26-01-2012, 06:23 PM
După o foarte lungă absenţă am revenit cu un nou capitol:
Dimineata m-am trezit mangaiata de razele soarelui. Deschid incet ochii si observ aplecati asupra mea, pe bunii mei prieteni. Sar din pat ca arsa.
- Ce faceti? Si cat e ceasul? E abia sase si jumatate! E legal ceea ce faceti? Si cum ati ajuns aici?
- Bine, multumim de intrebare. Si e legal atata timp cat n-am intrat prin efractie. Tatal tau ne-a lasat sa intram cand am zis ca suntem prietenii tai. A inceput sa planga cand a auzit, ma lamureste Ivy.
Tata... Oare de ce tine la mine? Sunt doar o povara. Eu nici macar nu il iubesc, sau daca o fac, nu sunt constienta de sentimentele mele. Cum se poate sa ii pese inca de mine? Daca va ajunge in fata mea intr-unul din vise? Atunci ce voi face? Stateam incruntata in fata prietenilor mei. De fapt, doar fetele mai ramasesera in camera. Baietii iesira pe hol, lasandu-ma sa ma pregatesc pentru scoala. M-am schimbat repede in uniforma pe holul din baie,speriata ca voi intarzia. De fapt, eu mereu am intarziat la scoala. Nu ma sculam niciodata la timp din pat si nici nu imi placea sa ma grabesc cand mergeam. Sunt o persoana echilibrata, care face totul calculat, atunci cand are mintea limpede. M-am uitat la ceas si am observat ca nu era inca 7. Am coborat in bucatarie urmata de toti. Am pregatit un mic dejun de pomina: clatite si omleta. Fetele mi-au laudat talentul culinar, iar baietii doar au inganat un „ Mhm†la ceea ce spusesera fetele.
Am pornit impreuna spre scoala. Orele decurgeau bine, chiar foarte bine. Eram atenta, dar cel mai mult imi placeau pauzele, pe care le petreceam doar cu ei. Chris incerca din rasputeri sa ma ignore si puteam observa asta clar. Nate si Nicole, care erau un cuplu, discutau intre ei, iar Ivy imi spunea numai chestii de duh, care nu ma prea interesau pe moment, desi poate ca ar fi trebuit sa o ascult.
- De ce Chris e asa retras?i-am intrebat pe toti.
- A devenit asa dupa ce i-a murit iubita. Ce e si mai greu e faptul ca el a fost pus sa o omoare, ca Slujitor al Mortii.
M-am cutremurat la vorbele lui Nicole. Mi-am adus aminte de intamplarea cu mama si fara sa-mi dau seama am inceput sa plang. Ivy si Nicole se uitau ingrijorate la mine, iar baietii erau nedumeriti. Le-am povestit totul si atunci am observat cum Chris s-a cutremurat. Da, se regasea in povestea mea, asa cum si eu ma regaseam in povestea lui. Nu a vrut sa ma priveasca deloc de la acea poveste. Nu inteleg, ce faceam gresit de ma ura asa de rau?
Cand orele s-au terminat am mers impreuna cu fetele la antrenamentul lui Nate si Chris. Era o priveliste chiar... perfecta sa spunem. O multime de baieti alergand pe terenul de fotbal, toti transpirati,cu tricourile lipite de corp si cu suvite de par rebele in ochi. Chiar daca toti aratau superbi, privirile mele erau atintite asupra a doi baieti: Shane si Chris. Inima imi batea nebuneste de fiecare data cand unul dintre ei ma priveau. Shane imi arunca zambete acide , iar Chris nu ma baga in seama. Cand antrenamentul s-a terminat si toti ceilalti baieti au plecat, m-am indreptat spre vestiare. Apa la noi era oprita si chiar simteam nevoia de un dus, care sa-mi alunge toate gandurile. Ivy, Nate, Chris si Nicole au plecat deja. Le-am spus sa nu ma astepte. Nu trebuia. Ma descurcam si singura. Chiar daca as fi patit ceva, aveam telefonul mobil la mine.
M-am indreptat spre vestiare, cu prosopul si trenningul din dulapul meu in mana. Apa se prelingea pe corpul meu si picaturi de apa de pe parul meu loveau podeaua rece. Am iesit repede, imbracata in pantalonii scurti de trenning si in sutien. Vroiam sa-mi iau si bluza pe mine, dar o mana ma opri. O mana rece ca gheata care incepu sa se miste de pe umar, pe piet. Respiram din ce in ce mai accelerat, inima batea nebuneste. Incercam sa-mi tin respiratia, pentru ca acel cineva sa nu-si dea seama. M-am intors si m-am pomenit in bratele lui Shane. Vroiam sa ma lupt cu el, sa-l fac sa se indeparteze, dar nu puteam. Ma simteam slabita. Ma tranteste cu putere de unul din vestiare. Isi plimba privirea asupra mea, facandu-si o privire de ansamblu. Se lipeste cu putere de mine. Ii simteam bataile inimii, batand in acelasi ritm cu a mea. Cu o mana imi imobiliza bratele si cu cealalta se plimba pe corpul meu. Ce Doamne iarta-ma are de gand sa faca nebunul asta? Tineam ochii inchisi, asteptandu-ma la orice. Indiferent ce avea sa fie, eu nu aveam nici o putere sa-l opresc. Stiam asta. Eu eram slaba pe langa el. In primul rand pentru ca eram fata, pentru ca eram mult mai mica decat ca el, pentru ca el era lupul, iar eu eram mieluselul. Ii simteam respiratia aproape de fata mea, stiam ca are de gand sa faca ceva care imi va displacea. I-am simtit buzele lipite de ale mele si am deschis uimita ochii. Incercam sa-l resping, ma zbateam in stramtoarea in care ma tinea, dar nu faceam decat sa-l infurii si sa-l infierbantez si mai tare. S-a oprit din sarutat cand si-a dat seama ca plangeam. Mi-a dat drumul si a plecat furios, lasandu-ma sa cad pe podea. Plangeam, era dezamagita. Era dezamagita de mine, de el, de tot ce mi s-a intamplat. Auzeam soneria telefonului, dar nu faceam nici o miscare, nici macar sa ma obosesc sa vad cine ma cauta asa de disperat, incat sa sune de sase sau de sapte ori. M-am trezit din starea in care ma aflam cand am auzit pasi. Nu am ridicat privirea. Nu-mi pasa daca era tot el, sau directorul sau omul de serviciu. Oricine ar fi fost, nu-mi pasa. Faptul era deja consumat. Am simtit o caldura placuta pe umeri. M-am uitat la persoana care se purta asa de bland cu mine. Era Chris, care parea foarte ingrijorat.
- Emma, ce s-a intamplat?ma intreba el aproape urland de disperare.
- Shane... um... m-a sarutat... si nu in sensul de pact... imi pare rau... ma simt asa de ... dezamagita, i-am raspuns incercand sa-mi inghit lacrimile, dar care intr-un sfarsit erupsera ca un vulcan.
Chris imi inmaneaza geaca lui si ma ia in brate. Asa ma duce tot drumul spre casa, eu inca smiorcaind de suparare ca m-am lasat folosita ca o carpa, de Shane. Caldura corpului bine facut a lui Chris dispare si observ ca sunt in camera mea, in pat. Chris vroia sa plece.
- Multumesc, ii soptesc eu. Dar de ce m-ai ajutat cand esti asa de nepasator la scoala?
- Pentru nimic, imi spune el, evitand ultima intrebare.
- Raspunde-mi!am tipat eu la el.
- Pentru ca te plac!mi-a raspuns el tot tipand.
Si-a lasat privirile in jos, rusinat. La fel am facut si eu. Pana acum nimeni nu mi-a mai spus ca ma place. Era ceva nou, un joc pe care nu stiam sa-l joc. Nu ma pot juca de-a dragostea cu sentimentele lui. Stai! Ce tot indrug eu aici! Chris m-a fascinat de prima data! De ce m-as juca cu sentimentele lui, daca si eu simt acelasi lucru ca si el? Pai exact! Nu o voi face!
- Si eu te plac, am zis soptit, abia auzindu-se.
Insa el a tresarit. Era un tresarit de bucurie, sper. Chris se apropie de mine si ma imbratisa. Simteam cum isi impartaseste caldura si fericirea. Era un sentiment minunat, cel pe care il simt acum, in bratele lui. Mintea imi aiureaza pe undeva, pe alta planeta, in stomac am numai fluturasi, iar inima batea din nou nebuneste. Ies din imbratisarea lui si il privesc serioasa in ochi. Aveam sa fac ceva, care imi provoca frica. Era normal sa ma indragostesc, dar daca si el patea ca celalalt? Daca va muri din cauza unuia din saruturile mele? Nu, imposibil! El e Slujitor al Mortii. Nu moare cu una cu doua. Mi-am apropiat fata de fata lui, pe care se putea citi o expresie de nedumerire. Stia ce urmeaza. Mi-am lipit buzele de buzele lui. E asa placut sarutul lui! M-am departat de el si l-am cercetat atenta, sa vad daca urma sa se intample vreo tragedie, insa nu. Pe chipul lui aparu un zambet si ma imbratisa din nou. Din aceasta imbratisare nu am mai incercat sa scap, caci era asa de bine. Am adormit, mangaiata de vocea lui Chris care imi recita o poezie. Asa ma relaxam cel mai bine, auzind lumea vorbind in jurul meu, si vorbind despre lucruri normale, cum ar fi natura si sentimentele.
M-am trezit in mijlocul noptii. Chris nu mai era nicaieri in camera, ceea ce ma facea sa ma simt vulnerabila. Am auzit batai in usa de la balcon. M-am indreptat cu pasi nesiguri spre sursa zgomotului. Inca eram imbracata asa cum ma luase Chris de la scoala. L-am vazut pe balcon pe Shane, trist si in acelasi timp furios. M-a apucat strans de brate, provocandu-mi dureri.
- Au! Lasa-ma! Ma doare!
- De ce nu ma poti iubi si pe mine asa cum il iubesti pe Chris?
Intrebarea lui m-a lasat masca. Deci el nu-si batea joc de mine? Chiar simtea ceva pentru mine? Cam foarte greu de crezut, dar poate ca asa isi exterioriza el sentimentele.
- Te iubesc, si poate si mai mult decat pe Chris, i-am raspuns.
Atunci a ras, cu rasul lui ipocrit. Chris era in spatele nostru, debusolat si... dezamagit. Cum am putut sa ii fac lui ceea ce mi-au facut si mie altii? Shane ma lasa iar singura, sa pic pe jos, nemaiputandu-ma tine pe picioare. Chris a iesit ca o vijelie afara din casa, desi eu il strigam disperata. Atunci din nou am inceput sa plang. Am dezamagit si am fost dezamagita.
VI. A dezamagi si a fi dezamagit
Dimineata m-am trezit mangaiata de razele soarelui. Deschid incet ochii si observ aplecati asupra mea, pe bunii mei prieteni. Sar din pat ca arsa.
- Ce faceti? Si cat e ceasul? E abia sase si jumatate! E legal ceea ce faceti? Si cum ati ajuns aici?
- Bine, multumim de intrebare. Si e legal atata timp cat n-am intrat prin efractie. Tatal tau ne-a lasat sa intram cand am zis ca suntem prietenii tai. A inceput sa planga cand a auzit, ma lamureste Ivy.
Tata... Oare de ce tine la mine? Sunt doar o povara. Eu nici macar nu il iubesc, sau daca o fac, nu sunt constienta de sentimentele mele. Cum se poate sa ii pese inca de mine? Daca va ajunge in fata mea intr-unul din vise? Atunci ce voi face? Stateam incruntata in fata prietenilor mei. De fapt, doar fetele mai ramasesera in camera. Baietii iesira pe hol, lasandu-ma sa ma pregatesc pentru scoala. M-am schimbat repede in uniforma pe holul din baie,speriata ca voi intarzia. De fapt, eu mereu am intarziat la scoala. Nu ma sculam niciodata la timp din pat si nici nu imi placea sa ma grabesc cand mergeam. Sunt o persoana echilibrata, care face totul calculat, atunci cand are mintea limpede. M-am uitat la ceas si am observat ca nu era inca 7. Am coborat in bucatarie urmata de toti. Am pregatit un mic dejun de pomina: clatite si omleta. Fetele mi-au laudat talentul culinar, iar baietii doar au inganat un „ Mhm†la ceea ce spusesera fetele.
Am pornit impreuna spre scoala. Orele decurgeau bine, chiar foarte bine. Eram atenta, dar cel mai mult imi placeau pauzele, pe care le petreceam doar cu ei. Chris incerca din rasputeri sa ma ignore si puteam observa asta clar. Nate si Nicole, care erau un cuplu, discutau intre ei, iar Ivy imi spunea numai chestii de duh, care nu ma prea interesau pe moment, desi poate ca ar fi trebuit sa o ascult.
- De ce Chris e asa retras?i-am intrebat pe toti.
- A devenit asa dupa ce i-a murit iubita. Ce e si mai greu e faptul ca el a fost pus sa o omoare, ca Slujitor al Mortii.
M-am cutremurat la vorbele lui Nicole. Mi-am adus aminte de intamplarea cu mama si fara sa-mi dau seama am inceput sa plang. Ivy si Nicole se uitau ingrijorate la mine, iar baietii erau nedumeriti. Le-am povestit totul si atunci am observat cum Chris s-a cutremurat. Da, se regasea in povestea mea, asa cum si eu ma regaseam in povestea lui. Nu a vrut sa ma priveasca deloc de la acea poveste. Nu inteleg, ce faceam gresit de ma ura asa de rau?
Cand orele s-au terminat am mers impreuna cu fetele la antrenamentul lui Nate si Chris. Era o priveliste chiar... perfecta sa spunem. O multime de baieti alergand pe terenul de fotbal, toti transpirati,cu tricourile lipite de corp si cu suvite de par rebele in ochi. Chiar daca toti aratau superbi, privirile mele erau atintite asupra a doi baieti: Shane si Chris. Inima imi batea nebuneste de fiecare data cand unul dintre ei ma priveau. Shane imi arunca zambete acide , iar Chris nu ma baga in seama. Cand antrenamentul s-a terminat si toti ceilalti baieti au plecat, m-am indreptat spre vestiare. Apa la noi era oprita si chiar simteam nevoia de un dus, care sa-mi alunge toate gandurile. Ivy, Nate, Chris si Nicole au plecat deja. Le-am spus sa nu ma astepte. Nu trebuia. Ma descurcam si singura. Chiar daca as fi patit ceva, aveam telefonul mobil la mine.
M-am indreptat spre vestiare, cu prosopul si trenningul din dulapul meu in mana. Apa se prelingea pe corpul meu si picaturi de apa de pe parul meu loveau podeaua rece. Am iesit repede, imbracata in pantalonii scurti de trenning si in sutien. Vroiam sa-mi iau si bluza pe mine, dar o mana ma opri. O mana rece ca gheata care incepu sa se miste de pe umar, pe piet. Respiram din ce in ce mai accelerat, inima batea nebuneste. Incercam sa-mi tin respiratia, pentru ca acel cineva sa nu-si dea seama. M-am intors si m-am pomenit in bratele lui Shane. Vroiam sa ma lupt cu el, sa-l fac sa se indeparteze, dar nu puteam. Ma simteam slabita. Ma tranteste cu putere de unul din vestiare. Isi plimba privirea asupra mea, facandu-si o privire de ansamblu. Se lipeste cu putere de mine. Ii simteam bataile inimii, batand in acelasi ritm cu a mea. Cu o mana imi imobiliza bratele si cu cealalta se plimba pe corpul meu. Ce Doamne iarta-ma are de gand sa faca nebunul asta? Tineam ochii inchisi, asteptandu-ma la orice. Indiferent ce avea sa fie, eu nu aveam nici o putere sa-l opresc. Stiam asta. Eu eram slaba pe langa el. In primul rand pentru ca eram fata, pentru ca eram mult mai mica decat ca el, pentru ca el era lupul, iar eu eram mieluselul. Ii simteam respiratia aproape de fata mea, stiam ca are de gand sa faca ceva care imi va displacea. I-am simtit buzele lipite de ale mele si am deschis uimita ochii. Incercam sa-l resping, ma zbateam in stramtoarea in care ma tinea, dar nu faceam decat sa-l infurii si sa-l infierbantez si mai tare. S-a oprit din sarutat cand si-a dat seama ca plangeam. Mi-a dat drumul si a plecat furios, lasandu-ma sa cad pe podea. Plangeam, era dezamagita. Era dezamagita de mine, de el, de tot ce mi s-a intamplat. Auzeam soneria telefonului, dar nu faceam nici o miscare, nici macar sa ma obosesc sa vad cine ma cauta asa de disperat, incat sa sune de sase sau de sapte ori. M-am trezit din starea in care ma aflam cand am auzit pasi. Nu am ridicat privirea. Nu-mi pasa daca era tot el, sau directorul sau omul de serviciu. Oricine ar fi fost, nu-mi pasa. Faptul era deja consumat. Am simtit o caldura placuta pe umeri. M-am uitat la persoana care se purta asa de bland cu mine. Era Chris, care parea foarte ingrijorat.
- Emma, ce s-a intamplat?ma intreba el aproape urland de disperare.
- Shane... um... m-a sarutat... si nu in sensul de pact... imi pare rau... ma simt asa de ... dezamagita, i-am raspuns incercand sa-mi inghit lacrimile, dar care intr-un sfarsit erupsera ca un vulcan.
Chris imi inmaneaza geaca lui si ma ia in brate. Asa ma duce tot drumul spre casa, eu inca smiorcaind de suparare ca m-am lasat folosita ca o carpa, de Shane. Caldura corpului bine facut a lui Chris dispare si observ ca sunt in camera mea, in pat. Chris vroia sa plece.
- Multumesc, ii soptesc eu. Dar de ce m-ai ajutat cand esti asa de nepasator la scoala?
- Pentru nimic, imi spune el, evitand ultima intrebare.
- Raspunde-mi!am tipat eu la el.
- Pentru ca te plac!mi-a raspuns el tot tipand.
Si-a lasat privirile in jos, rusinat. La fel am facut si eu. Pana acum nimeni nu mi-a mai spus ca ma place. Era ceva nou, un joc pe care nu stiam sa-l joc. Nu ma pot juca de-a dragostea cu sentimentele lui. Stai! Ce tot indrug eu aici! Chris m-a fascinat de prima data! De ce m-as juca cu sentimentele lui, daca si eu simt acelasi lucru ca si el? Pai exact! Nu o voi face!
- Si eu te plac, am zis soptit, abia auzindu-se.
Insa el a tresarit. Era un tresarit de bucurie, sper. Chris se apropie de mine si ma imbratisa. Simteam cum isi impartaseste caldura si fericirea. Era un sentiment minunat, cel pe care il simt acum, in bratele lui. Mintea imi aiureaza pe undeva, pe alta planeta, in stomac am numai fluturasi, iar inima batea din nou nebuneste. Ies din imbratisarea lui si il privesc serioasa in ochi. Aveam sa fac ceva, care imi provoca frica. Era normal sa ma indragostesc, dar daca si el patea ca celalalt? Daca va muri din cauza unuia din saruturile mele? Nu, imposibil! El e Slujitor al Mortii. Nu moare cu una cu doua. Mi-am apropiat fata de fata lui, pe care se putea citi o expresie de nedumerire. Stia ce urmeaza. Mi-am lipit buzele de buzele lui. E asa placut sarutul lui! M-am departat de el si l-am cercetat atenta, sa vad daca urma sa se intample vreo tragedie, insa nu. Pe chipul lui aparu un zambet si ma imbratisa din nou. Din aceasta imbratisare nu am mai incercat sa scap, caci era asa de bine. Am adormit, mangaiata de vocea lui Chris care imi recita o poezie. Asa ma relaxam cel mai bine, auzind lumea vorbind in jurul meu, si vorbind despre lucruri normale, cum ar fi natura si sentimentele.
M-am trezit in mijlocul noptii. Chris nu mai era nicaieri in camera, ceea ce ma facea sa ma simt vulnerabila. Am auzit batai in usa de la balcon. M-am indreptat cu pasi nesiguri spre sursa zgomotului. Inca eram imbracata asa cum ma luase Chris de la scoala. L-am vazut pe balcon pe Shane, trist si in acelasi timp furios. M-a apucat strans de brate, provocandu-mi dureri.
- Au! Lasa-ma! Ma doare!
- De ce nu ma poti iubi si pe mine asa cum il iubesti pe Chris?
Intrebarea lui m-a lasat masca. Deci el nu-si batea joc de mine? Chiar simtea ceva pentru mine? Cam foarte greu de crezut, dar poate ca asa isi exterioriza el sentimentele.
- Te iubesc, si poate si mai mult decat pe Chris, i-am raspuns.
Atunci a ras, cu rasul lui ipocrit. Chris era in spatele nostru, debusolat si... dezamagit. Cum am putut sa ii fac lui ceea ce mi-au facut si mie altii? Shane ma lasa iar singura, sa pic pe jos, nemaiputandu-ma tine pe picioare. Chris a iesit ca o vijelie afara din casa, desi eu il strigam disperata. Atunci din nou am inceput sa plang. Am dezamagit si am fost dezamagita.
She's wiskey in a teacup.