15-03-2012, 12:25 AM
Domnul acela aflat între două vârste - care s-a dovedit a fi din străinătate - care, în timp ce aşteptam autobuzul, s-a apropiat uşor de mine, s-a uitat la coperta cărţii pe care o devoram literalmente bătând din picior ritmul melodiei care-mi suna în urechi în acel moment şi mai apoi, cu zâmbet amabil, m-a întrebat mai întâi, în engleză, dacă romanul - Regina Damnaţilor de Anne Rice - este varianta "in english", presupunând că domnul văzuse doar numele autoarei. Eu, zâmbindu-i timid, oarecum emoţionată, i-am arătat coperta murmurând un "no..." de care nu sunt prea sigură că l-a auzit. Atunci, el a zis, cu o română stâlcită: "Aha, deci e în româneşte."
Ghestiile mărunte, de genul acestora, mă fac să zâmbesc în general. Am zâmbit azi chiar şi când l-am ajutat, la metrou, pe un tânăr frumuşel să-şi ridice telefonul care-i căzuse din buzunar în timp ce cobora scările. Din fericire telefonul era întreg. I-am zâmbit chiar şi doamnei de la micul chioşc de la metrou de unde am cumpărat un ice tea de fructe de pădure, cu toate că eu cam am o aversiune faţă de vânzătoarele din aşa-zisele mini-market-uri.
Ghestiile mărunte, de genul acestora, mă fac să zâmbesc în general. Am zâmbit azi chiar şi când l-am ajutat, la metrou, pe un tânăr frumuşel să-şi ridice telefonul care-i căzuse din buzunar în timp ce cobora scările. Din fericire telefonul era întreg. I-am zâmbit chiar şi doamnei de la micul chioşc de la metrou de unde am cumpărat un ice tea de fructe de pădure, cu toate că eu cam am o aversiune faţă de vânzătoarele din aşa-zisele mini-market-uri.