23-10-2011, 03:15 PM
Bine, povestea nu a fost gandita sa fie horror, are doar moartea asta si in afara de cateva secvente, nu o sa fie socant sau altfel... Pur si simplu ciudata :)) Multumesc tuturor celor ce au comentat si au citit. Si acum noul capitol:
IV. Slujitorii Mortii
Ma simt singura. La scoala nu prea mai socializez cu oamenii. Mi-e teama sa nu se repete povestea cu Bridget. Carla, Mark si pana si Shane ma ignora. Vin la mine doar dupa o lupta mult prea grea, sa le ofer Saruturile Mortii. Uneori ma trezesc in noapte tipand de durere din cauza lor si il mai scol si pe tata ingrijorat. El sufera cel mai mult. Pierderea mamei a fost o lovitura grea pentru el, iar acum ca ma vede si pe mine pierzandu-mi mintile si tipand de durere, nu ii imbunatatesc situatia cu nimic. Sper doar ca nu se va ajunge si cu el unde s-a ajuns cu mama. Inmormantarea ei a fost acum cateva zile, iar tata crede ca am cosmaruri. Il las sa ma linisteasca, desi nu imi face mai bine. Mandria lui de parinte ar fi strivita daca nu l-as accepta. El va fi mereu aproape de mine, cand am nevoie de sprijin. Nu, nu mereu. Am invatat ca „mereu†e doar un cuvant, caci nu voi stii niciodata cand il voi pierde si pe tata. Incerc sa ma bucur cat pot de el, atat cat il mai am. Ii daruiesc zambete false si il fac sa cred ca sunt bine, dar de fapt nu sunt. Umanitatea din mine dispare. Il tratez pe tata ca pe un obiect, pe care-l posed si cu care ma pot juca cand vreau. Nu eram asa la inceput. Pe vremuri il iubeam. Poate ca o mai fac si acum, adanc in sufletul meu, dar adanc in sufletul meu e un loc uitat de mult, inchis cu zeci de lacate care nu-mi permit sa ajung la dragostea ce i-o port. Sunt un nimeni. Daca nu pot avea sentimente, la ce bun sa mai traiesti? Practic esti ca o statuie. Singurele sentimente pe care le mai am sunt de placere atunci cand devin Printesa Mortii in vis, iar aceste sentimente dovedesc si mai mult ca nu mai sunt om de mult.
Probabil ca singurii care ma accepta si ca Emma buna si ca Emma rea si care nu ma vor parasi niciodata sunt Slujitorii Mortii. Ei au fost, sunt si mereu vor fi langa mine, sa ucida pentru placerea mea. Acum, dupa atatia ani de cand imi sunt aproape, m-am atasat de fiecare in parte. Nimeni nu cred ca ma cunoaste mai bine decat o fac ei. Lor le-am aratat fiecare particica a personalitatii mele, iar dupa un timp au invatat sa-mi citeasca dorintele in ochi. Ei stiu cel mai bine fiecare coarda a glasului mei si stiu ce se intampla cu mine dintr-un singur cuvintel. Ei stiu totul despre mine, iar eu nimic despre ei. Nu le stiu glasurile, personalitatile, placerile si nici macar numele. Si totusi, in ciuda acestui fapt mi-au fost alaturi: si cand aveam oameni de omorat cu sutele, pana in dimineata si cand erau doar doi si pe urma ii lasam balta. Totusi, e posibil sa controlez acel vis. Eu aleg felul mortii in functie de starea mea de spirit si tot eu am ales sa o imbratisez pe Mary pe atunci, deci eu sunt Printesa Mortii si tot eu sunt si printesa visului meu.
Toate aceste ganduri se adunau in ora mea de mate. Chiar nu aveam chef azi de scoala. Mi-as fi dorit sa fi stat acasa si sa fi lenevit.
- Domnisoara Wide! Vin-o te rog si rezolva ecuatia de la tabla, daca crezi ca esti atat de buna la matematica incat sa-ti permiti sa pierzi vremea visand la cai verzi pe pereti.
Oh, nu! Mate nu e tocmai punctul meu forte, iar toata ora asta, in timp ce profesorul vorbea, eu eram absorbita de gandurile mele. S-a dus pe apa sambetei media mea de trecere la mate, daca o dau in bara acum. Poate ar fi bine sa-mi cer scuze si sa indrug o scuza ridicola. Asa scap de vreo nota proasta. Inainte sa scot o vorba clopotelul suna. Multumesc! Soarta e de partea mea. La iesire imi cer scuze profesorului si pornesc spre casa. Shane, Carla si Mark au renuntat la obiceiul de a ma lua de acasa si a ma duce, acum doua zile. Shane a avut o cearta cu Mark din cauza ca au mers amandoi la aceeasi persoana sa o ucida. Zici ca s-a ajuns la un capat de tara. Eu si Carla am incercat sa-i calmam, dar zadarnic. Shane e prea imgamfat sa spuna ca a gresit sau sa ierte. El e singura vina a singuratatii mele. Mark si Carla s-au grupat, ei mergand la o alta scoala, iar pe Shane nu l-am mai zarit de cateva zile, nici macar la ore. Macar de si-ar fi dat duhul pe undeva, sa scape Terra de un mare idiot. Dar nu e posibil. Daca ar fi murit, as fi patit si eu acelasi lucru, sau as fi simtit dureri mult mai mari decat cele obisnuite. Pana la urma de ce imi pasa mie asa de mult de tipul asta? E un nimeni pentru mine, deci de ce ma framant eu atat pentru el? Mai bine il las incolo si ma gandesc cum voi reusi sa termin cu brio lupta cu matematica semestrul acesta.
Imi arunc ghiozdanul si uniforma la intamplare in camera. Ma schimb in ceva lejer si ma trantesc in pat. Pentru prima data imi doresc sa vina noaptea mai repede, sa ma intalnesc cu Slujitorii Mortii. Poate in curand le voi putea rosti numele adevarat, sa nu mai fie generalizati. Pana la urma doar patru slujitori sunt ai mei, nu-i asa? Fara pic de chef imi fac temele si pregatesc cina. Tata va sosi tarziu de la munca si ii las masa pregatita, in caz ca ii va fi foame.
In sfarsit noaptea dupa care am tanjit toata ziua a venit! Regatul meu e la o inchidere de ploape distanta! Imediat ce inchid ochii ma aflu din nou pe tronul meu sangeriu si in rochia mea visinie, inconjurata de dragii mei slujitori pe care imi permit sa-i numesc prietenii mei. N-am apucat sa zic nici o vorba caci oameni asteptau deja in fata tronului. Pai cand le voi darui Sarutul Mortii, atunci le voi afla si numele. Prima persoana a carei alegere mi-a placut a fost fata cea blonda. S-a apropiat de mine, i-am dat jos fasia de matase, dar in loc sa-i dau sarutul, am intrebat-o ceea ce ma interesa.
- Cum te numesti?
Ea a ramas impietrita in fata mea. Rutina a fost mereu aceeasi de cand am acest vis si acum a picat ca din senin aceasta intrebare. Un glas subtire, delicat, in care se putea citi o mare indrazneala si o fire rebela a raspuns. „Ivyâ€. Dintr-un singur cuvant pe care l-a scos mi-am dat seama de firea si personalitatea ei. Uimitor. Ei sunt puri. Ei nu se pot ascunde dupa cuvinte, asa cum fac oamenii. Sunt norocoasa ca ei sunt ai mei. Urmatorul slujitor a fost baiatul saten. Din felul in care s-a prezentat in fata mea si din felul in care si-a prountat numele, Nate, este un baiat rautacios caruia ii place sa te tachineze si un pierde-vara, insa e prietenul meu si asta e tot ce conteaza. Urmatoarea a fost micuta bruneta, Nicole. Timida, simpatica, gata sa faca orice pentru cei care sunt aproape de ea. Ultimul a fost roscatul si superbul Chris. Te impresioneaza prin statura sa, felul de a vorbi, desi eu am auzit doar un cuvant. Curajos prin felul de a sta, delicat prin firea lui si dragut prin felul de a fi. Am ramas cu privirile atintite asupra lui si dupa ce s-a indepartat de mine. M-a fascinat.
- Dragii mei, Ivy, Nicole, Nate si Chris. Simt nevoia sa va multumesc ca mi-ati fost alaturi in tot acest timp. Am inceput sa ma simt vinovata ca nu v-am cunoscut pana acum si ca nici nu va stiam numele. Ma bucur ca am aflat macar atat de putin despre voi in seara asta si promit ca intentia mea de a ne impietreni nu se va opri acum. De acum inainte renuntam la fasiile de matase. Va veti putea spune parerea liber, daca ridicati mana si daca veti primi acordul de a vorbi. Va multume..
Am lasat propozitia neterminata, dar dimineata nu asteapta dupa mine. Ceasul taraia in capul meu, sa ma convinga sa ma dau jos din pat. Il opresc usor cu mana stanga si in timp ce ma ridic din pat, buzele mele scapa un soptit de-abia auzit. Chris...
IV. Slujitorii Mortii
Ma simt singura. La scoala nu prea mai socializez cu oamenii. Mi-e teama sa nu se repete povestea cu Bridget. Carla, Mark si pana si Shane ma ignora. Vin la mine doar dupa o lupta mult prea grea, sa le ofer Saruturile Mortii. Uneori ma trezesc in noapte tipand de durere din cauza lor si il mai scol si pe tata ingrijorat. El sufera cel mai mult. Pierderea mamei a fost o lovitura grea pentru el, iar acum ca ma vede si pe mine pierzandu-mi mintile si tipand de durere, nu ii imbunatatesc situatia cu nimic. Sper doar ca nu se va ajunge si cu el unde s-a ajuns cu mama. Inmormantarea ei a fost acum cateva zile, iar tata crede ca am cosmaruri. Il las sa ma linisteasca, desi nu imi face mai bine. Mandria lui de parinte ar fi strivita daca nu l-as accepta. El va fi mereu aproape de mine, cand am nevoie de sprijin. Nu, nu mereu. Am invatat ca „mereu†e doar un cuvant, caci nu voi stii niciodata cand il voi pierde si pe tata. Incerc sa ma bucur cat pot de el, atat cat il mai am. Ii daruiesc zambete false si il fac sa cred ca sunt bine, dar de fapt nu sunt. Umanitatea din mine dispare. Il tratez pe tata ca pe un obiect, pe care-l posed si cu care ma pot juca cand vreau. Nu eram asa la inceput. Pe vremuri il iubeam. Poate ca o mai fac si acum, adanc in sufletul meu, dar adanc in sufletul meu e un loc uitat de mult, inchis cu zeci de lacate care nu-mi permit sa ajung la dragostea ce i-o port. Sunt un nimeni. Daca nu pot avea sentimente, la ce bun sa mai traiesti? Practic esti ca o statuie. Singurele sentimente pe care le mai am sunt de placere atunci cand devin Printesa Mortii in vis, iar aceste sentimente dovedesc si mai mult ca nu mai sunt om de mult.
Probabil ca singurii care ma accepta si ca Emma buna si ca Emma rea si care nu ma vor parasi niciodata sunt Slujitorii Mortii. Ei au fost, sunt si mereu vor fi langa mine, sa ucida pentru placerea mea. Acum, dupa atatia ani de cand imi sunt aproape, m-am atasat de fiecare in parte. Nimeni nu cred ca ma cunoaste mai bine decat o fac ei. Lor le-am aratat fiecare particica a personalitatii mele, iar dupa un timp au invatat sa-mi citeasca dorintele in ochi. Ei stiu cel mai bine fiecare coarda a glasului mei si stiu ce se intampla cu mine dintr-un singur cuvintel. Ei stiu totul despre mine, iar eu nimic despre ei. Nu le stiu glasurile, personalitatile, placerile si nici macar numele. Si totusi, in ciuda acestui fapt mi-au fost alaturi: si cand aveam oameni de omorat cu sutele, pana in dimineata si cand erau doar doi si pe urma ii lasam balta. Totusi, e posibil sa controlez acel vis. Eu aleg felul mortii in functie de starea mea de spirit si tot eu am ales sa o imbratisez pe Mary pe atunci, deci eu sunt Printesa Mortii si tot eu sunt si printesa visului meu.
Toate aceste ganduri se adunau in ora mea de mate. Chiar nu aveam chef azi de scoala. Mi-as fi dorit sa fi stat acasa si sa fi lenevit.
- Domnisoara Wide! Vin-o te rog si rezolva ecuatia de la tabla, daca crezi ca esti atat de buna la matematica incat sa-ti permiti sa pierzi vremea visand la cai verzi pe pereti.
Oh, nu! Mate nu e tocmai punctul meu forte, iar toata ora asta, in timp ce profesorul vorbea, eu eram absorbita de gandurile mele. S-a dus pe apa sambetei media mea de trecere la mate, daca o dau in bara acum. Poate ar fi bine sa-mi cer scuze si sa indrug o scuza ridicola. Asa scap de vreo nota proasta. Inainte sa scot o vorba clopotelul suna. Multumesc! Soarta e de partea mea. La iesire imi cer scuze profesorului si pornesc spre casa. Shane, Carla si Mark au renuntat la obiceiul de a ma lua de acasa si a ma duce, acum doua zile. Shane a avut o cearta cu Mark din cauza ca au mers amandoi la aceeasi persoana sa o ucida. Zici ca s-a ajuns la un capat de tara. Eu si Carla am incercat sa-i calmam, dar zadarnic. Shane e prea imgamfat sa spuna ca a gresit sau sa ierte. El e singura vina a singuratatii mele. Mark si Carla s-au grupat, ei mergand la o alta scoala, iar pe Shane nu l-am mai zarit de cateva zile, nici macar la ore. Macar de si-ar fi dat duhul pe undeva, sa scape Terra de un mare idiot. Dar nu e posibil. Daca ar fi murit, as fi patit si eu acelasi lucru, sau as fi simtit dureri mult mai mari decat cele obisnuite. Pana la urma de ce imi pasa mie asa de mult de tipul asta? E un nimeni pentru mine, deci de ce ma framant eu atat pentru el? Mai bine il las incolo si ma gandesc cum voi reusi sa termin cu brio lupta cu matematica semestrul acesta.
Imi arunc ghiozdanul si uniforma la intamplare in camera. Ma schimb in ceva lejer si ma trantesc in pat. Pentru prima data imi doresc sa vina noaptea mai repede, sa ma intalnesc cu Slujitorii Mortii. Poate in curand le voi putea rosti numele adevarat, sa nu mai fie generalizati. Pana la urma doar patru slujitori sunt ai mei, nu-i asa? Fara pic de chef imi fac temele si pregatesc cina. Tata va sosi tarziu de la munca si ii las masa pregatita, in caz ca ii va fi foame.
In sfarsit noaptea dupa care am tanjit toata ziua a venit! Regatul meu e la o inchidere de ploape distanta! Imediat ce inchid ochii ma aflu din nou pe tronul meu sangeriu si in rochia mea visinie, inconjurata de dragii mei slujitori pe care imi permit sa-i numesc prietenii mei. N-am apucat sa zic nici o vorba caci oameni asteptau deja in fata tronului. Pai cand le voi darui Sarutul Mortii, atunci le voi afla si numele. Prima persoana a carei alegere mi-a placut a fost fata cea blonda. S-a apropiat de mine, i-am dat jos fasia de matase, dar in loc sa-i dau sarutul, am intrebat-o ceea ce ma interesa.
- Cum te numesti?
Ea a ramas impietrita in fata mea. Rutina a fost mereu aceeasi de cand am acest vis si acum a picat ca din senin aceasta intrebare. Un glas subtire, delicat, in care se putea citi o mare indrazneala si o fire rebela a raspuns. „Ivyâ€. Dintr-un singur cuvant pe care l-a scos mi-am dat seama de firea si personalitatea ei. Uimitor. Ei sunt puri. Ei nu se pot ascunde dupa cuvinte, asa cum fac oamenii. Sunt norocoasa ca ei sunt ai mei. Urmatorul slujitor a fost baiatul saten. Din felul in care s-a prezentat in fata mea si din felul in care si-a prountat numele, Nate, este un baiat rautacios caruia ii place sa te tachineze si un pierde-vara, insa e prietenul meu si asta e tot ce conteaza. Urmatoarea a fost micuta bruneta, Nicole. Timida, simpatica, gata sa faca orice pentru cei care sunt aproape de ea. Ultimul a fost roscatul si superbul Chris. Te impresioneaza prin statura sa, felul de a vorbi, desi eu am auzit doar un cuvant. Curajos prin felul de a sta, delicat prin firea lui si dragut prin felul de a fi. Am ramas cu privirile atintite asupra lui si dupa ce s-a indepartat de mine. M-a fascinat.
- Dragii mei, Ivy, Nicole, Nate si Chris. Simt nevoia sa va multumesc ca mi-ati fost alaturi in tot acest timp. Am inceput sa ma simt vinovata ca nu v-am cunoscut pana acum si ca nici nu va stiam numele. Ma bucur ca am aflat macar atat de putin despre voi in seara asta si promit ca intentia mea de a ne impietreni nu se va opri acum. De acum inainte renuntam la fasiile de matase. Va veti putea spune parerea liber, daca ridicati mana si daca veti primi acordul de a vorbi. Va multume..
Am lasat propozitia neterminata, dar dimineata nu asteapta dupa mine. Ceasul taraia in capul meu, sa ma convinga sa ma dau jos din pat. Il opresc usor cu mana stanga si in timp ce ma ridic din pat, buzele mele scapa un soptit de-abia auzit. Chris...
She's wiskey in a teacup.