09-10-2011, 06:29 PM
@Mady^^: Iti multumesc foarte mult pentru ca imi citesti povestea si-mi dai sfaturi utile. Sper sa-ti placa acest capitol. ^_^
Cap. 8
Partea a III-a:
La strand
Acesta imi arunca o privire, ce-i trada sentimentul de pe fata, dupa care rosti incet:
-Ne vedem la piscina, pisicuto, zise el dupa care ranji ,malefic.
Am oftat. O sa fie o zi lunga.
-Ce a vrut sa spuna prin „pisicuto� ma intreba o voce familiara din spatele meu. Arunc o privire peste umar si-l vad pe Dylan, cu o privire ingrijorata.
M-am intors pe jumatate si am rostit incet sa auda numai el.
-Mi-e teama de apa, precum pisiciile, am zis eu privind podeaua cenusie.
Dintr-o data, am simtit o mana pe umarul meu drept. Mi-am ridicat privirea usor si l-am vazut pe Dylan, zambindu-mi cu blandete, ca un frate mai mare. Nu dura mult, caci am simtit o a doua mana, dar pe celalat umar. Mi-am intors privirea si am vazut ca era Nick, fratele lui. Pacat ca nu erau gemeni, caci faceau aproape toate lucrurile la fel.
-Suntem aici sa te ajutam, fie ca vrei sau nu, zise Nick dupa care imi facu cu ochiul.
Am dat din cap ca semn aprobator si ne-am indreptat catre usa ce ducea catre piscina. Am tras aer in piept. E acum, ori niciodata, am gandit eu in timp ce deschideam usa.
Dincolo de usa, era o sala usor luminata de razele soarelui. Tavanul era facut in totalitate din sticla. Nu s-au schimbat prea multe de la ultima vizita. Ne-am uitat putin in jur, pana la un moment dat. Atunci am vazut-o pe mama facandu-ne cu mana, ca semn sa mergem catre ei. Ceea ce am si facut, cand am ajuns langa ei, mama ne-a spus sa ne punem prosoapele pe sezlogul pe care-l vrem, de parca nu am sti sa facem asta de unii singuri. Nu stiu cum, dar am ajuns din nou la mijloc. Nick se stabili in partea mea stanga, pe cand Dylan se puse in partea mea dreapta. M-am uitat cand la unu cand la altu. Ce s-a intamplat cu astia doi? M-am intrebat in sinea mea, dupa care m-am intins pe sezlong. Am stat linistita si relaxata, pana cand m-a intrebat Dylan daca nu vreau sa merg cu el pana la standul cu dulciuri din apropiere. Am aruncat o privire catre mama, iar aceasta se pare ca a auzit, caci ea imi facea semn sa ma duc. Am dat din umeri si am mers cu Dylan pana-n colo.
-Pot sa stiu de ce a trebuit sa fiu pusa din nou la mijloc? L-am intreb ca sa scap de liniste.
-Fara suparare, dar nu-mi place cum te priveste varul tau, zise el cu o voce joasa. Si nu doream sa stea aproape de tine.
Wow. Daca s-ar da un premiu pentru cel mai bun frate-vitreg, Dylan l-ar castiga cu siguranta , am gandit eu in timp ce-mi scuturam usor capul. Pana ce ne-am intors, Dylan n-a mai scos nici o vorba. Si ma simtiam putin usurata. Cand am ajuns inapoi langa familia noastra, am observat o oarecare atmosfera ciudata. De parca cineva se razboieste. Atunci, i-am vazut pe Nick si pe Teo. Presimtirea mea a fost adevarata. Cei doi se uitau urat unu la altul. Mai putin ca se iau la cearta sau mai rau.
Muzica imi rasuna prin urechi, relaxandu-ma complet. De cand ne-am intors, Nick si Teo nu si-au mai aruncat nici o privire. Acum, toata lumea se distreaza la piscina. Toata lumea, inafara de mine. Nick si Dylan s-au tot rugat de mine sa intru si eu cu ei, dar eu de fiecare data i-am refuzat. Iar acum, stau pe sezlog si ii privesc cum se stropesc, rad, se scufunda unu pe altu. De multe ori, mai chicotesc si eu.
Am oftat lung. Cred ca e a cinci a oara pe ziua de azi. Cat o sa mai tina toata sarada asta oare? Am coborat privirea. Din senin, ceva rece si umed imi pica in crestetul capului. Am ridicat inapoi privirea si l-am vazut pe Nick, ud din cap pana-n picioare. Parul lui castaniu semana cu acele unui arici. Iar motivul pentru care simteam ceva, era ca el statea aplecat deasupra mea, lasand stropi de apa de pe el sa cada pe mine. Acesta mai avea si manile pe solduri, plus un zambet atat de larg incat pot sa-l vad la sfarsitul zilei cum se vaita ca-l doare maxilarul.
-Ce faci strengarit-o? Ma intreba el voios, grupa mare.
-Nimic.
-Te-ai distra mai mult, daca ai sta cu noi la piscina. Nu trebuie sa intri, doar sa stai pe margine. Te rog! Ma ruga el, facand o fata de catelus ranit.
Se uita asa la mine intr-una, de marca vroia sa ma dau batuta. Nu mai suport!, am tipat in sinea mea.
-Bine! Bine. Ai castigat! Am anuntat ridicand mainile-n aer in semn ca ma predau.
El sari in sus de bucurie, la propriu. Dupa care, ma apuca de incheietura maini drepte si ma trase usor catre piscina. Ma asez pe margine, iar Nick facu la fel. In tot acest timp, el a continuat sa zambeasca.
-Daca nu te pot baga in apa, pot macar sa stau cu tine pe margine. Hey, Dylan! Tipa catre fratele sau.
Acesta se opri din activitatea lui si inota catre noi. Ca si Nick, el avea parul ca un arici. Se scutura rapid precum un caine si se pozitiona in fata noastra.
-Da? Ce vrei? Se rasti el, uitandu-se cand la mine, cand la Nick.
-Stai cu noi? Intreba el inocent.
Dylan ofta si se puse la mine. Si din nou am simtit ceva rece si umed. Am aruncat o privire cu coada ochiului catre Dylan, care si-a infasurat mana pe dupa umerii mei.
Dupa cateva minute, cu chiu cu vai, cei doi reusira sa ma bage in apa. Nu la cea adanca, ci cea care imi ajungea pana la talie. Atunci, am inceput sa jucam volei. Toata lumea. Toti, inafara de Teo, care parea cam suparat si s-a decis sa faca scufundari. In acel moment, chiar ma simtiam bine. Daca ar fi si durat...
-Haide-ti copii! Este timpul pranzului! Striga mama de la sezlongul ei.
Rand pe rand, am iesit afara din apa. Cand mai aveam doar un pas si eram complet afara, am aruncat o privire inapoi catre piscina. Nici urma de Teo.
-Hey! A iesit Teo? Am intrebat fara sa-mi mut privirea.
-Mmmmm. Nu cred, imi raspunse Nick, care veni langa mine, purtand un prosop dupa gat. De ce?
Am oftat scurt, dupa care m-am uitat catre el. Ma privea ingrijorat.
-Sunt bine, i-am zis zambindu-i usor. El imi raspunse la zambet. Se apleca la urechea mea si-mi sopti:
- Sa vi sa mananci, bine? Dupa care, ma saruta pe obraz si o lua la sanatoasa, chiar inainte sa-i zic eu cateva.
Din nou ma lovi un sentiment de nesiguranta. Am ajuns la sezlong si am vazut ca ceva lipseste. M-am uitat de mai multe ori sa vad daca era cu adevarat pierdut. Si era.
-Mama! Sti unde este esarfa mea? Am intrebat-o fara sa-mi opresc cautariile.
-Nu e aia? L-am auzit pe Dylan. Mi-am ridicat privirea si am urmarit directia care o arata degetul lui. Chiar atunci, am zarit esarfa plutund pe apa. Lucrul care ma ingrozea cel mai mult, era ca se afla langa zona unde indica 2,90 m. adancime. Minunat! aproape am urlat in mintea mea. Dylan, care era langa mine, tresari usor, dupa care se apropie de fratele sau. Ii sopti cateceva rapid, iar Nick pali instant. Nu stiu de ce, dar dupa cateva secunde isi reveni.
M-am apropiat nervoasa de marginea bazinului.
-Nu este amuzant Teo! Am zis eu pe un ton ridicat.
Am astaptat putin, iar langa esarfa mea aparu de nicaieri, Teo avand pe chip acelasi ranjet malefic.
-Daca o vrei, vino sa-o iei! Urla el in gura mare.
Asta chiar ma infuriat. Inainte sa mai fac ceva, cineva ma prinse de incheietura. Si bineinteles ca era Nick.
-Nu face asta, imi sopti el.
Un singur gand imi rasuna intr-una. Ce naiba?. Mi-am tras mana si am intrat in bazin. Mergeam catre Teo cu pasi mici si nesiguri. Cand a ajuns apa pana la umerii mei, am inceput cu adevarat sa ma inspaimant. El isi dadu ochii peste cap, lasa esarfa sa pluteasca si incepu sa inoate catre mine. Ma lua de maini si ma trase langa esarfa. Aproape ca puteam sa o ating, dar nu puteam pentru ca imi tinea Teo mainile.
-Nici sa nu te gandesti! Suera el printre dinti. Te-am adus pana aici numa sa ma distrez, zise el in timp ce culese esarfa de pe suprafata apei. Mi-o lega usor de gat si incet incepu sa se indeparteze de mine. Prima parte a fost usoara si plictisitoare. Acum vine partea a doua care a e mai grea si mai distractiva, zise el pregatindu-se sa faca ceva. Dar ce? Ah, a trebuit eu sa cobesc in gand. Dupa ce incheia propozitia, se indeparta de mine rapid. Asa, lasandu-ma sa ma scufund. Ma tot zbat sa raman la suprafata, dar fara folos.
Ce se va intampla acuma? Voi fi salvata de catre cineva, sau o sa ma inec?
Cap. 8
Partea a III-a:
La strand
Acesta imi arunca o privire, ce-i trada sentimentul de pe fata, dupa care rosti incet:
-Ne vedem la piscina, pisicuto, zise el dupa care ranji ,malefic.
Am oftat. O sa fie o zi lunga.
-Ce a vrut sa spuna prin „pisicuto� ma intreba o voce familiara din spatele meu. Arunc o privire peste umar si-l vad pe Dylan, cu o privire ingrijorata.
M-am intors pe jumatate si am rostit incet sa auda numai el.
-Mi-e teama de apa, precum pisiciile, am zis eu privind podeaua cenusie.
Dintr-o data, am simtit o mana pe umarul meu drept. Mi-am ridicat privirea usor si l-am vazut pe Dylan, zambindu-mi cu blandete, ca un frate mai mare. Nu dura mult, caci am simtit o a doua mana, dar pe celalat umar. Mi-am intors privirea si am vazut ca era Nick, fratele lui. Pacat ca nu erau gemeni, caci faceau aproape toate lucrurile la fel.
-Suntem aici sa te ajutam, fie ca vrei sau nu, zise Nick dupa care imi facu cu ochiul.
Am dat din cap ca semn aprobator si ne-am indreptat catre usa ce ducea catre piscina. Am tras aer in piept. E acum, ori niciodata, am gandit eu in timp ce deschideam usa.
Dincolo de usa, era o sala usor luminata de razele soarelui. Tavanul era facut in totalitate din sticla. Nu s-au schimbat prea multe de la ultima vizita. Ne-am uitat putin in jur, pana la un moment dat. Atunci am vazut-o pe mama facandu-ne cu mana, ca semn sa mergem catre ei. Ceea ce am si facut, cand am ajuns langa ei, mama ne-a spus sa ne punem prosoapele pe sezlogul pe care-l vrem, de parca nu am sti sa facem asta de unii singuri. Nu stiu cum, dar am ajuns din nou la mijloc. Nick se stabili in partea mea stanga, pe cand Dylan se puse in partea mea dreapta. M-am uitat cand la unu cand la altu. Ce s-a intamplat cu astia doi? M-am intrebat in sinea mea, dupa care m-am intins pe sezlong. Am stat linistita si relaxata, pana cand m-a intrebat Dylan daca nu vreau sa merg cu el pana la standul cu dulciuri din apropiere. Am aruncat o privire catre mama, iar aceasta se pare ca a auzit, caci ea imi facea semn sa ma duc. Am dat din umeri si am mers cu Dylan pana-n colo.
-Pot sa stiu de ce a trebuit sa fiu pusa din nou la mijloc? L-am intreb ca sa scap de liniste.
-Fara suparare, dar nu-mi place cum te priveste varul tau, zise el cu o voce joasa. Si nu doream sa stea aproape de tine.
Wow. Daca s-ar da un premiu pentru cel mai bun frate-vitreg, Dylan l-ar castiga cu siguranta , am gandit eu in timp ce-mi scuturam usor capul. Pana ce ne-am intors, Dylan n-a mai scos nici o vorba. Si ma simtiam putin usurata. Cand am ajuns inapoi langa familia noastra, am observat o oarecare atmosfera ciudata. De parca cineva se razboieste. Atunci, i-am vazut pe Nick si pe Teo. Presimtirea mea a fost adevarata. Cei doi se uitau urat unu la altul. Mai putin ca se iau la cearta sau mai rau.
Muzica imi rasuna prin urechi, relaxandu-ma complet. De cand ne-am intors, Nick si Teo nu si-au mai aruncat nici o privire. Acum, toata lumea se distreaza la piscina. Toata lumea, inafara de mine. Nick si Dylan s-au tot rugat de mine sa intru si eu cu ei, dar eu de fiecare data i-am refuzat. Iar acum, stau pe sezlog si ii privesc cum se stropesc, rad, se scufunda unu pe altu. De multe ori, mai chicotesc si eu.
Am oftat lung. Cred ca e a cinci a oara pe ziua de azi. Cat o sa mai tina toata sarada asta oare? Am coborat privirea. Din senin, ceva rece si umed imi pica in crestetul capului. Am ridicat inapoi privirea si l-am vazut pe Nick, ud din cap pana-n picioare. Parul lui castaniu semana cu acele unui arici. Iar motivul pentru care simteam ceva, era ca el statea aplecat deasupra mea, lasand stropi de apa de pe el sa cada pe mine. Acesta mai avea si manile pe solduri, plus un zambet atat de larg incat pot sa-l vad la sfarsitul zilei cum se vaita ca-l doare maxilarul.
-Ce faci strengarit-o? Ma intreba el voios, grupa mare.
-Nimic.
-Te-ai distra mai mult, daca ai sta cu noi la piscina. Nu trebuie sa intri, doar sa stai pe margine. Te rog! Ma ruga el, facand o fata de catelus ranit.
Se uita asa la mine intr-una, de marca vroia sa ma dau batuta. Nu mai suport!, am tipat in sinea mea.
-Bine! Bine. Ai castigat! Am anuntat ridicand mainile-n aer in semn ca ma predau.
El sari in sus de bucurie, la propriu. Dupa care, ma apuca de incheietura maini drepte si ma trase usor catre piscina. Ma asez pe margine, iar Nick facu la fel. In tot acest timp, el a continuat sa zambeasca.
-Daca nu te pot baga in apa, pot macar sa stau cu tine pe margine. Hey, Dylan! Tipa catre fratele sau.
Acesta se opri din activitatea lui si inota catre noi. Ca si Nick, el avea parul ca un arici. Se scutura rapid precum un caine si se pozitiona in fata noastra.
-Da? Ce vrei? Se rasti el, uitandu-se cand la mine, cand la Nick.
-Stai cu noi? Intreba el inocent.
Dylan ofta si se puse la mine. Si din nou am simtit ceva rece si umed. Am aruncat o privire cu coada ochiului catre Dylan, care si-a infasurat mana pe dupa umerii mei.
Dupa cateva minute, cu chiu cu vai, cei doi reusira sa ma bage in apa. Nu la cea adanca, ci cea care imi ajungea pana la talie. Atunci, am inceput sa jucam volei. Toata lumea. Toti, inafara de Teo, care parea cam suparat si s-a decis sa faca scufundari. In acel moment, chiar ma simtiam bine. Daca ar fi si durat...
-Haide-ti copii! Este timpul pranzului! Striga mama de la sezlongul ei.
Rand pe rand, am iesit afara din apa. Cand mai aveam doar un pas si eram complet afara, am aruncat o privire inapoi catre piscina. Nici urma de Teo.
-Hey! A iesit Teo? Am intrebat fara sa-mi mut privirea.
-Mmmmm. Nu cred, imi raspunse Nick, care veni langa mine, purtand un prosop dupa gat. De ce?
Am oftat scurt, dupa care m-am uitat catre el. Ma privea ingrijorat.
-Sunt bine, i-am zis zambindu-i usor. El imi raspunse la zambet. Se apleca la urechea mea si-mi sopti:
- Sa vi sa mananci, bine? Dupa care, ma saruta pe obraz si o lua la sanatoasa, chiar inainte sa-i zic eu cateva.
Din nou ma lovi un sentiment de nesiguranta. Am ajuns la sezlong si am vazut ca ceva lipseste. M-am uitat de mai multe ori sa vad daca era cu adevarat pierdut. Si era.
-Mama! Sti unde este esarfa mea? Am intrebat-o fara sa-mi opresc cautariile.
-Nu e aia? L-am auzit pe Dylan. Mi-am ridicat privirea si am urmarit directia care o arata degetul lui. Chiar atunci, am zarit esarfa plutund pe apa. Lucrul care ma ingrozea cel mai mult, era ca se afla langa zona unde indica 2,90 m. adancime. Minunat! aproape am urlat in mintea mea. Dylan, care era langa mine, tresari usor, dupa care se apropie de fratele sau. Ii sopti cateceva rapid, iar Nick pali instant. Nu stiu de ce, dar dupa cateva secunde isi reveni.
M-am apropiat nervoasa de marginea bazinului.
-Nu este amuzant Teo! Am zis eu pe un ton ridicat.
Am astaptat putin, iar langa esarfa mea aparu de nicaieri, Teo avand pe chip acelasi ranjet malefic.
-Daca o vrei, vino sa-o iei! Urla el in gura mare.
Asta chiar ma infuriat. Inainte sa mai fac ceva, cineva ma prinse de incheietura. Si bineinteles ca era Nick.
-Nu face asta, imi sopti el.
Un singur gand imi rasuna intr-una. Ce naiba?. Mi-am tras mana si am intrat in bazin. Mergeam catre Teo cu pasi mici si nesiguri. Cand a ajuns apa pana la umerii mei, am inceput cu adevarat sa ma inspaimant. El isi dadu ochii peste cap, lasa esarfa sa pluteasca si incepu sa inoate catre mine. Ma lua de maini si ma trase langa esarfa. Aproape ca puteam sa o ating, dar nu puteam pentru ca imi tinea Teo mainile.
-Nici sa nu te gandesti! Suera el printre dinti. Te-am adus pana aici numa sa ma distrez, zise el in timp ce culese esarfa de pe suprafata apei. Mi-o lega usor de gat si incet incepu sa se indeparteze de mine. Prima parte a fost usoara si plictisitoare. Acum vine partea a doua care a e mai grea si mai distractiva, zise el pregatindu-se sa faca ceva. Dar ce? Ah, a trebuit eu sa cobesc in gand. Dupa ce incheia propozitia, se indeparta de mine rapid. Asa, lasandu-ma sa ma scufund. Ma tot zbat sa raman la suprafata, dar fara folos.
Ce se va intampla acuma? Voi fi salvata de catre cineva, sau o sa ma inec?
Freedom is power!
And I can use that power!
And I can use that power!