Pretul amintirilor

[kame.]

Dupa o lunga pauza revenim !

:::Capitolul XV:::

-La revedere mama ! Si eu va iubesc!
Priveam plictisit de la volanul frumoasei mele masini,cum bruneta isi lua ramas bun de la parintii ei.Am zambit amuzat, amintindu-mi cat de usor fusese sa ii conving de a o conduce pe fiica lor acasa,in ciuda multelor impotriviri ale acesteia.
Am pornit automat automobilul cand Allison, imbufnata si enervata,s-a urcat,ocupand locul din dreapta.
-Pana acasa sa nu scoti nici un cuvant! s-a auzit glasul sau taios, vizibil frustrat.
-Ok! am soptit mai mult pentru mine demarand rapid.
Un orgoliu de fier,sau doar o strategie pentru a face pe interesanta? Asta era dilema ce mi-o pusesem in gand. Allison Greys era intradevar o "fata cuminte" cu princii ,ce tine mult la comportament si se respecta excesiv ? As raspunde cu toata franchetea "da", daca nu as avea o vasta experienta in materie de femei.Daca as fi prea misogin, as spune ca e doar o pacaleala pentru a atrage toate privirile asupra ei si a fi mereu in centrul atentiei.Atunci de ce sa ma respinga?
Intrebarea asta imi daduse multe batai de cap in ziua cand am sarutat-o.De ce ma respinsese? De placut, e evident....ii placuse. Atunci, care ar fi fost problema?
Mi-am intors ca din senin ochii asupra sa admirand-o fugativ.Era frumoasa.Asta era cel mai evident amanunt pe care il puteai observa doar privind-o pret de o secunda. Orgolioasa? Asta descoperisem inca din prima zi in care o cunoscusem.Poate chiar asta m-a determinat sa o las acolo, sau asta era doar pretextul pentru a ma scuza de ceva mai multe pahare de tarie si mult tutun.
-Mergi mai incet ! am auzit ca din senin remarca ei.
Nici nu bagasem de seama ca depasisem cu mult viteza permisa in oras.Am ascultat-o schitand un mic zambet pe care l-a ignorat complet.
Era intradevar deosebita de celelalte .Nu cauta sa imi atraga atentia sau sa ma vrajesca,nu vroia nici macar sa se faca remarcata, insa tocmai aceste lucruri ma intrigau si mai mult.Nu-mi explic cum, dar de fiecare data ma facea sa ma simt mai bine,chiar daca ea incerca tocmai contrariul.Adoram sa o necajesc, pentru ca doar asa reuseam sa disting o cu totul alta fata a ei.Pana si tipetele stidente, smiorcaielile si grimasele de copil nemultumit ce la inceput ma iritau atat de tare,acum mi se pareau dragute, ba chiar adorabile.
Nu ii placeau complimentele.Cel putin nu cele venite din partea mea, sau nu acel gen de complimente.Chiar daca nu o crezusem initial,acum am realizat ca ea chiar vorbea serios.Nu avea nici o intentie in a vraji nu stiu ce tip super-hot ,plin de bani si dornic de aventuri, asa cum fac majoritatea doamnelor si domnisoarelor pe care le intalnesc.
Un singur lucru imi era insa neclar.Cum se face ca o astefel de frumusete nu avea inca pe cineva? Pretendenti, fara nici un dubiu erau peste tot.Pana la urma cine nu ar fi vrut o asemenea bijuterie: frumoasa, eleganta, inteligenta,cu simtul umorului,sincera si lista poate continua.Ar fi trebuit sa fi nebun sa nu o vrei, sau si mai tampit sa o lasi sa plece.
-Am ajuns !? am remarcat eu mai mult surprins decat convins.
-Asta vad si eu ! a raspuns acida fara a se sinchisi sa ma mai priveasca. Wow ! De cand esti asa un cavaler ? a intrebat surprinsa in momentul cand m-a vazut deschizandu-i portiera.
Nu i-am raspuns, multumindu-ma doar sa zambesc sovaielnic.Odata ce coborat, am insotit-o galant pe mica alee din fata casei, neincetand sa o privesc,muscandu-mi pofticios buza de jos la fiecare pas al ei.
Vazand ca nu are nici ce-a mai mica intentie de a ramane in compania mea, am intrebat-o cu o falsa dezamagire.
-Nu ai de gand sa ma inviti inauntru?
-Hmm...pai acum ca ma intrebi...Bineinteles ca nu !
Tonul sau ironic,dar jucaus in acelasi timp aproape ma facu sa zambesc.Nu am renuntat insa asa usor.
-Bine dar mi-e atat de sete,si casa mea...e foarte departe.Cred ca am sa mor daca nu beau ceva rapid.
-Tu locuiesti vis-a-vis si chiar nu intele.....Oh las-o balta! In fond, mama m-a invatat sa fiu ospitaliera cu cei ce ma ajuta.
Sovaielnic,si foarte zambitor,am insotit-o pana in casa.Dupa ce,vizibil dezamagita, a constatat ca Erika nu este acasa,fiind plecata ca de obicei la cumparaturi,m-a intrebat fugativ :
-Ce vrei sa bei ? Las-o balta iti fac o cafea....
Amuzat de modul ei de a intampina oaspetii,pentru ca pana la urma urmei eram tot un oaspete, am insotit-o nonsalant in bucatarie, unde m-am sprijinit comod de un corp de mobila, neincetand sa o privesc.
-Oh ! La naiba ! am auzit-o scrasnind, dandu-mi de inteles ca se arsese atunci cand atinsese,din greseala,coada ibricului incins.Oh ! La dracu' ! Uite ce patesc din cauza ta, a spus furioasa privindu-si degetele rosii.
-De ce din vina mea? am intrebat nedumerit,dar incredibil de amuzat.Las-o balta, da-mi sa vad! am schimbat rapid subiectul,evitand astfel o noua disputa, apucandu-i fara sa mai astept un raspuns, mana ranita.
Nu s-a opus, privindu-ma nedumerita.Imediat ce i-am atins pielea fina, un fior extrem de placut mi-a strabatut corpul facand ca in minte sa imi apara lucruri sa zicem ..nu tocmai decente.I-am privit pret de cateva secunde mana delicata cu degetele lungi,catifelate precum matasea, si fara a ma gandi macar,am sarutat usor rana, buzele mele ramanand cu un gust dulceag, usor placut.
-Ce faci?! si-a retras rapid mana privindu-ma total confuza.
-Ei bine, asta imi facea mie mama atunci cand ma raneam, si in mod ciudat,functiona de fiecare data, am venit eu cu explicatia,pot spune hilara, ce ma facea chiar si pe mine sa rad.
Fara a-i mai da timp la replica, am iesit din bucatarie,indreptandu-ma spe livingul spatios.Nu vroiam sa ma vada cum ma fastacesc, incercand sa gasec explicatii penibile,ceea ce implicit, ma faceau sa par patetic.
Nu dupa mult timp, un miros placut ,usor intepator, de cafea a invadat camera,iar Allison si-a facut aparitia cu o tava in maini pe care se regaseau doua cesti de cafea si o farfurioara cu fursecuri de casa.Am oftat pofticios,neputandu-mi lua ochii de la ea im minte aparandu-mi un obiectiv:
"Allison Greys- un mister ce trebuie sa il descopar"