Psycho Kids

[i Ramenn.]

E timpul sa pun nextul ! :)


Capitolul 3: I’m in love!

Eram absolut prinsa in marea plictiseala a scolii. Nu aveam scapare, cand deodata mi-a trasnit prin minte ceva absolut genial *sau, asa parea pe atunci*. Ridic doua degete si spun cu mult curaj:
-Doamna profesoara, *luatear dracu* pot sa ies pana afara? Imi e cam rau..Am spus eu cu o fata absolut adorabila de catelus bleg, cu buziţa ridicata si niste ochisori mari.
-Dute, dar nu sta mult. A spus profesoara cu un ton de sefa.
<< De parca m-as mai intoarce>> Am gandit eu. Si cu un zambet pervers ies din clasa multumita si prefacandu-ma ca ma doare burta.
Intre timp: Clasa a11a.
-Domnule profesor, pot sa ma duc la baie? Spune Naruto cu o moaca plictisita.
-Imi intrerupi tu ora? Iesi afara mai repede, nesimtitule. A spus nervos profesorul.
Cu acelasi zambet pervers a iesit dragul meu Naruto pe usa. Mai , mai ca era sa bufneasca in ras. Si cum spuneam, el iesise din clasa, eu iesisem deasemenea..
-Cine e o mica chiulitoaree? A spus el zambind.
- Cine vorbeste ! Am adaugat eu intrand in joc. Pur si simplu nu mai suportam sa mai stau acolo. Profa vorbea intruna de parca era un fel de robot si totul se invartea mai ales ca aproape adormisem. Daca e asa deabea din prima zi cand nu facem ore si mai e si putina galagie, atunci cum va fi in mijlocul anului cand toti tac si asculta, sunt ascultati, scriu, se gandesc si altele? O, vai! Am spus eu traumatizata de situatia care a devenit putin enervanta.
-Nu conteaza. Hai pe afara! Sa mergem la un suc, la o cafenea, la un party, orice, orice dar nu scoala sau shopping. Spune Naruto batand apropo sa ma invite la o intalnire.
-Da! Am raspuns eu bucuroasa, dar era totusi un raspuns fara sens la propunerea lui.
-Ăă…Ce…Da? A intrebat nedumerit.
-Da, ies cu tine! Am spus eu cu un aer smecher.
-A, ce bine. <<Nici macar nu am intrebat-o..Fetele! >>
Imi parea putin rau ca ceilalti nu erau cu noi, dar muream de fericire ca s-a intamplat. Eu si Naruto, Naruto si eu. Suna perfect! Totusi, visez. Lasati-mi visul asa cum e. Stiu ca nu exista perfectiune, dar lasati-o asa. *laughing*. Ne indreptam spre cafeneaua mea preferata. Cand am iesit din curtea scolii, el s-a uitat in toate partile pentru a se asigura ca nu suntem urmariti. Cand a confirmat ca totul e OK, m-a luat de mana. Nu pot descrie in cuvinte fericirea pe care o aveam in acel moment. Era ca un vis care trebuia sa se termine. Ma temeam ca in momentul urmator ma voi trezi adormita si sa nu mai zic plictisita, cu capul pe banca, cu profa langa mine urland si dand din maini sa-mi atraga atentia. El ma vazut fiind unpic ganditoare, dar m-a lasat in linistea mea. Se vedea pe fata amandurora ca eram fericiti. Intamplarea a facut ca eu sa ma impiedic si noi, tinandu-ne de mana l-am tras si pe el dupa mine. Si Poc! El a cazut chiar deasupra mea. Un gand fulgerator mi-a trecut prin minte. Care e acela, mai bine nu il spun * pentru ca pot fi copii si sub 13 care privesc asa ca..*. Asa, revenim: Amandoi cu putina roseata in obraji inghetaseram.
-Ă..ă..ă..Imi p-pare rau. Am spus eu rusinata de imi venea sa mor.
-E vina mea..Cumva. A spus el aparandu-ma.
-Dar eu am…
Si inainte sa termin, buzele lui adorabile mi-au atins gurita. Eram in al noualea cer. Un mic inceput a dus la un pasional sarut.
<<Nu stiam ca saruta asa bine>> Am gandit eu inca in stare de soc dupa cele intamplate.
El m-a ajutat sa ma ridic de jos si am pornit dinnou spre cafenea. De aici in colo nu mai trebuie sa dau detalii plictisitoare, deci grabesc putin si spun cam asa: Dupa ce am vorbit si am baut *am specificat ca suntem la cafenea deci altceva in loc de cafea nu aveam ce bea deci se subantelege* i-am dat numarul meu de telefon.
-Sa ma suni cat de curand diseara. *pervert smile*
El roseste si ma baga in lista telefonica.Poate a iesit cu mine din cauza hainelor mele, sau a bogatiei, sau a movaliului par pana la fund, sau a ochilor. Daca nu ma place? Off..
Nu ne-am mai dus la scoala pentru ca : Ce rost mai avea? Maine oricum o s-o incasam asa ca.. Si sarim peste detalii nesemnificative si trecem la inca un sarut . De data asta mai pasional *nu dau detalii* care m-a facut sa zambesc. Acest sarut era unul de despartire cu un mesaj special gen: “Pa-pa, ne vedem maine. Te iubesc”. Trebuie sa mentionez ca locatia acestui sarut era in curtea casei..nu. Vilei mele. Drumul a fost lung fiind fara masina, dar a meritat efortul pentru ca eram cu acel blond adorabil.
Ajunsa acasa, am fugit spre dormitorul meu, mi-am facut un dus, m-am schimbat in pijamale si : asteapta-asteapta-mai asteapta putin. Telefonul ala idiot inca nu suna. Bine ca am doua telefoane. Al doilea era special pentru cazuri de urgenta. Hai si apeleaza la Sakura. Suna-suna…A raspuns, dar cu un ton trist si mohorat.
-Alo! Spune ea printre lacrimi.
-Sakura! Ce e cu tine? Ce s-a intamplat?!Am strigat eu la ea.
-N-nu-I nimic...grav! A spus ea cat a putut de clar.
-Sakura! Te cunosc. Spune tot.
-Bine, dar te rog. Vino la mine si dormi tot la mine te rog.
-Bine ,Saku. Vin acum.
Am luat tot ce-mi trebuie si am pornit spre casa alaturata. Bat cu toata puterea la usa si ghici! Imi raspunde enervantul Sasuke.
-Scopul si durata vizitei, te rog! Zpune el pe un ton mai enervant ca el. Sigur ca m-am enervat.
-Lasa-ma sa intru! Sora ta ma chemat. E suparata! Macar ai vreo idee de ce?
-Cum? Sakura? Ce a patit?
-Daca asi fi stiut, asi fi mai fost eu aici? Misca-te!
-Sakura! Ce se intampla? Am spus noi amandoi.
Ea raspunde suparata ca Deidara a parasit-o sub conceptul ca au stat prea mult impreuna.
-S-a plictisit de mine. Asta e !
-Jur ca o sa-l strang de gat pe omul ala pana lesina apoi o sa-l pictez ca masina lui Sasuke. Am spus eu plina de nervi.
-Scuza-ma. Sunt si eu aici. Spune Sasuke.
-Atunci pleaca! Am strigat eu.
El pleaca nervos. Eu raman sa o consolez cum pot. Am vorbit toata noaptea despre Deidara si cum ne putem razbuna pe el. I-am spus si despre Naruto, dar mai bine asi fi tacut pentru ca ii face si mai rau. Cu toate astea, ea m-a felicitat si m-a incurajat sa nu-l pierd din ochi pentru ca nu vrea sa mi se intample ca ei cu Deidara. Ce prietena buna! L-am blestemat putin*mai mult* pe Deidara, iar apoi ea s-a simtit mai bine.
-Am multi prieteni..Ce imi trebuie mie Deidara? A spus ea cu mult curaj.
-Asa e . Ma ai pe mine, gasca, nu-mi vine sa cred ca o spun dar : il ai pe Sasuke..
-Mersi ca m-ai facut sa realizez toate chestiile astea.Ce m-asi face eu fara tine?
Si am tot vorbit pana la un momendat cand oboseala parca ne-ar fi injunghiat. Am adormit brusc. Eram niste ingerasi obositi. Luna stralucea pe cerul instelat. Era o seara minunata, iar noi dormeam bustean. Noapte Buna!