17-07-2011, 08:44 PM
Mersi şi ţie, Mad Hatter. Iată continuarea.
Prima zi de şcoală a fost extrem de ciudată din mai multe puncte de vedere. Candy avea impresia că totul e un vis sau mai bine zis, un coşmar. S-a îndrăgostit de profesorul nou, pe care la agăţat neştiind adevărul şi acum murea de frică când se gândea la prima oră de engleză. La urma urmei nu era ea vinovată că proful e tânăr şi frumos, nu-i aşa? Trebuia să se calmeze.
"Atunci care e problema? De ce sunt atât de nesigură? " gândi fata nervoasă, mergând pe coridorul şcolar.
"Asta doar tu trebuie să ştii! Să îţi sugerez? " se auzi o voce stranie în mintea sa.
"Pleacă nabii înapoi la Bella, crezi că nu ştiu ce fel de tâmpenie eşti? Mi-a povestit ea despre tine!" se răsti Candy la voce, care dispăru îndată de parcă nici nu a fost acolo, în capul ei.
Altă fază care tot aducea a coşmar era relaţia dintre Ramon şi sora ei. Nu îi venea să creadă că Serena e în stare de aşa ceva. Credea că o cunoaşte foarte bine, dar nu era nici pe departe aşa.
"Amanţi, Doamne! Sărmănica Ashley" îşi zise Candy şi răsuflă din greu.
Şi nu în ultimul rând se gândea la Bella şi Alex. Nu putea să-şi dea seama ce se petrece între ei. Bella se purta ca o ciudată prin preajma lui, pe când Alex era mereu supărat şi trist.
"Oare au avut ceva înainte de plecare lui? " gândi fata şi se opri ca electrocutată.
Cu Bella nu vorbise încă, dar sigur asta era problema. Cum de nu şi-a dat seama imediat?
- Deci ei doi au avut o relaţie sau ceva de genul şi el a plecat fără nicio explicaţie, ruinând tot! Asta era! exclamă Candy în mijlocul coridorului, dar apoi surâse, când văzu mutrele colegilor de şcoală.
Toţi ca unul o privea ca pe o nebună de legat.
- Domnişoară, de mult timp doream să vă sugerez să vizitaţi un psiholog, dar acum simt nevoia să o fac, îi spuse profesoara de geografie, privind-o îngrijorată.
Candy o privea la rândul ei cu gura căscată, dar chiar şi atunci avea drăcuşori în ochi. Şi-a dat seama despre ce merge vorba şi zise pe un ton fericit:
- Eh, credeţi că nu am încercat? Nu mă ajută nimic, doamnă!
Îi arătă limba şi fugi de acolo. Cei care au văzut scena mureau de râs, iar profesoara doar dădu din cap nemulţumită. Se mai asigură încă o dată că Miranda e nebună şi are nevoie de un specialist bun.
***
Anabella stătea plictisită în banca sa. Era în cabinetul de geografie şi aştepta să înceapă ora. Era doar a doua zi de şcoală, dar deja elevii întârziau. Bruneta nu a putut să închidă măcăr un ochi toată noaptea, iar acum era obosită. A venit mai devreme cu gândul că ziua va trece mai repede, dar se întâmpla invers. Alex a şocat-o ieri. În sine era gata să îl ierte, dar când văzu scena cu Tessa, nu mai ştia ce să creadă. Piţipoanca aceea ştia despre plecarea lui, dar ea şi Ramon - nici pomeneală, de parcă ar fi fost nimeni pentru Alex. Culmea!
În cabinet a intrat Candy, s-a salutat cu cei prezenţi şi s-a apropiat cu un zâmbet şiret pe buze.
"Să o mint sau să îi spun adevărul? " gândi Bella disperată.
Nu îi plăcea să se împartă cu secrete de genul, nu se simţea în siguranţă aşa, dar Candy...
- Cât mă bucur să te văd, Bella, mai ales că ieri ai fugit de mine ca de ciumă, iar la telefon nu ai răspuns, zise Candy ironic şi o privi întrebător.
- Nu am fugit, mă simţeam rău şi m-am dus acasă, iar telefonului i-a căzut bateria, explică Bella plictisită.
- Sunt gata să ascult motivul pentru care te simţeai rău, sunt sigură că ai ce să-mi spui, doar suntem prietene sau nu? întrebă Candy pe un ton serios.
"Şantaj emoţional" gândi Bella, iar Candy ridică o sprânceană, de parcă i-a citit gândurile.
- Păi asta a fost din cauza lui Alex.
- De asta mi-am dat seama, dar voiam să ştiu motivul.
- Ce deşteaptă mai eşti! Ştiam că eşti, dar nici chiar aşa! zise Bella sarcastic.
- Mulţumesc, iar acum continuă, îi răspunse Candy pe acelaşi ton.
- De ce să nu îţi spun, dacă tot trebuie să mă descarc cumva, doar nu voi vorbi cu pomii de afară. Eşti prietena mea cea mai bună, zise Anabella dintr-o dată.
Se dădu bătută. Îşi aşeză capul pe genunchii blondei şi începu să-i povestească:
- Ce îţi spun acum, rămâne între noi, ok?
- Mai aud o singură dată ceva de genul şi te împuşc!
- Bine, bine. În luna mai am făcut dr... sex cu el şi am fost împreună câteva zile. Mi-a spus că mă iubeşte, eu lui la fel... îţi dai seama că au fost nişte declaraţii spontane, fără rost? În fine, el a plecat fără nicio explicaţie şi acum s-a întors. Asta e cauza.
Să spunem că fata se aştepta la aşa ceva, nu e bine spus. Chiar la un ca asta nu s-a gândit, nu credea că cei doi au ajuns la aşa un nivel.
- Nici mie nu-mi vine să cred, zise Candy uimită.
- Dar mie? Am fost proastă, dar nu voi mai repeta greşelile din trecut. Ştii, azi chiar eram gata să-l iert, chiar dacă explicaţiile sale au fost jalnice, dar ai văzut scena cu Tessa? Ei i-a spus şi mie nu... nici lui Ramon, nimic! Dar cine e piţipoanca aia de a avut aşa onoare? zise Bella cu ură.
- Vorbeşte mai încet. Nu te-ai gândit că Alex vă iubea prea mult, ca să vă spună că pleacă, ceea ce nu se referea şi la Tessa? întrebă Candy, analizând situaţia.
- Fii serioasă, Candy, răspunse Anabella tristă şi dori să mai spună ceva, dar atunci şi-au făcut apariţia în cabinet cei trei crai de la răsărit: Ramon, Alex şi Jasper.
- Bună, fetelor, au rostit toţi trei.
- Salutare! exclamă Candy şi le făcu cu mâna.
Alex o privi intens pe Bella, dar fata îl ignora demonstrativ.
- Sormea, am impresia că anul întreg vei fi cu fundul în sus, în fiecare zi, zise Ramon vizibil iritat de starea fetei.
- Mai taci! zise ea cu răutate.
Candy îşi apropie buzele de urechea fetei şi îi şopti, aşa încât să audă doar ea:
- Are dreptate, dacă vrei s-o faci pe indiferenta, atunci fă-o cum trebuie.
Bruneta zâmbi automat, ascultând sfatul prietenei sale. Ashley a întârziat la ore şi a primit câteva comentarii ironice din partea Serenei. Blonda o ignoră pe Şatenă şi îl sărută pe Ramon cu pasiune. Dar nu avea de unde să ştie că Serenei îi venea să moară în acel moment. Candy, fiind mai atentă a observat cum sora ei s-a schimbat la faţă.
"Nu ne împăcăm noi chiar bine, dar e sora mea totuşi. Ramon e un idiot şi voi vorbi cu el neapărat. Îl învăţ eu cum să-şi bată joc de fete şi nu ţin cont că e fratele Anabellei. Va vedea cu cine s-a legat" gândi ea enervată.
După ore, Candy îşi aduse aminte de spusele profesoarei de geografie.
"Ce-ar fi dacă totuşi mă voi duce la un psiholog? Doar nu e nimic rău în asta? Bella a fost anul trecut, după ce a terminat cu drogurile şi a ajutat-o parcă. Trebuie să încerc şi eu, să mă descarc, mai ales că s-au adunat o mulţime de griji" gândi ea şi se horărî.
Se duse la director, care rămase plăcut surprins de dorinţa fetei. A promis că păstrează confidenţialitatea, sperând că psihologul o va ajuta pe fata asta măcăr puţin şi îşi va schimba comportamentul oribil. Candy luă cererea pe care a scris-o acolo şi se duse spre cabinetul psihologului, urmând instrucţiunile domnului Thompson. Se asigură că nu o vede nimeni şi intră acolo.
- Bună ziua, m-am înscris la câteva cursuri cu dumneavoastră, zise ea.
Se simţea puţin incomod şi avea privirea la pământ.
- Bună ziua, luaţi loc, zise o voce care o făcu să tresară şi să privească suspectă într-acolo.
- Dumneavoastră?! întrebă fata foarte mirată.
Nu îi venea să creadă, iar a dat-o în bară. Acum dorea să plece de acolo şi să nu se mai întoarcă niciodată, dar trebuia să reziste şi să nu se facă de ruşine.
***
Capitolul 6
Un psiholog bun pentru Candy
Un psiholog bun pentru Candy
Prima zi de şcoală a fost extrem de ciudată din mai multe puncte de vedere. Candy avea impresia că totul e un vis sau mai bine zis, un coşmar. S-a îndrăgostit de profesorul nou, pe care la agăţat neştiind adevărul şi acum murea de frică când se gândea la prima oră de engleză. La urma urmei nu era ea vinovată că proful e tânăr şi frumos, nu-i aşa? Trebuia să se calmeze.
"Atunci care e problema? De ce sunt atât de nesigură? " gândi fata nervoasă, mergând pe coridorul şcolar.
"Asta doar tu trebuie să ştii! Să îţi sugerez? " se auzi o voce stranie în mintea sa.
"Pleacă nabii înapoi la Bella, crezi că nu ştiu ce fel de tâmpenie eşti? Mi-a povestit ea despre tine!" se răsti Candy la voce, care dispăru îndată de parcă nici nu a fost acolo, în capul ei.
Altă fază care tot aducea a coşmar era relaţia dintre Ramon şi sora ei. Nu îi venea să creadă că Serena e în stare de aşa ceva. Credea că o cunoaşte foarte bine, dar nu era nici pe departe aşa.
"Amanţi, Doamne! Sărmănica Ashley" îşi zise Candy şi răsuflă din greu.
Şi nu în ultimul rând se gândea la Bella şi Alex. Nu putea să-şi dea seama ce se petrece între ei. Bella se purta ca o ciudată prin preajma lui, pe când Alex era mereu supărat şi trist.
"Oare au avut ceva înainte de plecare lui? " gândi fata şi se opri ca electrocutată.
Cu Bella nu vorbise încă, dar sigur asta era problema. Cum de nu şi-a dat seama imediat?
- Deci ei doi au avut o relaţie sau ceva de genul şi el a plecat fără nicio explicaţie, ruinând tot! Asta era! exclamă Candy în mijlocul coridorului, dar apoi surâse, când văzu mutrele colegilor de şcoală.
Toţi ca unul o privea ca pe o nebună de legat.
- Domnişoară, de mult timp doream să vă sugerez să vizitaţi un psiholog, dar acum simt nevoia să o fac, îi spuse profesoara de geografie, privind-o îngrijorată.
Candy o privea la rândul ei cu gura căscată, dar chiar şi atunci avea drăcuşori în ochi. Şi-a dat seama despre ce merge vorba şi zise pe un ton fericit:
- Eh, credeţi că nu am încercat? Nu mă ajută nimic, doamnă!
Îi arătă limba şi fugi de acolo. Cei care au văzut scena mureau de râs, iar profesoara doar dădu din cap nemulţumită. Se mai asigură încă o dată că Miranda e nebună şi are nevoie de un specialist bun.
***
Anabella stătea plictisită în banca sa. Era în cabinetul de geografie şi aştepta să înceapă ora. Era doar a doua zi de şcoală, dar deja elevii întârziau. Bruneta nu a putut să închidă măcăr un ochi toată noaptea, iar acum era obosită. A venit mai devreme cu gândul că ziua va trece mai repede, dar se întâmpla invers. Alex a şocat-o ieri. În sine era gata să îl ierte, dar când văzu scena cu Tessa, nu mai ştia ce să creadă. Piţipoanca aceea ştia despre plecarea lui, dar ea şi Ramon - nici pomeneală, de parcă ar fi fost nimeni pentru Alex. Culmea!
În cabinet a intrat Candy, s-a salutat cu cei prezenţi şi s-a apropiat cu un zâmbet şiret pe buze.
"Să o mint sau să îi spun adevărul? " gândi Bella disperată.
Nu îi plăcea să se împartă cu secrete de genul, nu se simţea în siguranţă aşa, dar Candy...
- Cât mă bucur să te văd, Bella, mai ales că ieri ai fugit de mine ca de ciumă, iar la telefon nu ai răspuns, zise Candy ironic şi o privi întrebător.
- Nu am fugit, mă simţeam rău şi m-am dus acasă, iar telefonului i-a căzut bateria, explică Bella plictisită.
- Sunt gata să ascult motivul pentru care te simţeai rău, sunt sigură că ai ce să-mi spui, doar suntem prietene sau nu? întrebă Candy pe un ton serios.
"Şantaj emoţional" gândi Bella, iar Candy ridică o sprânceană, de parcă i-a citit gândurile.
- Păi asta a fost din cauza lui Alex.
- De asta mi-am dat seama, dar voiam să ştiu motivul.
- Ce deşteaptă mai eşti! Ştiam că eşti, dar nici chiar aşa! zise Bella sarcastic.
- Mulţumesc, iar acum continuă, îi răspunse Candy pe acelaşi ton.
- De ce să nu îţi spun, dacă tot trebuie să mă descarc cumva, doar nu voi vorbi cu pomii de afară. Eşti prietena mea cea mai bună, zise Anabella dintr-o dată.
Se dădu bătută. Îşi aşeză capul pe genunchii blondei şi începu să-i povestească:
- Ce îţi spun acum, rămâne între noi, ok?
- Mai aud o singură dată ceva de genul şi te împuşc!
- Bine, bine. În luna mai am făcut dr... sex cu el şi am fost împreună câteva zile. Mi-a spus că mă iubeşte, eu lui la fel... îţi dai seama că au fost nişte declaraţii spontane, fără rost? În fine, el a plecat fără nicio explicaţie şi acum s-a întors. Asta e cauza.
Să spunem că fata se aştepta la aşa ceva, nu e bine spus. Chiar la un ca asta nu s-a gândit, nu credea că cei doi au ajuns la aşa un nivel.
- Nici mie nu-mi vine să cred, zise Candy uimită.
- Dar mie? Am fost proastă, dar nu voi mai repeta greşelile din trecut. Ştii, azi chiar eram gata să-l iert, chiar dacă explicaţiile sale au fost jalnice, dar ai văzut scena cu Tessa? Ei i-a spus şi mie nu... nici lui Ramon, nimic! Dar cine e piţipoanca aia de a avut aşa onoare? zise Bella cu ură.
- Vorbeşte mai încet. Nu te-ai gândit că Alex vă iubea prea mult, ca să vă spună că pleacă, ceea ce nu se referea şi la Tessa? întrebă Candy, analizând situaţia.
- Fii serioasă, Candy, răspunse Anabella tristă şi dori să mai spună ceva, dar atunci şi-au făcut apariţia în cabinet cei trei crai de la răsărit: Ramon, Alex şi Jasper.
- Bună, fetelor, au rostit toţi trei.
- Salutare! exclamă Candy şi le făcu cu mâna.
Alex o privi intens pe Bella, dar fata îl ignora demonstrativ.
- Sormea, am impresia că anul întreg vei fi cu fundul în sus, în fiecare zi, zise Ramon vizibil iritat de starea fetei.
- Mai taci! zise ea cu răutate.
Candy îşi apropie buzele de urechea fetei şi îi şopti, aşa încât să audă doar ea:
- Are dreptate, dacă vrei s-o faci pe indiferenta, atunci fă-o cum trebuie.
Bruneta zâmbi automat, ascultând sfatul prietenei sale. Ashley a întârziat la ore şi a primit câteva comentarii ironice din partea Serenei. Blonda o ignoră pe Şatenă şi îl sărută pe Ramon cu pasiune. Dar nu avea de unde să ştie că Serenei îi venea să moară în acel moment. Candy, fiind mai atentă a observat cum sora ei s-a schimbat la faţă.
"Nu ne împăcăm noi chiar bine, dar e sora mea totuşi. Ramon e un idiot şi voi vorbi cu el neapărat. Îl învăţ eu cum să-şi bată joc de fete şi nu ţin cont că e fratele Anabellei. Va vedea cu cine s-a legat" gândi ea enervată.
După ore, Candy îşi aduse aminte de spusele profesoarei de geografie.
"Ce-ar fi dacă totuşi mă voi duce la un psiholog? Doar nu e nimic rău în asta? Bella a fost anul trecut, după ce a terminat cu drogurile şi a ajutat-o parcă. Trebuie să încerc şi eu, să mă descarc, mai ales că s-au adunat o mulţime de griji" gândi ea şi se horărî.
Se duse la director, care rămase plăcut surprins de dorinţa fetei. A promis că păstrează confidenţialitatea, sperând că psihologul o va ajuta pe fata asta măcăr puţin şi îşi va schimba comportamentul oribil. Candy luă cererea pe care a scris-o acolo şi se duse spre cabinetul psihologului, urmând instrucţiunile domnului Thompson. Se asigură că nu o vede nimeni şi intră acolo.
- Bună ziua, m-am înscris la câteva cursuri cu dumneavoastră, zise ea.
Se simţea puţin incomod şi avea privirea la pământ.
- Bună ziua, luaţi loc, zise o voce care o făcu să tresară şi să privească suspectă într-acolo.
- Dumneavoastră?! întrebă fata foarte mirată.
Nu îi venea să creadă, iar a dat-o în bară. Acum dorea să plece de acolo şi să nu se mai întoarcă niciodată, dar trebuia să reziste şi să nu se facă de ruşine.
***