasă, doar încerc să-mi protejez fratele. Idiotul acela când a plecat nu i-a spus nici un cuvânt, iar Ramon era trist mai mereu...
- La fel ca ÅŸi tine, de fapt.
- Nu mă întrerupe! se răsti Anabella şi continuă pe un ton mai moale:
- A fost trist, iar acum idolul FOXNORR (numele şcolii în care învaţă) s-a întors şi Ramon l-a iertat. Nu merita!
- Dar poate i-a explicat totul, de ce a plecat. Nu cred că Alex e în stare să facă aşa ceva, fără motive concrete. Nu te-ai gândit la asta? întrebă Candy îngândurată.
- Măcăr un sunet putea să dea, un bilet să lase, doar nu trăim în epoca de piatră! Există o mulţime de posibilităţi!
Se pare că bruneta îşi ieşi din fire. Candy opri maşina, căci au ajuns în curtea şcolii. Toate privirile elevilor erau îndreptate spre acea minune orange de BMW.
- Mă sperii, Bella. Vorbeşti în aşa fel de parcă te-ai referi la tine, nu la fratele tău, rosti Candy suspicioasă.
- Ei, pe dracu, răspunse fata şi afişă un zâmbet fals, apoi ieşi rapid din maşină.
Candy nu era să fie Candy dacă nu observa acel zâmbet.
"Minte, sunt sigură. Deci când vorbea de trădarea lui Alex, se referia la propria persoană? Ascunde ceva şi eu trebuie să aflu cu orice preţ" gândi ea şi ieşi în urma Anabellei.
În spatele ei se auzi un zgomot puternic provocat de un motor. Un Porsche 911 GT1, de culoare roşie, s-a oprit la câţiva centimentri de automobilul ei. Se pare că a mers cu o viteză nebună, căci urmele roţilor au rămas pe şoseaua deja uscată.
- Dacă află tata - rămâi fără maşină o săptămână! exlamă Candy nervoasă şi îşi netezi propriul automobil ce abia scăpase de o tamponare urâtă.
O fată veselă, îmbrăcată într-o rochiţă mov, cu un sacou galben pe umeri, ieşi galant din maşină. Avea părul şaten şi era foarte drăgălaşă la înfăţişare.
- Hi, Bella! E prima zi de şcoală, sister, fii şi tu mai înţelegătoare.
Îşi bătu sora pe umăr şi se porni spre colegii ei. Candy scrâşni din dinţi, pe când Anabella începu să râdă în hohote.
- Iar voi două nu vă înţelegeţi. Să fi avut eu o soră în locul tâmpitului ăla, era să fie perfect, mai ales că Serena e foarte dulcică.
Candy nu mai dădu nici o replică, căci atenţia îi fu captată de altceva.
- Vorbeşti de lupi şi iată că apar de după colţ.
Chiar dorea să îl revadă pe Alexander Honey, care chiar atunci a parcat maşina şi zâmbea ascultându-l atent pe Ramon.
- Wow, s-a făcut şi mai frumuşel decât era. Şi Ramon, nu am ce comenta.. hmm, au după cine alerga fetele în pauze! zise Candy şi surâse.
Se întoarse în urmă şi îşi dădu seama că a vorbit singură, Anabella dispăru!
- Fata asta e ciudată, zău.
Ramon îi făcu cu mâna şi strigă vesel:
- Hey, Candy!
- Cu prima zi de şcoală, băieţi! zise ea fericită şi îi strânse pe ambii în braţe, atunci când s-au apropiat.
- Ai crescut cu.. hmm.. un centimentru ÅŸi ai ochii verzi de data asta, de mirare! zise Alex ÅŸi o ciufuli prieteneÅŸte pe cap.
- Mi s-au terminat lentilele portocalii, zise fata serioasă, dar băieţii începură să râdă.
- Dacă serios, mă bucur nespus de mult să te văd aici cu noi, Alex. De ce te-ai întors?
- Mult de povestit...
- Îmi vei povesti sâmbătă la party! zise ea veselă.
- Abia aştept, o ador pe sora ta pentru petrecerile din fiecare an! exclamă Ramon cu entuziasm.
- Prietene, de data asta e Party-ul meu! pronunţă Candy şi surâse sarcastic.
- Deja mi-e frică să vin, dar sunt sigur că face să rişti, zise Alex şi surâse.
- Ramon! se auzi o voce melodioasă şi la fel de voioasă.
Toţi s-au întors în urmă. Încă o fată blondă le făcea cu mâna. Era Ashley, îmbrăcată în blugi de jeans şi un tricou cu inscripţia cool "Rock is my life".
- Se pare că suntem toţi, lipseşte doar Bella şi Jasper, zise Candy şi îl privi atenă pe Alex.
Băiatul îşi muşcă buza de jos, ceea ce însemna că şi-a adus aminte de ceva.
- Bella e cu fundul în sus de dimineaţă! Să o lăsăm, am ceva important de zis. Ne bucurăm toţi că s-a început ultimul an de învăţătură, pentru că Candy se bucură, iar dacă ea e fericită, ce înseamnă? Exact, FUN AT SCHOOL! zise Ramon îmbrăţişând-o pe iubita lui, Ashley, şi toţi începură să râdă.
Candy făcu o plecăciune teatrală şi zâmbi şmecher. Nu îi va dezămăgi.
***