Iubirea-i trecătoare

[Daria v2]

Iubirea-i trecătoare
Capitolul lV
Speranță

Rămăsese blocată, încremenită în așa fel încât se uita decât la Radu. Spera ca el să-i spună din priviri cine era, dar știa ca asta nu era posibil. A înghițit în sec și a întors capul. Respirația i s-a oprit brusc, uimirea se întipărise pe fața ei, dar după și-a revenit la normal, iar cu un ton liniștit, și-a mascat uimirea:
- Rareș, cu ce ocazie? Credeam că o să stai să plângi că te-am expediat pe canapea.
- M-a invitat sora ta la acest eveniment, răspunse râzând, apoi își luă iubita în brațe. Încercă să o sărute, dar Jasmine întoarse capul. Se uita la ea ca la felul treisprezece, nu îi convenea că-l respinge. Se simțea oribil, cu toate că nu prea o arăta, o iubea pe șatenă enorm de mult, felul ei indiferent de a fi l-a pus cu botul pe labe din prima clipă în care a văzut-o. Iubea modul în care vorbea, în care mergea. O considera o femeie puternică, arogantă dar totuși cu un suflet mare. A crezut întodeauna că se poate inflitra în inima ei, dar acum și-a dat seama că nu era așa.
A oftat resemnat, apoi i-a zis:
- Chiar dacă nu ți-am zis-o niciodată, te iubesc, dar știu că trebuie să ne despărțim.
Jasmine a rămas preț de câteva secunde cu remușcări, dar după și-a adus aminte că nu trebuie să fie lăsată dusă de nas cu vorbe dulci dar ascuțite. S-a uitat la Rareș, iar o lacrimă i s-a prelins pe obraz.
- Îmi pare rău, a răspuns această cu o tristețe falsă. Nu îi păsa, cum niciodată nu o făcea. Știa că o dată și o dată trebuia să se întâmple. Își dorea să se despartă de el, chiar dacă prin metode neconvenționale, își dorea. De cele mai multe ori, îi părea rău când greșea, când călca pe cineva în picioare, dar acum... acum făcea decât stânga împrejur și plecă în separeul etajului doi. Se simțea bine că a făcut asta, știa că așa era cel mai bine pentru amândoi, plus de asta, sora ei mai mică abia aștepta acest moment. Îl plăcea pe Rareș și spera să aibă o relație cu el, iar Jasmine se gândise de mult că ar fi bine să-și dăruiască iubitul pe tavă surorii ei.

În timp ce ea urca elegant la etaj, Radu o privea dezamăgit. O recunoștea, știa că ea era cea adevărată, că această latură era cea care i se potrivea ca o mănușă șatenei, dar cu toate acestea încă simțea ceva pentru ea. Chiar dacă știa că tirania ei era fără limite, în minte tot femeia ce îi stârnea imaginația a rămas întipărită, tot mersul provocator și vocea senzuală îi provocau vibrații în tot corpul.
A decis să urce și el, dorea să o vadă, să-i analizeze comportamentul după ce s-a despărțit de Rareș, își dorea de fapt să o aibă aproape și să-i simtă prezența. Se simțea din ce în ce mai atras de ea și nu știa de ce, credea că faptele ei negative ar trebuii să-l facă să își schimbe părerea dar și-a dat seama contrariul, că-l ademenea și mai tare în plasa ei.

Când a ajuns sus, ea admira de pe balconul separeului cerul înstelat. Părul acum îi era desfăcut și drept. Pletele sclipitoare îi fluturau împreună cu eșarfa roșie pe care o primise drept cadou de la Radu. Privirea îi era îndreptată spre stelele căzătoare și spre natura sumbră. Radia de bucurie, ceea ce era normal pentru ea în asemenea momente. Obrajii îi erau roșii aidoma focului iar buzele i se învinețiră de la frig. Începuse să tremure ca o vargă, dar totuși încă stătea neclintită, simțind cum cineva se uita ea, cum cineva o analiza din cap până în picioare.
- Ce frumoasă ești, îi șopti în timp ce se îndreptă spre ea și o luă în brațe. O cuprinse ușor și drăgălaș, o trata ca pe o puștoaică cu care trebuia să te porți cu mănuși, dar făcea asta pentru că așa credea că era mai bine, simțea că trebuie să o țină aproape de el, își dorea să o întoarcă pe un drum mai bun, pe unul în care nu numai ea să conteze.
Aceasta se cuibări mai bine în brațele sale. Începu să respire încet și cu greu: el începuse să o strângă mai tare, asta poate pentru că nu își dădea seama și pentru că iubea cum ființa ei era în conexiune cu a lui prin această îmbrățisare nevinovată. Când și-a dat seama de ceea ce făcea, a lăsat-o mai moale, apoi ea s-a întors cu fața la el și și-a așezat capul pe pieptul lui. Îl cuprinse și ea cu ambele brațe și îl ținu strâns în brațe. Se îmbujoră și mai tare decât era și închise ochii. Se simțea în siguranță așa, parcă uitase de faptul că a fost egoistă, parcă ștersese cu buretele toate cuvintele și trăirile din viața ei. Pentru o clipă, speranța de a se schimba se aprinse din nou în vijelia ei de sentimente.
Radu o luă pe sus, ca pe un fulg de nea încercând să nu o scape. O considera un bibelou neprețuit, nu dorea să o „zgârie”. Când a așezat-o ușor pe pat, aceasta începu să se uite la el admirativ, cu o urmă de remușcare pentru ceea ce făcea. Se așezară lângă ea, luând-o iar sub aripa lui protectoare, își dorea atât de mult să o simtă aproape de el, încât știa că a doua zi va regreta ceea ce făcea în acest moment. Îi mângâia părul catifelat și se uita în ochii ei mari și verzi ce emanau o căldură enormă ce îl fermeca de fiecare dată. Jasmine, sub pătura din blană de tigru izbucni, special pentru a strica momentul totuși romantic care se creeaseră:
- Mi-e cald!
- Dezbracă-te, îi spuse zâmbind fermecător, făcând-o să se uite la el cu uimire. Aceasta a rânjit ca o scorpie ce era, și a lăsat ca rochia să-i curgă pe podea și pantofii să se instaleze prin colțurile camerei. Radu, nu se uită prea mult la corpul ei, îi admira chipul angelic, fața perfectă, fără cusur, așa cum spunea el. Jasmine se băgă înapoi sub pătură și se puse cu capul pe pieptul lui. Acesta era cald și iubitor, iar ea rece și aprigă, erau doi poli opuși, dar el știa că o poate schimba, era absolut convins că cu ajutorul lui ea putea deveni o persoană mai bună.
Jasmine, o fire mai zbuciumată, plictisindu-se repede, se ridică în fund și începu să se holbeze la ochii lui de un albastru intens care era aproape spre tucoaz. Brunetul, se ridică și el ușor și se apopiase ușor de ea. Șatena nu se împotrivii, chiar, se trase și mai mult către el. Chipurile lor erau la o distanță milimetrică. Își simțeau respirația, își simțeau răsuflarea caldă și suavă. El simțea cum inima îi bătea din ce în ce mai tare, cum mâinile îi tremurau și picioarele i se înmuiau. În schimb, ea rămăseseră tot rigidă, dar totuși exista acea sclipire în ochii ei, simțea cum ceva o mișcă și o face să zâmbească în interiorul ei, în ea flacăra pasiunii se năștea fără ca ea să conștientizeze asta. Radu se simțea inferior ei, dorea să-i simtă buzele moi și roșiatice, ardea de nerăbdare să îi simtă dulceața, dar cu toate acestea nu știa ce să facă, pentru el era primul sărut. Se simțea ca un adolescent la prima întâlnire și chiar asta era, doar că din păcate acum era un bărbat la prima întâlnire.
Șatena, nu mai suporta tensiunea dintr ei doi, așa că îi cuprinsese buzele tremurânde într-un sărut dulce și stângaci. Amândoi au închis ochii, încercând să prelungească și să savureze momentul cu totul. Încet și temător, el îi puse o mână pe chip și una pe spate, iar a îl strângea tare în brațe, în timp ce sărutul lor devenea din ce în ce mai adânc și mai pasional. El, tremura tot, nu-și dădea seama de ceea ce făcea și nici de ceea ce se întâmpla în acel moment. Știa doar că Jasmine era femeia visurilor lui și în ciuda caracterului lui, el o iubea. După ce sărutul încetase, Jasmine își atinsese buzele cu vârful degetelor.
- A fost un sărut atât de special, spuse ea uitându-se la el cu teamă.
- Te iubesc... a spus atât de gingaș și atât de firav încât tânăra artistă rămăsese stană de piatră. El o iubea cu adevărat, știa totul despre ea și încă nu i-a dezvăluit nimic din ceea ce afla în fiecare zi de când a aflat despre faima ei. Radu, se înroșise la față ca un trandafir roșu aprins. Fața lui era atât de sinceră și blândă, încât Jasmine l-a luat în brațe și i-a șoptit:
- Și eu.