06-10-2011, 04:24 PM
Hi hi... Duel intre Neko
. Oricum vreau sa-i multumesc lui Yuuki ca a acceptat sa faca duel cu mine ^_^ Lucrarile le voi posta eu, vor fi anonime.
Se va vota prin comentarii si poll. As dori ca si comentariil sa fie insotite cu argumente, pentru ca ambele suntem incepatoare si vrem sa vedem daca ne-am descurcat sau nu.
Data limita votare: 3 saptamani, pana pe data de 27 octombrie ( termenul se va prelungi daca va iesi egalitate sau nu vor fi destul voturi).
Tema: ingeri
Limita pagini: 2 pagini
Mi-am dat sufletul pentru a fi cu tine...
La fiecare amurg stau si privesc uimită cerul plin de nori colorati in fel si chip. Ridic capul usor, ochii incep să-mi sclipească. Vântul începe uşor să adie. Această atmosferă nu e una obişnuită, această atmosferă te cheamă pe tine.
Oare de data asta vei veni? Mă vei zări oare vreodată făcându-ţi cu mâna?
Astfel de întrebări mă pocnesc din senin, de fiecare dată. Nu sunt intrebări stupide, nici fără sens. Sunt intrebări reale pe care orice fată le pune cuiva, cuiva drag.
Acel cineva esti tu, intelegi? Mă intelegi oare? Nu?! At-atunci degeaba vorbesc…
Asa-i. Eu vorbesc cerului. Cerul mă ascultă. Dar nu mă ascultă la infinit. Are o limită. De la roşu până la intuneric. Aceste limite sunt limitele lui. El mă inţelege. Nu-mi răspunde, dar mă inţelege. Apoi, când dă să mă dezamăgească, eu il iert. Il iert când apune. Il iert pentru că el e biletul meu spre tine.
Vezi câte fac eu pentru tine? Dar, intr-o zi vei realiza si tu că eu te iubesc si in acea zi, vei veni la mine si mă vei scoate de aici.
“De unde?†vă intrebaţi. De la singurul lucru care mă opreste să vin spre tine. Oh, shh. Ii aud vorbind iară despre mine. Ascultaţi ce zic ei…
-Va trebui să o scoatem condiţionat. Asa spune legea! Domnule, stim cu toţii că e ţicnită. Vă rog să mă ascultaţi. Nu avem cum să o mai ţinem aici degeaba. E desteapta, dar aiurează. In plus, nu poate face rău nimănui. Aţi văzut si dumneavoastră că e mai mult paşnică decât nebună. Trebuie doar să semnaţi aprobarea.
AÅ£i auzit? El mă crede nebună, iar ea il roagă să-mi dea drumul de la “nebuniâ€. El este un fel de ministru sau ÅŸef, nu stiu cum se spune, nu sunt o fată destul de invăţată. El imi vrea răul si vrea ca eu să putrezesc aici. Eu voi avea incredere in ea. Ea poate să-l facă să-mi dea drumul. Ea este domniÅŸoara mea psiholog. Este mereu bună si răbdătoare cu mine. Ea este parte din mica mea familie si mereu va fi, chiar dacă plec si mă va uita. Da, eu nu o voi uita.
Aşa voi ajunge la tine. Te bucuri pentru mine, stiu asta. Si eu te iubesc, ingerul meu păzitor...
Nu a durat mult până domnul a semnat contractul, apoi ei m-au aruncat afară ca pe o căţea. Nu sunt oameni buni aceia. Important, mai important este că sunt liberă. Sunt afară. După toată viaţa, tot chinul sunt afară. Multumită ei.
Ea este o minune dată de tine, asa-i?
Nu te voi mai privi din micile geamuri ale acelui spital. Acum, te voi vedea de aproape. Sper că vei veni la mine. Sper că nu vei rata această ocazie unică. Am asteptat-o ani. Te-am asteptat. Vei veni oare? Trebuie doar să astept. Floare la ureche. Imi pare rău că sunt imbrăcată asa de ciudat. Asta a fost tot ce mi-au dat inainte să mă dea afară. E o rochiţă mov. E din mătase, asa cred. A fost păstrată bine. Ei mi-au păstrat-o. Eu stiu că această rochiţă le-a dat-o bunica inainte sa moară- Ea a spus că e pentru mine, special pentru mine. Si-au tinut promisiunea. Acum, asta trebuie să fac si eu. Trebuie să o port la evenimente speciale. Astă’ seară e evenimentul care ne va uni. Este foarte special pentru mine si deci, o voi purta.
Sper că mă intelegi, cerule! Vreau să ajung la el. Sper ca tu să mă duci la el. Am asteptat asta mereu. Du-mă la apus, la amurg. Mă duci? Mă duci, cerule?
A spus că da. Nu a vorbit, dar eu stiu că el a spus da. Trebuie să am răbdare. Incă câteva minute. Sper să-I placă fundiţa mea. Se asortează cu rochiţa…
-Cerule, a sosit timpul? Mai e putin?.. Acum, cerule. Nu mai pot să astept. Adu-l te rog! Vino, la mine. Tu imi esti inger. Eu iţi sunt prietenă bună, ingeraşule... Am strigat eu..
-Poftim? .. Nu se poate...
-Imi pare rău, domnişoară psiholog. Stiu că o iubeaţi, stiu că o intelegeati. Dv. sunteti cea care a ascultat-o si a inteles-o mereu. Imi pare sincer rău. După spusele oamenilor nostrii, nu se afla departe. Era chiar sub stejarul din faţa spitalului. Zăcea ingheţată, cu braţele incrucişate. Parcă aştepta ca Dumnezeu să o ia. Nu imi explic cum s-a putut intâmpla...
-A găsit fericirea...
Vă văd domnişoară. Chiar plângeti pentru mine? Vă multumesc că m-aţi inţeles. Vă multumesc! Aş vrea să ştiţi. L-am asteptat toată noaptea, dar n-a venit. Am avut incredere, dar m-a lăsat să ingheţ de frig, in ultima zăpadă primăvăratecă. Dar, cerul m-a ajutat după cum mi-a promis. M-a ajutat să ajung eu la el. L-am văzut. Era alb si pur. Se vedea că era al meu. Si-a cerut scuze pentru că n-a venit. Cea mai bună parte e că sunt cu el, că il iubesc nespus, că il simt, că sunt lângă el. Că el mă apără, că el mă iubeste, că ţine la mine. Asta s-a intâmplat. Aţi vrut să stiti, asa-i? V-am promis că vă spun. Ingerii chiar există, domnisoară. Mi-am indeplinit promisiunea faţă de dumneavoastră si faţă de toţi. Acum, pot să innaintez spre lumină, tinându-l strâns de mână…
Dragoste inaripata
Mai tii minte acele vremuri? Momentele acelea care deveneau speciale prin simpla ta prezenta. M-ai vrajit de prima data. Stateai in acea ploaie rece de toamna, trist si dezamagit, asteptand pe cineva sa te salveze. Nu stiu daca eu am fost acea persoana, dar atunci m-am oprit si te-am intrebat timida daca te pot ajuta. In acel moment privrea ta m-a vrajit. Acei ochi caprui exprimau atata tristete si dezamagire fata de oamenii din jur astfel incat am crezut ca esti unul dintre ai nostri.
Incercai sa prinzi amintirile de are te agatai cu atata incapatanare. Refuzai tot ce nu-ti convenea, si desi ai incercat sa faci acelasi lucru cu mine, nu te-am lasat in pace. Continuam sa-ti stau alaturi chiar daca tu nu vroiai, pana in momentul in care ai inceput sa vorbesti cu mine. Cu timpul am devenit indispensabila pentru tine, intre noi creandu-se ceea ce oamenii numesc prietenie. Ochii tai deveneau mai fericiti si mai vioi pe zi ce trece, iar tu incepeai sa zambesti cu toata fiinta ta. In timp ce tu infloreai eu ma ofileam din ce in ce mai mult. Rautatea oamenilor din jur imi manca sufletul pe dinauntru, iar faptul ca frumusetea mea iesea in evidenta era un minus. Imi era teama de ceea ce pot sa faca acesti oameni si de faptul ca aveam sa decad, pana in momentul in care nu m-as mai fi deosebit de oameni. Iar tu imi daruiai imbratisarile tale calde, soptindu-mi la ureche ca totul va fi bine si mangaindu-mi usor parul auriu. Nu am gasit ceea ce am vrut aici, in lumea aceasta a disperarii, insa viata si destinul mi-au daruit dragostea. Dragostea ta.
Si in tot acest timp cat am stat alaturi de tine, am invatat ca dragostea inseamna daruire, sacrificiu, intelegere si multa multa iubire. Dar totusi aceasta fericire a fost umbrita repede de faptul ca aceasta lume nu este potrivita pentru mine. Indiferent cat am fi incercat sa luptam, ar fi fost prea putin, caci nu poti lupta impotriva ambelor lumi revoltate. Tu nu ai reusit sa descoperi pe atunci ceea ce aveai nevoie, totul era mult prea diferit de cum ti-ai imaginat totul si in acea seara cand a fost prima noastra cearta, am decis sa renunt la tot ceea ce cladisem aici. Rautatea oamenilor si furia devastatoare m-au facut sa plec, sa-mi iau zborul ca si puiul din cuibul sau. Singura diferenta fiind aceea ca lumea de pe pamant nu reprezenta « cuibul » meu. Pur si simplu mi-am luat zborul, aruncandu-ti o ultima privire. Erai disperat, ma strigai, insa nu m-am intors din drum. Am inceput sa plang, sufletul mi se rupea in doua. Asfaltul rece pe care te prabusisei incepea sa fie acoperit de mici picuri cristaline- lacrimile mele-. Atunci mi-ai soptit un singur lucru :
- Ai fost, esti si mereu vei fi ingerul meu ! Te iubesc !
Ochii tai insa exprimau cea mai profunda multumire. Poate ca intr-adevar ti-am fost un inger pazitor, fara ca macar eu sa stiu acest lucru. Te-am readus pe calea cea buna, ai devenit o persoana de care sunt mandra. Si acum, din micutul meu colt de Rai, imi aduc aminte de momentele petrecute cu tine si te pazesc. Insa am vrut sa stii un lucru : Te voi astepta, pentru a ne relua dragostea inaripata.
Vreau sa ii urez noroc rivalei mele si pot spune: Start Vot!
. Oricum vreau sa-i multumesc lui Yuuki ca a acceptat sa faca duel cu mine ^_^ Lucrarile le voi posta eu, vor fi anonime. Se va vota prin comentarii si poll. As dori ca si comentariil sa fie insotite cu argumente, pentru ca ambele suntem incepatoare si vrem sa vedem daca ne-am descurcat sau nu.
Data limita votare: 3 saptamani, pana pe data de 27 octombrie ( termenul se va prelungi daca va iesi egalitate sau nu vor fi destul voturi).
Tema: ingeri
Limita pagini: 2 pagini
Mi-am dat sufletul pentru a fi cu tine...
La fiecare amurg stau si privesc uimită cerul plin de nori colorati in fel si chip. Ridic capul usor, ochii incep să-mi sclipească. Vântul începe uşor să adie. Această atmosferă nu e una obişnuită, această atmosferă te cheamă pe tine.
Oare de data asta vei veni? Mă vei zări oare vreodată făcându-ţi cu mâna?
Astfel de întrebări mă pocnesc din senin, de fiecare dată. Nu sunt intrebări stupide, nici fără sens. Sunt intrebări reale pe care orice fată le pune cuiva, cuiva drag.
Acel cineva esti tu, intelegi? Mă intelegi oare? Nu?! At-atunci degeaba vorbesc…
Asa-i. Eu vorbesc cerului. Cerul mă ascultă. Dar nu mă ascultă la infinit. Are o limită. De la roşu până la intuneric. Aceste limite sunt limitele lui. El mă inţelege. Nu-mi răspunde, dar mă inţelege. Apoi, când dă să mă dezamăgească, eu il iert. Il iert când apune. Il iert pentru că el e biletul meu spre tine.
Vezi câte fac eu pentru tine? Dar, intr-o zi vei realiza si tu că eu te iubesc si in acea zi, vei veni la mine si mă vei scoate de aici.
“De unde?†vă intrebaţi. De la singurul lucru care mă opreste să vin spre tine. Oh, shh. Ii aud vorbind iară despre mine. Ascultaţi ce zic ei…
-Va trebui să o scoatem condiţionat. Asa spune legea! Domnule, stim cu toţii că e ţicnită. Vă rog să mă ascultaţi. Nu avem cum să o mai ţinem aici degeaba. E desteapta, dar aiurează. In plus, nu poate face rău nimănui. Aţi văzut si dumneavoastră că e mai mult paşnică decât nebună. Trebuie doar să semnaţi aprobarea.
AÅ£i auzit? El mă crede nebună, iar ea il roagă să-mi dea drumul de la “nebuniâ€. El este un fel de ministru sau ÅŸef, nu stiu cum se spune, nu sunt o fată destul de invăţată. El imi vrea răul si vrea ca eu să putrezesc aici. Eu voi avea incredere in ea. Ea poate să-l facă să-mi dea drumul. Ea este domniÅŸoara mea psiholog. Este mereu bună si răbdătoare cu mine. Ea este parte din mica mea familie si mereu va fi, chiar dacă plec si mă va uita. Da, eu nu o voi uita.
Aşa voi ajunge la tine. Te bucuri pentru mine, stiu asta. Si eu te iubesc, ingerul meu păzitor...
Nu a durat mult până domnul a semnat contractul, apoi ei m-au aruncat afară ca pe o căţea. Nu sunt oameni buni aceia. Important, mai important este că sunt liberă. Sunt afară. După toată viaţa, tot chinul sunt afară. Multumită ei.
Ea este o minune dată de tine, asa-i?
Nu te voi mai privi din micile geamuri ale acelui spital. Acum, te voi vedea de aproape. Sper că vei veni la mine. Sper că nu vei rata această ocazie unică. Am asteptat-o ani. Te-am asteptat. Vei veni oare? Trebuie doar să astept. Floare la ureche. Imi pare rău că sunt imbrăcată asa de ciudat. Asta a fost tot ce mi-au dat inainte să mă dea afară. E o rochiţă mov. E din mătase, asa cred. A fost păstrată bine. Ei mi-au păstrat-o. Eu stiu că această rochiţă le-a dat-o bunica inainte sa moară- Ea a spus că e pentru mine, special pentru mine. Si-au tinut promisiunea. Acum, asta trebuie să fac si eu. Trebuie să o port la evenimente speciale. Astă’ seară e evenimentul care ne va uni. Este foarte special pentru mine si deci, o voi purta.
Sper că mă intelegi, cerule! Vreau să ajung la el. Sper ca tu să mă duci la el. Am asteptat asta mereu. Du-mă la apus, la amurg. Mă duci? Mă duci, cerule?
A spus că da. Nu a vorbit, dar eu stiu că el a spus da. Trebuie să am răbdare. Incă câteva minute. Sper să-I placă fundiţa mea. Se asortează cu rochiţa…
-Cerule, a sosit timpul? Mai e putin?.. Acum, cerule. Nu mai pot să astept. Adu-l te rog! Vino, la mine. Tu imi esti inger. Eu iţi sunt prietenă bună, ingeraşule... Am strigat eu..
-Poftim? .. Nu se poate...
-Imi pare rău, domnişoară psiholog. Stiu că o iubeaţi, stiu că o intelegeati. Dv. sunteti cea care a ascultat-o si a inteles-o mereu. Imi pare sincer rău. După spusele oamenilor nostrii, nu se afla departe. Era chiar sub stejarul din faţa spitalului. Zăcea ingheţată, cu braţele incrucişate. Parcă aştepta ca Dumnezeu să o ia. Nu imi explic cum s-a putut intâmpla...
-A găsit fericirea...
Vă văd domnişoară. Chiar plângeti pentru mine? Vă multumesc că m-aţi inţeles. Vă multumesc! Aş vrea să ştiţi. L-am asteptat toată noaptea, dar n-a venit. Am avut incredere, dar m-a lăsat să ingheţ de frig, in ultima zăpadă primăvăratecă. Dar, cerul m-a ajutat după cum mi-a promis. M-a ajutat să ajung eu la el. L-am văzut. Era alb si pur. Se vedea că era al meu. Si-a cerut scuze pentru că n-a venit. Cea mai bună parte e că sunt cu el, că il iubesc nespus, că il simt, că sunt lângă el. Că el mă apără, că el mă iubeste, că ţine la mine. Asta s-a intâmplat. Aţi vrut să stiti, asa-i? V-am promis că vă spun. Ingerii chiar există, domnisoară. Mi-am indeplinit promisiunea faţă de dumneavoastră si faţă de toţi. Acum, pot să innaintez spre lumină, tinându-l strâns de mână…
Dragoste inaripata
Mai tii minte acele vremuri? Momentele acelea care deveneau speciale prin simpla ta prezenta. M-ai vrajit de prima data. Stateai in acea ploaie rece de toamna, trist si dezamagit, asteptand pe cineva sa te salveze. Nu stiu daca eu am fost acea persoana, dar atunci m-am oprit si te-am intrebat timida daca te pot ajuta. In acel moment privrea ta m-a vrajit. Acei ochi caprui exprimau atata tristete si dezamagire fata de oamenii din jur astfel incat am crezut ca esti unul dintre ai nostri.
Incercai sa prinzi amintirile de are te agatai cu atata incapatanare. Refuzai tot ce nu-ti convenea, si desi ai incercat sa faci acelasi lucru cu mine, nu te-am lasat in pace. Continuam sa-ti stau alaturi chiar daca tu nu vroiai, pana in momentul in care ai inceput sa vorbesti cu mine. Cu timpul am devenit indispensabila pentru tine, intre noi creandu-se ceea ce oamenii numesc prietenie. Ochii tai deveneau mai fericiti si mai vioi pe zi ce trece, iar tu incepeai sa zambesti cu toata fiinta ta. In timp ce tu infloreai eu ma ofileam din ce in ce mai mult. Rautatea oamenilor din jur imi manca sufletul pe dinauntru, iar faptul ca frumusetea mea iesea in evidenta era un minus. Imi era teama de ceea ce pot sa faca acesti oameni si de faptul ca aveam sa decad, pana in momentul in care nu m-as mai fi deosebit de oameni. Iar tu imi daruiai imbratisarile tale calde, soptindu-mi la ureche ca totul va fi bine si mangaindu-mi usor parul auriu. Nu am gasit ceea ce am vrut aici, in lumea aceasta a disperarii, insa viata si destinul mi-au daruit dragostea. Dragostea ta.
Si in tot acest timp cat am stat alaturi de tine, am invatat ca dragostea inseamna daruire, sacrificiu, intelegere si multa multa iubire. Dar totusi aceasta fericire a fost umbrita repede de faptul ca aceasta lume nu este potrivita pentru mine. Indiferent cat am fi incercat sa luptam, ar fi fost prea putin, caci nu poti lupta impotriva ambelor lumi revoltate. Tu nu ai reusit sa descoperi pe atunci ceea ce aveai nevoie, totul era mult prea diferit de cum ti-ai imaginat totul si in acea seara cand a fost prima noastra cearta, am decis sa renunt la tot ceea ce cladisem aici. Rautatea oamenilor si furia devastatoare m-au facut sa plec, sa-mi iau zborul ca si puiul din cuibul sau. Singura diferenta fiind aceea ca lumea de pe pamant nu reprezenta « cuibul » meu. Pur si simplu mi-am luat zborul, aruncandu-ti o ultima privire. Erai disperat, ma strigai, insa nu m-am intors din drum. Am inceput sa plang, sufletul mi se rupea in doua. Asfaltul rece pe care te prabusisei incepea sa fie acoperit de mici picuri cristaline- lacrimile mele-. Atunci mi-ai soptit un singur lucru :
- Ai fost, esti si mereu vei fi ingerul meu ! Te iubesc !
Ochii tai insa exprimau cea mai profunda multumire. Poate ca intr-adevar ti-am fost un inger pazitor, fara ca macar eu sa stiu acest lucru. Te-am readus pe calea cea buna, ai devenit o persoana de care sunt mandra. Si acum, din micutul meu colt de Rai, imi aduc aminte de momentele petrecute cu tine si te pazesc. Insa am vrut sa stii un lucru : Te voi astepta, pentru a ne relua dragostea inaripata.
Vreau sa ii urez noroc rivalei mele si pot spune: Start Vot!
She's wiskey in a teacup.