31-01-2012, 11:05 PM
Scuzati intarzierea... Liceul e de vina. Dar nu e o scuza, stiu!
Multumesc de comentarii si iata nextul!
*
- Domnule, spuse cel care era cu mine, dar eu l-am intrerupt imediat.
- Caleb, te rog, am spus scurt, fixandu-l cu privirea. Nu ma prea interesa ceea ce voia tipul, fiindca eram tare ingandurat cu privire la Eric ,care plecase, insa nu eram o persoana rea, care sa nu bage lumea in seama.
- Da, Caleb, spuse. Sunt Matthew, rosti si am inclinat din cap, semn de incantare ca-l cunoscusem. Tu esti, se pare vestitul iubit al stapanului. Nu te-am vazut niciodata pana acum. Are dretpate Elisa ce spune, esti extrem de frumos, rosti si calul sau se facu spre calul meu, iar armasarul negru pe care-l calaream se dadu catre copaci, usor speriat. Oh, imi cer iertare, a fost fara intentie, a spus si m-am uitat urat la el.
- Si tie-ti plac baietii? incepusem, dar el nega din cap si am zambit intr-un final
- Voi doi... Cum ati... ? incepuse, iar eu, ridicand idn umeri, am zamit. Ma utiam drept inainte, printre copacii desi, incercand sa intrezaresc ceva, o cale de scapare. Nu-mi venea sa cred ce se intampla si habar avam cine e Matthew. Acesta rupse din nou tacerea: Caleb, ai niste ochi asa de frumosi!
- Nu m-ai vazut inca, am spus zambind. Ma vei vedea in curand, la conac, am explicat, dupa care am tras o buna gura de aer in piept, incercand sa-mi revin. Eram suparat si am oftat usor. Vezi tu, Matthew, eu sunt pictor... Si, ca toti artistii, n-am bani. O duc rau cu banii, parintii mi-s morti, bunica e batrana si tot asa. Eric a venit cu ideea de a picta pentru el. S-a comportat regeste cu mine tot timpul, nu am absolut nimic de obictat. Am... De la Don Juan-ul care eram inainte, cel care nu se dadea in laturi de a avea nicio fata, am ajuns sa... Sa ii satisfac placerile lui Eric. Si il iubesc, am spus scurt si el zambi.
- Imi place stapanul. El nu prea are prieteni. E foarte mahnit de logodna aceea cu fata aia, raspunse, dupa care isi dadu una peste gura, amuzandu-ma. Stai, iarta-ma. Caleb, stiai? intreba sovaind si am dat afirmativ din cap, apoi am dat un pinten calului, sa mearga ceva mai rapid. Matthew ma urma si am zambit.
- Da, stiam, nu-ti fa griji. Oricum, nu conteaza, stii... Cand stii ca cel pe care-l iubesti te iubeste ca pe ochii din cap, o chestie ca asta devine banala si chiar nu conteaza, am rostit sigur pe mine. Baiatul imi zambi, apoi am intrebat: Cati ani ai?
- 22, spuse scurt. Dar tu? ma intreba.
- 19.
Dialogul dintre noi se parea ca luase sfarsit. Fusese atat de rapid, insa ma imbarbatase in mare parte. Calul meu insa devenise nelinistit. Incepusem sa-l mangai in speranta de a-l face sa-si revina, insa incepuse deja sa necheze.
- Animalele simt raul, imi spuse Matthew. Sper sa nu fie hoti.
Am scos de la brau un pistol, cel dat de Eric. Ma asteptam sa nu fie totul in regula, asa ca am oftat. Matthew imi urma exemplul, scotandu-si si el doua pistoale pe care le avea ascunse unul la brau si unul la cizma. Am zambit, fiindca fusese siret barbatul.
O silueta intunecata imi atrase atentia. Ne aflam in padure acum, pe un drum larg si luna plina ce se afla deasupra noastra ma facea sa pot intrezari in fata mea, fiindca aveam ochii foarte buni. Era un peisaj demn de desenat. Mintal, am retinut fiecare detaliu, dupa care am oprit calul, uitandu-ma mai atent.
- E cineva acolo, spuse Matthew, aratand si el umbra care se misca. Faptul ca sclipea ma facuse sa realizez ca nu era orice umbra. M-am opriat usor, in ciuda faptului ca cel din urma mea imi striga sa ma opresc din drum si sa fiu atent. Stiam si ca nu am nevoie de revolver sau orice altceva.
- L... am spus in soapta.
- A disparut, se auzi vocea calma a lui Matthew acum. Zambisem, apoi imi reluasem drumul.
"A disparut pentru tine, insa nu si pentru mine, am spus privind umbra ce acum se apropia de mine. Incet-incet, capata contur, pe cat ma apropiam mai tare. Cand am ajuns in dreptul acesteia, am simtit o usoara adiere si am vazut cum Lucas, baiatul cu parul negru si lucios si ochii aceia frumosi, insa inumani se urca in spatele meu.
- A fost hotul pe aici pe undeva, spuse baiatul de pe cal, iar eu zambisem. Ii simtisem mainile lui Lucas asezandu-se pe talia mea. Nu mai statusem asa de o foarte buna bucata de timp. Vocea sa calma imi facu trupul sa fie strabatut de o suita de fiori:
- Mi-a fost dor de tine...
Era doar o umbra. Cu toate astea, eram sigur ca Lucas este acolo. Si, in acelasi timp, eram sigur si de faptul ca poate sunt nebun. Imi era teribil de teama, nu-mi venea sa ccred ca se intampla toate acele lucruri. Cu toate astea, imi fusese teribil de dor de Lucas al meu, nu puteam sa mai rezist far ael. Scapasem sansa de a peterce timpul cu el, fiindca ultimele cateva zile din viata sa fusesera triste.
Ne indreptam catre castel in tacere nimeni nu spunea nimic. Ma intrebam de ce intai vazuse si Matthew acea silueta fantomatica, cea a lui Lucas, si acum n-o mai vedea. Oare eram eu nebun? Ce se intampla pana la urma? Incepusem sa tremur usor.
- Ti-e frig? intrebase tipul cre era pe langa mine si am zambit, dand afirmativ din cap. Nu eram sigur daca imi era frig sau era altceva, insa nici nu prea conta. Mainile lui Lucas se miscau acum usor pe trupul meu, urcand de la talie in sus, spre piept. Mainile sale se strecurasea pe sub pelerina mea, ajungand usor sa imi mangaie pielea. Avea mainile Reci si imi trimitea fiori prin tot trupul.
Mi-am tiniut respiratia, nevrand sa nu ii atrag atentia lui Matthew, care se uita la mine, analizandu-ma. Speram sa nu se observe cum ma atinge Lucas, insa Matthew se dovedea sa nu fie prea atent sau sa nu se vada ceea ce se itnampla. Probabil ca nu avea cum sa se vada, cine stie?!
M-am uitat drept in fata. Se apropia conacul, ceea ce ma incanta. Nu stiam de ce, insa aveam nevoie sa fie Lucas langa mine, sa-l iau in brate si sa-l strang, dupa care sa il sarut usor. Nu stiu din ce cauza simteam ca vreau acel lucru, fiindca il iubeam pe Eric, insa... Insa imi era prea greu sa nu fac asta. Mi-am inchis ochii, apoi mi-am lins buzele usor, incantat de ceea ce se intampla.
- Mi-e dor de el deja... am spus in soapta, iar Matthew se intoarse spre mine si imi zambi usor, cu tristete.Lucas se stranse mai mult spre mine, de parca nu auzise ceea ce spusesem. Stiam insa ca realizeaza si el la fel de bine cum o facea Matthew si cum o faceam si eu.
- Se va intoarce curand, Caleb, nu e prima oara cand pleaca, fiind chemat de rege, imi spuse Matthew si imi zambi, apoi isi opri calul,fiindca intrasem in curtea conacului. M-am dat jos si Lucas ma urma. Nici macar nu stiam ca e acolo, asa se comporta fantoma mult iubitului meu prieten. Era ca si cum nu era real...
"Poate chiar nu e real " mi-am spus disperat, insa Lucas, silueta sa inumana, transparenta, dadu negativ din cap.
- Sunt real. Iti voi arata, imi spuse si, in racoarea noptii, m-am cutremurat. Aveam o oarecare idee cu privire la ce se refera de fapt si am rosit usor in obraji, dupa care, insotit de el si Matthew,am intrat in conac. Aveam neaparata nevoie sa merg in camera mea si a lui Eric, astfel ca Lucas merse dupa mine. Mi-am luat la revedere de la Matthew si am disparut.
Multumesc de comentarii si iata nextul!
*
- Domnule, spuse cel care era cu mine, dar eu l-am intrerupt imediat.
- Caleb, te rog, am spus scurt, fixandu-l cu privirea. Nu ma prea interesa ceea ce voia tipul, fiindca eram tare ingandurat cu privire la Eric ,care plecase, insa nu eram o persoana rea, care sa nu bage lumea in seama.
- Da, Caleb, spuse. Sunt Matthew, rosti si am inclinat din cap, semn de incantare ca-l cunoscusem. Tu esti, se pare vestitul iubit al stapanului. Nu te-am vazut niciodata pana acum. Are dretpate Elisa ce spune, esti extrem de frumos, rosti si calul sau se facu spre calul meu, iar armasarul negru pe care-l calaream se dadu catre copaci, usor speriat. Oh, imi cer iertare, a fost fara intentie, a spus si m-am uitat urat la el.
- Si tie-ti plac baietii? incepusem, dar el nega din cap si am zambit intr-un final
- Voi doi... Cum ati... ? incepuse, iar eu, ridicand idn umeri, am zamit. Ma utiam drept inainte, printre copacii desi, incercand sa intrezaresc ceva, o cale de scapare. Nu-mi venea sa cred ce se intampla si habar avam cine e Matthew. Acesta rupse din nou tacerea: Caleb, ai niste ochi asa de frumosi!
- Nu m-ai vazut inca, am spus zambind. Ma vei vedea in curand, la conac, am explicat, dupa care am tras o buna gura de aer in piept, incercand sa-mi revin. Eram suparat si am oftat usor. Vezi tu, Matthew, eu sunt pictor... Si, ca toti artistii, n-am bani. O duc rau cu banii, parintii mi-s morti, bunica e batrana si tot asa. Eric a venit cu ideea de a picta pentru el. S-a comportat regeste cu mine tot timpul, nu am absolut nimic de obictat. Am... De la Don Juan-ul care eram inainte, cel care nu se dadea in laturi de a avea nicio fata, am ajuns sa... Sa ii satisfac placerile lui Eric. Si il iubesc, am spus scurt si el zambi.
- Imi place stapanul. El nu prea are prieteni. E foarte mahnit de logodna aceea cu fata aia, raspunse, dupa care isi dadu una peste gura, amuzandu-ma. Stai, iarta-ma. Caleb, stiai? intreba sovaind si am dat afirmativ din cap, apoi am dat un pinten calului, sa mearga ceva mai rapid. Matthew ma urma si am zambit.
- Da, stiam, nu-ti fa griji. Oricum, nu conteaza, stii... Cand stii ca cel pe care-l iubesti te iubeste ca pe ochii din cap, o chestie ca asta devine banala si chiar nu conteaza, am rostit sigur pe mine. Baiatul imi zambi, apoi am intrebat: Cati ani ai?
- 22, spuse scurt. Dar tu? ma intreba.
- 19.
Dialogul dintre noi se parea ca luase sfarsit. Fusese atat de rapid, insa ma imbarbatase in mare parte. Calul meu insa devenise nelinistit. Incepusem sa-l mangai in speranta de a-l face sa-si revina, insa incepuse deja sa necheze.
- Animalele simt raul, imi spuse Matthew. Sper sa nu fie hoti.
Am scos de la brau un pistol, cel dat de Eric. Ma asteptam sa nu fie totul in regula, asa ca am oftat. Matthew imi urma exemplul, scotandu-si si el doua pistoale pe care le avea ascunse unul la brau si unul la cizma. Am zambit, fiindca fusese siret barbatul.
O silueta intunecata imi atrase atentia. Ne aflam in padure acum, pe un drum larg si luna plina ce se afla deasupra noastra ma facea sa pot intrezari in fata mea, fiindca aveam ochii foarte buni. Era un peisaj demn de desenat. Mintal, am retinut fiecare detaliu, dupa care am oprit calul, uitandu-ma mai atent.
- E cineva acolo, spuse Matthew, aratand si el umbra care se misca. Faptul ca sclipea ma facuse sa realizez ca nu era orice umbra. M-am opriat usor, in ciuda faptului ca cel din urma mea imi striga sa ma opresc din drum si sa fiu atent. Stiam si ca nu am nevoie de revolver sau orice altceva.
- L... am spus in soapta.
- A disparut, se auzi vocea calma a lui Matthew acum. Zambisem, apoi imi reluasem drumul.
"A disparut pentru tine, insa nu si pentru mine, am spus privind umbra ce acum se apropia de mine. Incet-incet, capata contur, pe cat ma apropiam mai tare. Cand am ajuns in dreptul acesteia, am simtit o usoara adiere si am vazut cum Lucas, baiatul cu parul negru si lucios si ochii aceia frumosi, insa inumani se urca in spatele meu.
- A fost hotul pe aici pe undeva, spuse baiatul de pe cal, iar eu zambisem. Ii simtisem mainile lui Lucas asezandu-se pe talia mea. Nu mai statusem asa de o foarte buna bucata de timp. Vocea sa calma imi facu trupul sa fie strabatut de o suita de fiori:
- Mi-a fost dor de tine...
Era doar o umbra. Cu toate astea, eram sigur ca Lucas este acolo. Si, in acelasi timp, eram sigur si de faptul ca poate sunt nebun. Imi era teribil de teama, nu-mi venea sa ccred ca se intampla toate acele lucruri. Cu toate astea, imi fusese teribil de dor de Lucas al meu, nu puteam sa mai rezist far ael. Scapasem sansa de a peterce timpul cu el, fiindca ultimele cateva zile din viata sa fusesera triste.
Ne indreptam catre castel in tacere nimeni nu spunea nimic. Ma intrebam de ce intai vazuse si Matthew acea silueta fantomatica, cea a lui Lucas, si acum n-o mai vedea. Oare eram eu nebun? Ce se intampla pana la urma? Incepusem sa tremur usor.
- Ti-e frig? intrebase tipul cre era pe langa mine si am zambit, dand afirmativ din cap. Nu eram sigur daca imi era frig sau era altceva, insa nici nu prea conta. Mainile lui Lucas se miscau acum usor pe trupul meu, urcand de la talie in sus, spre piept. Mainile sale se strecurasea pe sub pelerina mea, ajungand usor sa imi mangaie pielea. Avea mainile Reci si imi trimitea fiori prin tot trupul.
Mi-am tiniut respiratia, nevrand sa nu ii atrag atentia lui Matthew, care se uita la mine, analizandu-ma. Speram sa nu se observe cum ma atinge Lucas, insa Matthew se dovedea sa nu fie prea atent sau sa nu se vada ceea ce se itnampla. Probabil ca nu avea cum sa se vada, cine stie?!
M-am uitat drept in fata. Se apropia conacul, ceea ce ma incanta. Nu stiam de ce, insa aveam nevoie sa fie Lucas langa mine, sa-l iau in brate si sa-l strang, dupa care sa il sarut usor. Nu stiu din ce cauza simteam ca vreau acel lucru, fiindca il iubeam pe Eric, insa... Insa imi era prea greu sa nu fac asta. Mi-am inchis ochii, apoi mi-am lins buzele usor, incantat de ceea ce se intampla.
- Mi-e dor de el deja... am spus in soapta, iar Matthew se intoarse spre mine si imi zambi usor, cu tristete.Lucas se stranse mai mult spre mine, de parca nu auzise ceea ce spusesem. Stiam insa ca realizeaza si el la fel de bine cum o facea Matthew si cum o faceam si eu.
- Se va intoarce curand, Caleb, nu e prima oara cand pleaca, fiind chemat de rege, imi spuse Matthew si imi zambi, apoi isi opri calul,fiindca intrasem in curtea conacului. M-am dat jos si Lucas ma urma. Nici macar nu stiam ca e acolo, asa se comporta fantoma mult iubitului meu prieten. Era ca si cum nu era real...
"Poate chiar nu e real " mi-am spus disperat, insa Lucas, silueta sa inumana, transparenta, dadu negativ din cap.
- Sunt real. Iti voi arata, imi spuse si, in racoarea noptii, m-am cutremurat. Aveam o oarecare idee cu privire la ce se refera de fapt si am rosit usor in obraji, dupa care, insotit de el si Matthew,am intrat in conac. Aveam neaparata nevoie sa merg in camera mea si a lui Eric, astfel ca Lucas merse dupa mine. Mi-am luat la revedere de la Matthew si am disparut.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour