Heiiii, mulțumesc de comentarii. <3 La nereguli, v`am lămurit pe messenger, așa că nu mai are rost să vă las să așteptați. Oh, încă ceva. Capitolul următor va fi absolut și irevocabil, genial. :]] O să vă dați seama la sfârșitul acestuia de ce.
[center]Capitolul cinci[/center]
M-am trezit ceva mai devreme decât de obicei, simțindu-mi capul cât o baniță. Eram amețită și suparată, ca după o noapte de plâns. De ce aș fi plâns ? Doar Jasper era aici, totul era perfect. Apoi m-a trasnit. Jasper era cu tipa aia. Îi facusem o criză de gelozie. Doamne, cine sunt ? Eu nu eram geloasă. Nu puteam fi. Ok, voi încerca să îndrept totul aparent. Cu el, nu cu ea. După mine, Melanie putea să se arunce de pe pod. Nu mă interesa. Dar – deși mă bucuram de faptul că îl ranisem – nu îl puteam lasa pe Jazz să creadă că sunt o schizofrenică. M-am ridicat leneșă din pat, uitându-mă după ceva de îmbracat. Dormisem în hainele de stradă, iar acum chiar erau incomode – mai ales blugii, care erau cam prea strâmți, mai ales când aveai vezica plină. Mi-am luat un tricou care îmi acoperea coapsele și îmi punea picioarele în evidență - și nici nu mă straduiam să arat atât de bine. M-am dus mai întâi la baie ca să fie totul ok și apoi m-am dus în bucatarie. Melanie statea pe scaun – într-o pijama care nu se putea compara cu felul cam neîmbracat al meu –, în timp ce Jazz aranja trei farfurii pe masă. Zâmbi timid când mă vazu, uitându-se la mine cam temator. I-am sarit în brațe, șoptindu-i la ureche că îmi pare rau și că nimic din ce am spus aseară nu era adevarat. Am simțit cât de aiurea i se parea ce fac, dar era necesar asta, dacă voiam ca planul meu să iasă bine. Îmi mângâia parul cu buzele lui, în timp ce mâinile mele se agățau de umerii lui. Chiar eram curioasă ce îi spusese Jasper iubitei lui despre izbucnirea mea de aseară. Nu i-ar fi spus adevarul – fie să-i cruțe sentimentele, fie ca să mă protejeze pe mine. Dar momentan îmi facea o placere nemaipomenită să stau în brațele brunetului. Parcă fuseseră facute pentru mine și își așteptau regina. Dar normal, porțelanul buclat ( cum mă hotarâsem să îi zic lui Melanie ), se hotarî să strice totul :
- Bonjour, Carol. Zâmbi afectată. Je suis désolée. Jasper mi-a spus că avusesei o zi proastă și apoi am venit eu cu chef de vorbă. Chiar îmi pare rau. Sper că ne vom înțelege de acum încolo.
Am dat din cap aprobator. Da, porțelan buclat, sigur că da. Nu îl iertasem pe Jasper complet. Tot fusese un nenorocit că o adusese aici, fară ca macar să pomenească înainte că ar avea o iubită. Dar până la urmă, avea dreptate. Nu ne mai vazusem de ani întregi, mă puteam aștepta să fie singur, venind după mine ? Deși eram al naibii de geloasă și de posesivă, știam că nu e chiar foarte vinovat de faptul că avea o iubită - și încă o avea de ceva timp. Am analizat-o pe Melanie mai bine. Era destul de frumușică, exact ca o papușă de porțelan buclată, cum observasem de la început. Dacă nu ar fi fost cu cel mai bun prieten al meu, poate că am fi putut fi prietene. Hm… Nu, nici macar atunci. Mi se parea mult prea enervantă – ok, da, eram al naibii de subiectivă. După ce mi-am mâncat jumatate din omletă, m-am dus să mă schimb. Era cazul să mai trec pe la serviciu. Chiar dacă aveam o slujbă la care puteam lucra de acasă, era necesar să merg și la birou din când în când. Mi-am luat niște blugi negri Agnes B și un tricou mov, inegal la margini, Anne Klein, iar în picioare mi-am pus noile mele sandale lila, de la LK Bennet. Aveau multe curelușe în diverse nuanțe de purpuriu, iar în vârf o mură micuță și delicată. Erau atât de adorabile încât îți venea să le manânci. Mi-am întins câteva șuvițe din parul ce astazi avea o zi proastă, mi-am înșfacat geanta și am ieșit pe hol. Jazz era acolo, așteptându-mă zâmbitor. Mă sarută pe obraz și îmi ură o zi bună. Mi se paru că mai voia să zică ceva, dar doar deschise gura apoi o închise la loc. Nici nu avea ce să spună. Am ieșit pe ușă, urcându-mă mai apoi în mașină. Mă saturasem deja de aerul din casa mea. Ieri aș fi murit de nerabdare să stau acolo doar cu Jasper, dar acum, cu porțelanul buclat prin preajmă, aș fi preferat să petrec o lună cu mama mea – ceea ce era un sacrificiu imens. Ce nu aș face eu pentru bună starea mea.
Pe drum, gândul mi-a zburat la Anne. Ceva era clar în neregulă. Chiar dacă tata i-ar fi spus să termine cu atitudinea de mimoză și să se comporte ca o soră al naibii de perfectă, ca mine - poate nu în așa multe cuvinte – nu era genul ei să se comporte atât de draguț. O descopeream falsă. Tare mi-era că nu va fi totul lapte și miere. Când voia să ranească o persoană, o facea la fel de ușor ca mine. Deși aveam multe în comun, erau și multe diferențe la noi. Ea ar fi murit fară alocația de la parinții – da, încă se numea așa chiar și la vârsta ei. Eu aș fi muncit ca să mă descurc – ceea ce și faceam. Ea ar fi facut crize fară vacanța din fiecare lună în Hamptons, la casa familiei – casă era puțin spus. Eu nu mai fusesem acolo de ani de zile – nu că aș fi vrut ; aerul bunicii încă putea fi simțit acolo. Când am parcat mașina în fața cladirii, eram încă adâncită în problemele mele. Am intrat pe ușa principală, salutând-o pe Rachelle de la recepție. Aceasta îmi înmână un dosar pe care scria simplu ” Ministerul de Finanțe – Secția Monitorizare Averi ” – era timpul pentru adaugarea unor chestii noi la averea mea - și o invitație într-un plic bleumarin. Pe el era scris cu litere alungite numele meu. Am intrat în lift, apasând pe butonul ce mă ducea la etajul zece. Cineva opri ușile chiar înainte să se închidă și se strecură înauntru. Nu cineva. Doar Peter. M-am uitat în altă parte, nefiind în stare să port o conversație cu el. După ce ne desparțiseram, avusesem grijă să nu ne intersectam, chiar dacă lucram în același loc. Îi mutasem biroul cu trei etaje mai jos față de al meu, așa că numai în lift ne mai puteam vedea. El parea și mai stânjenit în jurul meu. Își strângea mâinile, stresat. M-am relaxat când a coborât, uitându-mă după el. El ar fi trebuit să fie furios pe mine. Mă iubea îngrozitor de mult, dar eu nu simțeam decât o atracție slabă pentru el. Reacționase bine când mă desparțisem de el. Îmi spusese că știuse că nu va avea un loc în viitorul meu. Am oftat puternic, coborând la etajul meu. Biroul asistentei era gol, acoperit cu un strat subțire de praf. Se vedea cu Jules nu era la serviciu. De abia așteptam să se întoarcă din concediu. Am intrat în birou, dând drumul la calculator și așezându-mă pe scaunul din piele. Am deschis invitația, întrebându-mă cine mă putea chema undeva - știam cum arată invitațiile de Hollywood, iar acelea erau o culoare diferită. Ochii mei s-au plimbat asupra scrisorii. Am citit-o de două ori, pentru a fi sigură că înțelesesem bine. Kail mă invita la petrecerea burlacilor. Știa că e o seară doar pentru barbați, dar spera să vreau să vin – cică prietenii lui erau prea plictisitori pentru el. Mă întrebam dacă Anne știa despre asta. Probabil că nu, așa că nu am vrut să o sun. Și așa nu aveam ce face diseară, așa că am hotarât să merg. I-am trimis un mesaj pentru a-l anunța că vin. Totuși, nu înțelegeam ce era cu el. Ne vazusem o singură dată, iar atunci nu mi se paruse că vom fi prieteni. Poate voia doar să ne cunoaștem mai bine, având în vedere că de mâine va fi cumnatul meu. Mi-am întors privirea spre calculator. Am dat drumul la filmul Midnight in Paris, apasând și pe butonul de la video – proiector. Bun, acum mă puteam relaxa. M-am așezat orizontal pe canapeaua mare de la mine din birou, punând pe masuța din față un carnet și un pix. Așa îmi puteam face schița criticii în timp ce vizionam lung metrajul. Deși Woody Allen – regizorul și scenaristul filmului - îmi era prieten, am descoperit câteva nereguli ce nu puteau trece nevazute. În partea în care actrița principală se plimba pe malul râului, se vedea, în dreapta, cum niște oameni vizionau filmarea. Se putea restricționa circulația în zona filmarilor, dar se pare că nu se gândiseră la asta. Oricum, nici un film de al lui nu se va putea compara cu The Purple Rose of Cairo.
Când filmul s-a terminat, iar eu facusem ciorna pentru critică, mi-am aruncat ochii pe ceas. Era deja patru după – amiază. Nu îmi dadeam seama de ce trecuse timpul așa de repede. Apoi mi-am dat seama că ajunsesem la serviciu cam târziu. M-am ridicat de pe canapea, netezindu-mi parul cu mâinile și analizându-mă puțin. Eram îmbracată prea neadecvat pentru o petrecere a burlacilor – cel puțin, așa presupuneam. Știam că în baia mea personală erau câteva haine puse pe o stinghie. Cred că aș fi putut gasi ceva care să se potrivească și cu sandalele. M-am dezbracat repede, ramânând în lenjerie, gândindu-mă ce să port. Am ales cu grijă un maieu crem, John Galliano, cu dantelă neagră la mijloc, ce continua până sus și se prindea la gât. În jos mi-am luat niște pantaloni scurți, din stofă neagră, Valentino. Știam că era cam devreme să plec la petrecerea lui Kail, dar aveam de gând să mă opresc pe drum la Starbucks – era chiar lângă barul unde se ținea petrecerea – să manânc o Ciabatta cu roșii și mozzarella și să beau o ciocolată caldă cu mentă. Am intrat în cafeneaua mea preferată, cerând prânzul meu nu – prea – copios - și – întârziat, apoi m-am așezat pe un fotoliu confortabil. Sendvișul era cald, așa că îmi prindea bine, după ce nu mâncasem de atâtea ore. Adoram să vin aici. Mă relaxa, mă simțeam în largul meu. După ce am terminat comanda, am ieșit, mergând puțin pe jos spre bar. Îmi parcasem mașina acolo, deja, așa că nu m-a deranjat să merg circa trei sute de metrii. Când am intrat la Joe`s, localul era plin de fum. Am stat puțin pe loc, apoi l-am vazut pe Kail la o masă mai din capat. M-am strecurat printre cei de pe ringul de dans, auzind fluieraturi în urma mea. Tipic. Când logodnicul surorii mele mă vazu, se ridică în picioare și mă sarută pe ambii obraji.
- Hei, baieți, ea este Caroline, sora frumoasei mele Anne, spuse el tare, pentru a le atrage atenția prietenilor lui. Apoi adaugă în șoaptă : Sunt îngrozitori de plictisitori, până acum au vorbit despre cursurile unui fost profesor de la facultate. Mersi că ai venit.
Îmi zâmbi cu caldură și nu am putut să nu-i raspund la fel. Mi-am luat o tequila și am facut cunoștință și cu tipi din jurul meu. Doamne, chiar erau plictisitori. Nu puteam fi atentă la ce vorbeau, erau mult prea enervanți. Niciunul nu paruse prea interesat de meseria mea – după ei, atâta timp cât nu erai sculptor, pictor sau desenator, faceai umbră pamântului degeaba. Mă enerva complet să mai stau încă o secundă cu ei – poate era și datorită alcoolului, la care nu rezistam prea mult. Cel puțin, Kail parea la fel de afumat ca mine. Am simțit cum telefonul îmi vibrează în buzunar, așa că l-am verificat. Jasper încerca să mă sune. I-am închis fară să clipesc. Nu doar el avea voie să se distreze – mă rog, el putea crede că mă distrez. Ce ciudat, nu mă mai gândisem deloc la el de când plecasem de acasă. Mă bucura acest lucru. L-am privit cu atenție pe Kail. Revelația m-a izbit în plin.
- La naiba, mi-am adus aminte de unde te știu ! i-am spus pe un ton strident. Kail Scooter, promoția 2004, de la liceul Yves. Erai cu doi ani mai mic decât mine, știu că ai încercat să mă scoți la o întâlnire.
- Chiar mă întrebam când îți vei da seama. Chicoti. Da, am fost cu adevarat patetic atunci.
Își puse mâna peste a mea și am simțit cum îmi bate inima îngrozitor de tare. Probabil era vina alcoolului, dar îmi placea să îl simt. M-am ridicat brusc, spunând că mă duc până la baie. Norocul meu, nu era nimeni acolo, așa că am putut să par nebună fară să se sperie nimeni. M-am uitat în oglindă, încercând să mă calmez. Este logodnicul surorii tale, Caroline. Mâine se casatoresc. Ești doar suparată pentru chestia cu Jasper și vrei să te distrezi. Calmează-te, fato ! Și probabil că m-aș fi calmat, dacă Kail n-ar fi intrat în baie, uitându-se la mine cu ochii lui verde intens, arzând. Mă lipi de perete și mă sarută. Șocul dură doar o clipă, apoi i-am raspuns cu o pasiune mistuitoare. Era un sarut cam salbatic, ce parea că ni-l doream amândoi. Gurile noastre emanau alcool, dar acum asta nu mă deranja, ci mă atragea. Mâinile lui încercau să îmi dea jos pantalonii. S-a oprit când i-am zis că nu ar trebui să facem asta aici. M-a aprobat. Am mers să ne luam lucrurile de la masă. Kail spuse că era obosit, iar eu trebuia oricum să ajung acasă. Am luat mașina mea, el o lasase pe a lui acasă. Pe drum, el doar îmi dadea explicații cum să ajung la el. Mă bucuram că Anne nu statea încă cu viitorul ei soț. Nu îmi convenea că îi facea așa ceva surorii mele, dar eram beată, nu ? Aveam o scuză. Când ne-am dat jos din mașină, el deschise repede ușa, apoi mă luă în brațe, închizând apoi ușa cu piciorul. Pe tot drumul spre dormitor mă saruta în continuu. Doamne, ce-mi placea. Și aveam sentimentul că voi adora și ce va urma.
[center]Capitolul cinci[/center]
M-am trezit ceva mai devreme decât de obicei, simțindu-mi capul cât o baniță. Eram amețită și suparată, ca după o noapte de plâns. De ce aș fi plâns ? Doar Jasper era aici, totul era perfect. Apoi m-a trasnit. Jasper era cu tipa aia. Îi facusem o criză de gelozie. Doamne, cine sunt ? Eu nu eram geloasă. Nu puteam fi. Ok, voi încerca să îndrept totul aparent. Cu el, nu cu ea. După mine, Melanie putea să se arunce de pe pod. Nu mă interesa. Dar – deși mă bucuram de faptul că îl ranisem – nu îl puteam lasa pe Jazz să creadă că sunt o schizofrenică. M-am ridicat leneșă din pat, uitându-mă după ceva de îmbracat. Dormisem în hainele de stradă, iar acum chiar erau incomode – mai ales blugii, care erau cam prea strâmți, mai ales când aveai vezica plină. Mi-am luat un tricou care îmi acoperea coapsele și îmi punea picioarele în evidență - și nici nu mă straduiam să arat atât de bine. M-am dus mai întâi la baie ca să fie totul ok și apoi m-am dus în bucatarie. Melanie statea pe scaun – într-o pijama care nu se putea compara cu felul cam neîmbracat al meu –, în timp ce Jazz aranja trei farfurii pe masă. Zâmbi timid când mă vazu, uitându-se la mine cam temator. I-am sarit în brațe, șoptindu-i la ureche că îmi pare rau și că nimic din ce am spus aseară nu era adevarat. Am simțit cât de aiurea i se parea ce fac, dar era necesar asta, dacă voiam ca planul meu să iasă bine. Îmi mângâia parul cu buzele lui, în timp ce mâinile mele se agățau de umerii lui. Chiar eram curioasă ce îi spusese Jasper iubitei lui despre izbucnirea mea de aseară. Nu i-ar fi spus adevarul – fie să-i cruțe sentimentele, fie ca să mă protejeze pe mine. Dar momentan îmi facea o placere nemaipomenită să stau în brațele brunetului. Parcă fuseseră facute pentru mine și își așteptau regina. Dar normal, porțelanul buclat ( cum mă hotarâsem să îi zic lui Melanie ), se hotarî să strice totul :
- Bonjour, Carol. Zâmbi afectată. Je suis désolée. Jasper mi-a spus că avusesei o zi proastă și apoi am venit eu cu chef de vorbă. Chiar îmi pare rau. Sper că ne vom înțelege de acum încolo.
Am dat din cap aprobator. Da, porțelan buclat, sigur că da. Nu îl iertasem pe Jasper complet. Tot fusese un nenorocit că o adusese aici, fară ca macar să pomenească înainte că ar avea o iubită. Dar până la urmă, avea dreptate. Nu ne mai vazusem de ani întregi, mă puteam aștepta să fie singur, venind după mine ? Deși eram al naibii de geloasă și de posesivă, știam că nu e chiar foarte vinovat de faptul că avea o iubită - și încă o avea de ceva timp. Am analizat-o pe Melanie mai bine. Era destul de frumușică, exact ca o papușă de porțelan buclată, cum observasem de la început. Dacă nu ar fi fost cu cel mai bun prieten al meu, poate că am fi putut fi prietene. Hm… Nu, nici macar atunci. Mi se parea mult prea enervantă – ok, da, eram al naibii de subiectivă. După ce mi-am mâncat jumatate din omletă, m-am dus să mă schimb. Era cazul să mai trec pe la serviciu. Chiar dacă aveam o slujbă la care puteam lucra de acasă, era necesar să merg și la birou din când în când. Mi-am luat niște blugi negri Agnes B și un tricou mov, inegal la margini, Anne Klein, iar în picioare mi-am pus noile mele sandale lila, de la LK Bennet. Aveau multe curelușe în diverse nuanțe de purpuriu, iar în vârf o mură micuță și delicată. Erau atât de adorabile încât îți venea să le manânci. Mi-am întins câteva șuvițe din parul ce astazi avea o zi proastă, mi-am înșfacat geanta și am ieșit pe hol. Jazz era acolo, așteptându-mă zâmbitor. Mă sarută pe obraz și îmi ură o zi bună. Mi se paru că mai voia să zică ceva, dar doar deschise gura apoi o închise la loc. Nici nu avea ce să spună. Am ieșit pe ușă, urcându-mă mai apoi în mașină. Mă saturasem deja de aerul din casa mea. Ieri aș fi murit de nerabdare să stau acolo doar cu Jasper, dar acum, cu porțelanul buclat prin preajmă, aș fi preferat să petrec o lună cu mama mea – ceea ce era un sacrificiu imens. Ce nu aș face eu pentru bună starea mea.
Pe drum, gândul mi-a zburat la Anne. Ceva era clar în neregulă. Chiar dacă tata i-ar fi spus să termine cu atitudinea de mimoză și să se comporte ca o soră al naibii de perfectă, ca mine - poate nu în așa multe cuvinte – nu era genul ei să se comporte atât de draguț. O descopeream falsă. Tare mi-era că nu va fi totul lapte și miere. Când voia să ranească o persoană, o facea la fel de ușor ca mine. Deși aveam multe în comun, erau și multe diferențe la noi. Ea ar fi murit fară alocația de la parinții – da, încă se numea așa chiar și la vârsta ei. Eu aș fi muncit ca să mă descurc – ceea ce și faceam. Ea ar fi facut crize fară vacanța din fiecare lună în Hamptons, la casa familiei – casă era puțin spus. Eu nu mai fusesem acolo de ani de zile – nu că aș fi vrut ; aerul bunicii încă putea fi simțit acolo. Când am parcat mașina în fața cladirii, eram încă adâncită în problemele mele. Am intrat pe ușa principală, salutând-o pe Rachelle de la recepție. Aceasta îmi înmână un dosar pe care scria simplu ” Ministerul de Finanțe – Secția Monitorizare Averi ” – era timpul pentru adaugarea unor chestii noi la averea mea - și o invitație într-un plic bleumarin. Pe el era scris cu litere alungite numele meu. Am intrat în lift, apasând pe butonul ce mă ducea la etajul zece. Cineva opri ușile chiar înainte să se închidă și se strecură înauntru. Nu cineva. Doar Peter. M-am uitat în altă parte, nefiind în stare să port o conversație cu el. După ce ne desparțiseram, avusesem grijă să nu ne intersectam, chiar dacă lucram în același loc. Îi mutasem biroul cu trei etaje mai jos față de al meu, așa că numai în lift ne mai puteam vedea. El parea și mai stânjenit în jurul meu. Își strângea mâinile, stresat. M-am relaxat când a coborât, uitându-mă după el. El ar fi trebuit să fie furios pe mine. Mă iubea îngrozitor de mult, dar eu nu simțeam decât o atracție slabă pentru el. Reacționase bine când mă desparțisem de el. Îmi spusese că știuse că nu va avea un loc în viitorul meu. Am oftat puternic, coborând la etajul meu. Biroul asistentei era gol, acoperit cu un strat subțire de praf. Se vedea cu Jules nu era la serviciu. De abia așteptam să se întoarcă din concediu. Am intrat în birou, dând drumul la calculator și așezându-mă pe scaunul din piele. Am deschis invitația, întrebându-mă cine mă putea chema undeva - știam cum arată invitațiile de Hollywood, iar acelea erau o culoare diferită. Ochii mei s-au plimbat asupra scrisorii. Am citit-o de două ori, pentru a fi sigură că înțelesesem bine. Kail mă invita la petrecerea burlacilor. Știa că e o seară doar pentru barbați, dar spera să vreau să vin – cică prietenii lui erau prea plictisitori pentru el. Mă întrebam dacă Anne știa despre asta. Probabil că nu, așa că nu am vrut să o sun. Și așa nu aveam ce face diseară, așa că am hotarât să merg. I-am trimis un mesaj pentru a-l anunța că vin. Totuși, nu înțelegeam ce era cu el. Ne vazusem o singură dată, iar atunci nu mi se paruse că vom fi prieteni. Poate voia doar să ne cunoaștem mai bine, având în vedere că de mâine va fi cumnatul meu. Mi-am întors privirea spre calculator. Am dat drumul la filmul Midnight in Paris, apasând și pe butonul de la video – proiector. Bun, acum mă puteam relaxa. M-am așezat orizontal pe canapeaua mare de la mine din birou, punând pe masuța din față un carnet și un pix. Așa îmi puteam face schița criticii în timp ce vizionam lung metrajul. Deși Woody Allen – regizorul și scenaristul filmului - îmi era prieten, am descoperit câteva nereguli ce nu puteau trece nevazute. În partea în care actrița principală se plimba pe malul râului, se vedea, în dreapta, cum niște oameni vizionau filmarea. Se putea restricționa circulația în zona filmarilor, dar se pare că nu se gândiseră la asta. Oricum, nici un film de al lui nu se va putea compara cu The Purple Rose of Cairo.
Când filmul s-a terminat, iar eu facusem ciorna pentru critică, mi-am aruncat ochii pe ceas. Era deja patru după – amiază. Nu îmi dadeam seama de ce trecuse timpul așa de repede. Apoi mi-am dat seama că ajunsesem la serviciu cam târziu. M-am ridicat de pe canapea, netezindu-mi parul cu mâinile și analizându-mă puțin. Eram îmbracată prea neadecvat pentru o petrecere a burlacilor – cel puțin, așa presupuneam. Știam că în baia mea personală erau câteva haine puse pe o stinghie. Cred că aș fi putut gasi ceva care să se potrivească și cu sandalele. M-am dezbracat repede, ramânând în lenjerie, gândindu-mă ce să port. Am ales cu grijă un maieu crem, John Galliano, cu dantelă neagră la mijloc, ce continua până sus și se prindea la gât. În jos mi-am luat niște pantaloni scurți, din stofă neagră, Valentino. Știam că era cam devreme să plec la petrecerea lui Kail, dar aveam de gând să mă opresc pe drum la Starbucks – era chiar lângă barul unde se ținea petrecerea – să manânc o Ciabatta cu roșii și mozzarella și să beau o ciocolată caldă cu mentă. Am intrat în cafeneaua mea preferată, cerând prânzul meu nu – prea – copios - și – întârziat, apoi m-am așezat pe un fotoliu confortabil. Sendvișul era cald, așa că îmi prindea bine, după ce nu mâncasem de atâtea ore. Adoram să vin aici. Mă relaxa, mă simțeam în largul meu. După ce am terminat comanda, am ieșit, mergând puțin pe jos spre bar. Îmi parcasem mașina acolo, deja, așa că nu m-a deranjat să merg circa trei sute de metrii. Când am intrat la Joe`s, localul era plin de fum. Am stat puțin pe loc, apoi l-am vazut pe Kail la o masă mai din capat. M-am strecurat printre cei de pe ringul de dans, auzind fluieraturi în urma mea. Tipic. Când logodnicul surorii mele mă vazu, se ridică în picioare și mă sarută pe ambii obraji.
- Hei, baieți, ea este Caroline, sora frumoasei mele Anne, spuse el tare, pentru a le atrage atenția prietenilor lui. Apoi adaugă în șoaptă : Sunt îngrozitori de plictisitori, până acum au vorbit despre cursurile unui fost profesor de la facultate. Mersi că ai venit.
Îmi zâmbi cu caldură și nu am putut să nu-i raspund la fel. Mi-am luat o tequila și am facut cunoștință și cu tipi din jurul meu. Doamne, chiar erau plictisitori. Nu puteam fi atentă la ce vorbeau, erau mult prea enervanți. Niciunul nu paruse prea interesat de meseria mea – după ei, atâta timp cât nu erai sculptor, pictor sau desenator, faceai umbră pamântului degeaba. Mă enerva complet să mai stau încă o secundă cu ei – poate era și datorită alcoolului, la care nu rezistam prea mult. Cel puțin, Kail parea la fel de afumat ca mine. Am simțit cum telefonul îmi vibrează în buzunar, așa că l-am verificat. Jasper încerca să mă sune. I-am închis fară să clipesc. Nu doar el avea voie să se distreze – mă rog, el putea crede că mă distrez. Ce ciudat, nu mă mai gândisem deloc la el de când plecasem de acasă. Mă bucura acest lucru. L-am privit cu atenție pe Kail. Revelația m-a izbit în plin.
- La naiba, mi-am adus aminte de unde te știu ! i-am spus pe un ton strident. Kail Scooter, promoția 2004, de la liceul Yves. Erai cu doi ani mai mic decât mine, știu că ai încercat să mă scoți la o întâlnire.
- Chiar mă întrebam când îți vei da seama. Chicoti. Da, am fost cu adevarat patetic atunci.
Își puse mâna peste a mea și am simțit cum îmi bate inima îngrozitor de tare. Probabil era vina alcoolului, dar îmi placea să îl simt. M-am ridicat brusc, spunând că mă duc până la baie. Norocul meu, nu era nimeni acolo, așa că am putut să par nebună fară să se sperie nimeni. M-am uitat în oglindă, încercând să mă calmez. Este logodnicul surorii tale, Caroline. Mâine se casatoresc. Ești doar suparată pentru chestia cu Jasper și vrei să te distrezi. Calmează-te, fato ! Și probabil că m-aș fi calmat, dacă Kail n-ar fi intrat în baie, uitându-se la mine cu ochii lui verde intens, arzând. Mă lipi de perete și mă sarută. Șocul dură doar o clipă, apoi i-am raspuns cu o pasiune mistuitoare. Era un sarut cam salbatic, ce parea că ni-l doream amândoi. Gurile noastre emanau alcool, dar acum asta nu mă deranja, ci mă atragea. Mâinile lui încercau să îmi dea jos pantalonii. S-a oprit când i-am zis că nu ar trebui să facem asta aici. M-a aprobat. Am mers să ne luam lucrurile de la masă. Kail spuse că era obosit, iar eu trebuia oricum să ajung acasă. Am luat mașina mea, el o lasase pe a lui acasă. Pe drum, el doar îmi dadea explicații cum să ajung la el. Mă bucuram că Anne nu statea încă cu viitorul ei soț. Nu îmi convenea că îi facea așa ceva surorii mele, dar eram beată, nu ? Aveam o scuză. Când ne-am dat jos din mașină, el deschise repede ușa, apoi mă luă în brațe, închizând apoi ușa cu piciorul. Pe tot drumul spre dormitor mă saruta în continuu. Doamne, ce-mi placea. Și aveam sentimentul că voi adora și ce va urma.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.