16-11-2011, 03:01 AM
Ciudat cum cunosc persoane ce au plans la Moartea caprioarei (subsemnatul se include), precum si la multe alte romane de o natura sau alta. Oameni au plans la moartea lui Dumbledore in carti, chiar si a lui Snape, si cunosc exemple. Nu e un argument cum ca un film ilicita un raspuns emotional mai puternic, de care cartile nu ar fi in stare.
Ma dau ca exemplu aici. Multe filme au imagini socante si sangeroase (numai filmele horror cat se bazeaza pe asta) si pot numi cateva dintre cele mai "socante". Dar pentru mine, pana acum, nu am intalnit nimic care sa stea in mintea mea la fel de groaznic pe cat unele dintre imaginile descrise in World War Z, sau care sa ma deranjeze la fel de profund precum o anumita scena din The lies of Locke Lamora sau din Beat the Reaper.
Vizualul nu este un definitiv. Poti face orice cu vizualul dar pana si el, de mult timp, nu mai e "real". Daca macar a fost vreodata.
Un autor bun poate sa-ti implanteze imagini in minte si sa le inradacineze acolo atat de adanc incat sa-ti aduci aminte de ele in momente neasteptate, la ani dupa ce imagini din filme ti s-au pierdut etern din minte.
Nu zic insa ca nu ar putea exista si filme la fel de puternice (Cidade de Deus sau Requiem for a dream), dar a zice ca ele pot face ceva ce cartile nu pot doar fiindca sunt vizuale...e o gluma.
Iar tu compari narativa unui film cu narativa unei carti, unde nu exista competitie.
Lectiile de viata nu vin din imagini, vin din povestea filmului. Vizualul e de umplutura, daca respectiva povata pica pe lungimea ta de unda, ai putea s-o aprofundezi la fel de bine citind-o, vazand-o jucata sau ascultand-o.
Plus...cum poti aprecia ca filmele sunt mai aproape de realitate, cand sunt ologite de faptul ca aceiasi actori se preling printre ele. Doar prin faptul ca-ti suspendezi simtamantul de "nu-i in regula", poti cu adevarat sa te scufunzi intr-un film. Altfel, cum am putea sa-l luam pe Jim Carrey in serios in Eternal Sunshine of the Spotless Mind cand in prealabil l-am vazut in Ace Ventura, portretizand un personaj diametral opus.
P.S> Daca putem vedea 8 filme cat citim o carte, de ce nu putem vedea 8 filme si cat jucam un joc? Asadar, dupa logica repetata pe acest topic, de ce mai jucam jocurile cand putem pur si simplu sa vedem filmul dupa vreunul? De ce sa jucam cumva Dungeon Siege, cand putem vedea filmul omonim in regia lui Uwe Boll?
Sau Prince of Persia? Sau Doom? Sau Mario chiar, cand avem filmul la indemana. Majoritatea astora nu au absolut nici o legatura cu jocurile in cauza, dar exista si "surprind esenta".
Ma dau ca exemplu aici. Multe filme au imagini socante si sangeroase (numai filmele horror cat se bazeaza pe asta) si pot numi cateva dintre cele mai "socante". Dar pentru mine, pana acum, nu am intalnit nimic care sa stea in mintea mea la fel de groaznic pe cat unele dintre imaginile descrise in World War Z, sau care sa ma deranjeze la fel de profund precum o anumita scena din The lies of Locke Lamora sau din Beat the Reaper.
Vizualul nu este un definitiv. Poti face orice cu vizualul dar pana si el, de mult timp, nu mai e "real". Daca macar a fost vreodata.
Un autor bun poate sa-ti implanteze imagini in minte si sa le inradacineze acolo atat de adanc incat sa-ti aduci aminte de ele in momente neasteptate, la ani dupa ce imagini din filme ti s-au pierdut etern din minte.
Nu zic insa ca nu ar putea exista si filme la fel de puternice (Cidade de Deus sau Requiem for a dream), dar a zice ca ele pot face ceva ce cartile nu pot doar fiindca sunt vizuale...e o gluma.
Iar tu compari narativa unui film cu narativa unei carti, unde nu exista competitie.
Lectiile de viata nu vin din imagini, vin din povestea filmului. Vizualul e de umplutura, daca respectiva povata pica pe lungimea ta de unda, ai putea s-o aprofundezi la fel de bine citind-o, vazand-o jucata sau ascultand-o.
Plus...cum poti aprecia ca filmele sunt mai aproape de realitate, cand sunt ologite de faptul ca aceiasi actori se preling printre ele. Doar prin faptul ca-ti suspendezi simtamantul de "nu-i in regula", poti cu adevarat sa te scufunzi intr-un film. Altfel, cum am putea sa-l luam pe Jim Carrey in serios in Eternal Sunshine of the Spotless Mind cand in prealabil l-am vazut in Ace Ventura, portretizand un personaj diametral opus.
P.S> Daca putem vedea 8 filme cat citim o carte, de ce nu putem vedea 8 filme si cat jucam un joc? Asadar, dupa logica repetata pe acest topic, de ce mai jucam jocurile cand putem pur si simplu sa vedem filmul dupa vreunul? De ce sa jucam cumva Dungeon Siege, cand putem vedea filmul omonim in regia lui Uwe Boll?
Sau Prince of Persia? Sau Doom? Sau Mario chiar, cand avem filmul la indemana. Majoritatea astora nu au absolut nici o legatura cu jocurile in cauza, dar exista si "surprind esenta".
![[Imagine: 14wyiz6.jpg]](http://i43.tinypic.com/14wyiz6.jpg)
Pentru intrebari sau orice alte interactiuni cu mine, folositi cu incredere mesajele de profil. Contrar opiniei populare eu nu musc...si chiar daca as musca, am toate vaccinurile facute.