Psycho Kids

[i Ramenn.]

Deci , Nextul! :)


Capitolul 4: Misteriosul atacator. Kiba e rapus!

Era deja dimineata. Am fost trezita brutal de idiotul ala de Sasuke sub conceptul sa ma misc ca e tarziu si trebuie sa plecam la scoala.
-Mai lasa-ma! Am zis eu adormita.
-Misca-te odata! Ai scoala. A spus el ingamfat dar totusi cu un strop de adevar.
Adormita am luat-o prin curtea din spate unde numai noi: cele doua familii avem permisiune. Curtea e facuta special pentru a merge de la unul la altul, fara sa o luam prin fata. Ajunsa in camera mea, am realizat ca mai aveam vreo trei ore pana sa fim la scoala. Am inceput sa zbier singura si sa il blestem pe nesimtitul ala brunet. Totusi, de ce sa nu ma imbrac acum, iar apoi sa ma duc in flacari sa-I trag vreo 15 palme. De ce 15? Pentru ca vreau sa ma razbun dupa faza cu paratul la Gaara ca ma duc prin cluburi. O, da! O sa si-o ia rau.
Cautand intr-una dupa niste haine, m-am gandit ca Naruto nu ma sunat aseara.
-O-ow-ooww...Firar! Poate nu ma mai place, poate nu ma suporta. Ce sa ma fac? Cand imi place un baiat numa pot opri fara sa-l am si nu sunt ca Karin sa-I schimb dupa o zi pe alta. Eu ii tin minim doi ani daca ar fi dupa mine. Ohh! Am spus eu si m-am suparat brusc.
Nu-mi mai ardea nici de Sasuke, nici de scoala, nici de nimic. Totusi, macar la scoala pot sa il vad, neci ma duc. Pentru chiulul de ieri, o sa mi-o iau rau de la profa, dar asta e viata. M-am imbracat cu o camasa in carouri de un mov sclipitor de deschis, mi-am pus o curea peste camasa, cam in zona blugilor, dar era peste camasa, ea fiind lunga. Blugisorii erau desigur, pana si gri. Bratarile nu au lipsit. Putin machiaj si sunt gata. Dar tot nu imi arde de nimic. Sunt gata inaintea celorlalti deci ma decide sa ma duc la ei sa le spun sa se grabeasca ca eu sunt deja gata. In timp ce Sakura, Gaara si Sasuke se imbracau, eu l-am sunat pe Neji. El era singurul care m-a intelegea. Nici chiar Sakura nu putea mai bine ca Neji. Mai fiind inca doua ore pana la scoala, m-am urcat in masina *da, carnetul mi l-am luat de la 15 deja* si am pornit sa il iau pe Neji la o plimbare. Mergeam spre el fara sa imi pese de cineva, cand l-am vazut pe Kiba cu Akamaru fugind.
<<Ce se intampla oare?>>-Hei, Kiba! Urca. Am strigat eu la el.
El a urcat in masina uitandu-se in toate partile.
-Ce se intampla, Kiba? Am spus eu uimita dupa ce vad marea lui rana la mana.
-Am fost urmarit de cineva, iar la un momendat el m-a atacat. A-au! A spus el vizibil speriat de acest “el”.
-Trebuie sa te duc la bunica Tsunade repede. Alo, Neji! Imi pare rau dar nu mai pot veni. L-am gasit pe Kiba ranit pe drum si ma duc repede cu el la spital. Ok, ok! Pa!
Mergeam cat se poate de repede. Saracul Akamaru! Daca Kiba era speriat, el oare ce sentiment avea in acel moment? Acum doarme. Bancheta mea din spate e foarte confortabila, mai ales pentru el. Spitalul Konohei era chiar peste doua strazi. Cand am ajuns, am lasat masina in voia ei si l-am luat pe Kiba repede si l-am dus la urgente unde Tsunade ne-a intampinat uimita de situatie si ea, deasemenea.
-L-ai vazut macar la fata? Am intrebat eu.
-Nu. Au ! Nu am putut sa il vad pentru ca nu m-am intors sa ma uit.Au, au! Rana mea era destul de agravata si atunci, de aceea nu am putu sa ma uit. Au! Bunica Tsunade, te rog, mai incet. Doare…Stai, Hinata!
-Da?
-Adul te rog pe Akamaru. Vreau sa vad daca el a patit ceva.A spus Kiba pe un ton dulce si protector.
-Bine.
Am iesit din spital si m-am indreptat spre masina mea. Akamaru inca dormea dus pe bancheta mea.
-Hai, Akamaru! Trezeste-te! Am sa te duc la Kiba.
-Ham! A spus el, confirmand ca vine.
Eu si Akamaru am urcat usurel. Se pare ca Akamaru nu e in forma astazi, sau oare e din vina atacatorului? Cine stie…
-L-am adus, Kiba.
-Multumesc. Multumesc foarte mult! A spus Kiba recunoscator ca I l-am adus pe dragul lui Akamaru.
M-a simteam mai bine acum ca eram mai active, ca l-am ajutat pe Kiba. Trecuse deja o ora, deci mai era o ora pana sa inceapa scoala. Totul a trecut asa de repede, ca nu-mi mai amintesc prea multe. M-am ridicat dupa banca de asteptare si am intrebat-o pe Tsunade:
-Bunica Tsunade, K-Kiba e bine?
-Se pare ca kunai-ul a fost otravit. Deasta nici el, nici Akamaru nu s-au simtit prea bine. Trebuie operat sa ii scot otrava. Trebuie sa ma duc sa ma pregatesc pentru operatie. Va dura ceva timp deci lasa-l in seama mea si dute la scoala.
-Multumesc Bunica Tsunade. La revedereee!
Am pornit cu masina mea neagra, aceeasi masina care mi se potriveste cu culoarea tenesilor. Deci, pornesc spre casa sa imi iau ghiozdanul si sa ii anunt pe copii ca ii iau eu cu masina daca tot am pornit-o. Toti erau gata. Eu am fugit sa-mi iau ghiozdanul si cateva caiete, pixuri, poate si carti. Toti s-au urcat in masina. Gaara a stat in dreapta mea, iar Sasuke si Sakura in spate.
-Ati auzit ce s-a intamplat cu Kiba? Am intrebat eu.
-Nu, ce ? Au spus ei curiosi.
-L-am gasit pe drum otravit in timp ce ma duceam spre Neji. L-am dus la spital si acum e in operatie. Il va mai tine o zi in spital pentru recuperare. Norocosul!
-Waw. Sper sa se faca bine cat mai repede. A spus Sakura.
Ajunsi la scoala, am parcat masina si m-am dus sa le spun tuturor ce s-a intamplat cu micutul Kiba si cu dragutul Akamaru. Toata scoala au aflat. Am propus ca eu si gasca sa ne ducem la spital, dupa scoala. Dar cum vor incape ei in micuta mea masina? Eh, vom vedea noi. Oricum, spitalul nu e departe de aici. Poate vom merge pe jos. Nu conteaza acum. Conteaza ca ne vom duce. Acum, se suna de intrare…