New York

[tamoshiku]

Mă bucur că vă place şi sper să nu vă dezamăgească acest capitol... Precizez că este necorectat...

Capitolul XI


Stăteam pe pat şi Itachi râdea ţinându-se de burtă.
- Ha ha, ce amuzat a fost.
Brunetul şi-a şters o lacrimă şi s-a aşezat pe pat lângă mine, se abţinea să nu pufnească într-un râs isteric ca înainte. Când s-a calmat pe privit plin de seriozitate. Acum mă va întreba de ce l-am ales pe el.
- Ai făcut dragoste cu Sasuke…
- Pentru ca vrea să mă urască… Ce?!
Brunet a început din nou să râdă ca un idiot, ce m-aş bucura să se sufoce râzând, măcar ar muri fericit. Şi-a recăpătat controlul şi m-a privit serios, vroia răspunsul la întrebare. Am simţit că obraji îmi iau foc, am aprobat din cap şi mi-am lăsat privirea în jos. Acesta a scos un oftat şi s-a lăsat pe spate. Mâinile îi erau aşezate sub cap şi privirea îi era pierdută. Am auzit când a întrebat dacă ne-am protejat, dar m-am prefăcut că nu-l aud şi nu a mai repetat. Acum, dacă mă gândesc bine, noi chiar nu ne-am protejat în nici un fel.
Am început să aud zgomote şi în secunda următoare uşa s-a trântit de perete, iar Sasuke stătea în prag. I-a aruncat o privire ucigătoare fratelui său apoi a venit la mine şi m-a luat de mână. Itachi s-a ridicat şi el împingând-ul pe frate lui mai mic de lângă mine. Sasuke îi dă un pumn în faţă şi mă scoate repede din cameră. Nu puteam să mă împotrivesc puterii lui, era atât de furios. Oare chiar mă iubeşte şi oare e gelos pe Itachi? Gândurile mele au fost întrerupte de Deidara care a început să strige ca un disperat la brunet. Am prins frânturi din ce a spus „ Las-o pe Sakura… a mea.... te omor papagalule” . Acesta s-a calmat când a apărut Madara cu o privire rece l-a expediat pe blond în camera lui. Am chicotit încet, parcă ar fi un copil trimis în camera lui în timp ce mami şi tati aveau de discutat. Brunetul m-a tras în spatele lui acoperindu-mi raza vizuală.
- Sakura a ales, te rog să nu te bagi Sasuke. Dacă îl doreşte pe Itachi înseamnă că şi-a dat seama că el nu o va răni aşa cum a făcut nimicul ăla cu mult timp în urmă.
Ultima replică l-a făcut pe brunet să tresară. Te rog să nu spui o prostie Sasuke, te implor. Am început să-l strâng de mână sperând să se calmeze, dar nu făcea asta, tremura. Era nervos, hotărât şi chinuit de gânduri şi de amintiri.
- Eu sunt acel nimic, acel nenorocit care a distrus-o, eu sunt primul din viaţa ei.
Am început să plâng strângând-ul pe Sasuke în braţe. Acesta a spus că e timpul să mă îndepărtez, se pare ca Madara dorea să vorbească între patru ochii cu el. Buzele îmi tremurau, dar am reuşit să-i spun că nu îl voi lăsa singur, şi nici el nu mă lasă pe mine.
- Am o idee, Sakura nu trebuie să aleagă în aceste condiţii, dar tot va alege între tine şi Itachi. Sakura va locui o lună cu fiecare apoi va hotărî, având în vedere că are cursuri, iar tu şi Itachi trebuie să mergeţi în New York acolo va petre cele două luni. Dar este o condiţie, cât timp este cu Itachi nu trebuie să o cauţi, doar dacă e te caută. La fel şi pentru tine Itachi, nu mai sta acolo şi asculta. Sakura vei sta la Itachi prima lună apoi la Sasuke.
Am aprobat din cap, nu o să-mi schimb părerea, am ales deja. Itachi, îmi pare rău Sasuke, dar trebuie să te îndepărtez de mine, sunt un demon. Am mers alături de Itachi care îmi spunea că vom pleca mâine dimineaţă, şi că Sasori ne va aştepta la aeroport.
Am intrat în camera mea trântindu-mă pe pat şi adormind instantaneu.
Soarele a răsărit uşor şi îmi era greu să mă trezesc, abea dacă am dormit, coşmarurile nu mă lăsau în pace.
„Un bărbat într-o maşină neagră gonea pe străzile pustii din Tokyo,lângă el o femeie ţipa şi îl ruga să oprească.
- Te rog,nu poţi face asta. Ochii ei sunt plini de lacrimi,săraca nu se putea stăpâni.
-O pot face,si o voi face Bărbatul a oprit maşina şi sa uitat urat la ea. Asta e spitalul?
- Nu iţi voi spune. O maşina trecu pe lângă ei luminând interiorul maşini,se putea observa chipul bărbatului…”
- Naruto… mai trezit spunând, ţipând, numele blondului.
Ce-i cu visul acesta, de ce Naruto era atât de furios? O mână caldă îmi mângâia părul spunând că totul a fost un vis şi că nimic rău nu se va întâmpla, am ridicat privirea întâlnind-o pe cea a brunetului. Am întrebat unde e Sasuke, iar acesta a spus că a mers la birou să rezolve nişte afaceri, deja afacerile erau cele mai importante pentru el. Telefonul a început să-mi vibreze, l-am scos repede din buzunar observând că abea mai aveam baterie. Hinata m-a sunat de vreo cincizeci de ori, sigur e ceva important. Am vrut să răspund, dar telefonul mi s-a închis, firar să fie de baterie. Brunetul îmi înmânează telefonul lui şi iese din cameră. De ce se poartă Itachi aşa frumos cu mine, oare vrea să mă câştige de partea lui, vrea să-l aleg pe el? Am sunat-o pe Hinata, aceasta a spus că are mare nevoie de mine, că simte că moare. I-am spus să se calmeze că voi ajunge cât pot de repede la ea. Am vrut să întreb ce s-a întâmplat cu Naruto, dar îmi era frică să nu-i fac mai mult rău. Am ieşit repede din cameră căutând-ul pe Itachi, acesta era afară aşteptându-mă. Şoferul a pornit încet ceea ce m-a scos din sărite. I-am spus să oprească maşina, am coborât şi l-am pus pe el să urce în spate. Am accelerat şi am ajuns în mai puţin de cinci minute în aeroport, şoferul taxiului a spus că-s dea dreptul
Nebună şi să vizitez un spital. Am urcat şi am devenit tot mai agitată, i-am explicat lui Itachi cele întâmplate, iar acesta mi-a spus să mă calmez, nu poate fi nimic grav. Nu, e ceva grav, simt asta, Hinata are probleme.
M-am agitat tot drumul, la aeroport ne aştepta un prieten de-al brunetului. Acesta a condus destul de repede, dar eu îi spuneam să se grăbească. Când am urcat scările spre apartament am ajuns la uşa lui Naruto, am vrut să bat, dar m-am răzgândit şi am mers la vechiul meu apartament. Am căutat prin camere apoi am intrat în bucătărie. Hinata era inconştientă într-o baltă de sânge, Itachi a apărut lângă mine, dar nu s-a putut apropia. Am luat-o pe Hinata în braţele şi am început să ţip ca o disparată.
- Sakura… Naruto…