01-09-2011, 09:54 PM
@Mirunyk24: sa sti ca m-ai fost dura cu mine si iti multumesc ca mi-ai dat acel sfat. Eu, una sper sa-ti placa :*
Cap 7.
Partea a II:
Accidentul
Andra’s P.o.w.
Inca imi rasuna prin urechi cearta pe care le-a dat Mike celor doi. Acel lucru nu m-a infiorat, in schimb ceea ce mi-a spus mama a fost si mai groaznic.
Flashback:
Mama zambi pret de cateva minute, in timp ce savuram desertul de la masa de pranz.
-Am o idee splendida, zise ea uitandu-se la fiecare-n parte. Pentru ca azi va fi o zi insorita, as propune sa mergem la un strand in apropiere, zise ea incheiand fraza, dupa care isi savura prajitura ce o avea in fata.
-Poftim? Am gandit cu voce tare.
Piscina e marea mea teroare. De cand am avut „acel†accident. Si nu vreti sa stiti detaliile acuma, caci n-am chef sa le zic.
-Si partea si mai minunata este ca Teo ne v-a insoti impreuna cu sora mea.
„Nu!!!†am tipat in sinea mea.
-Ah! Facu mama. Fetita mea e asa de fericita incat nu stie ce sa spuna.
Doamne, daca ar sti si cat de mult se inseala. In timp ce-l blestemam pe Teo in gand, am auzit un chicotit, sau doua. Am aruncat o privire catre cei doi baieti. Dylan se apleca la urechea satenului sa-i sopteasca ceva. Iar acel ceva a ajuns pana la urechiile mele.
-Fericita? Mai degraba pare ingrozita, ii sopti Dylan, dupa care incepura sa rada din nou.
End flashback.
Am oftat. O sa fie o zi lunga, am zis in gandul meu in timp ce mi-am luat geanta de plaja pe umar. De afara, am auzit claxonul masinii, care ne spunea sa ne grabim.
Drumul a fost scurt si linistit. Dupa ce parcase masina, am vazut la intrare o femeie ce semana cu mama. Numai ca parul ei e mai scurt si mai deschis la culoare. Langa ea, statea un baiat cu parul aranjat ca un arici si asculta muzica pentru ai alunga plictiseala. Cand ma vazu, dupa ce m-am dat jos din masina, un zambet malefic ii inflori pe chip. Banuiam ca in acel moment stalmacea un plan pentru a ma umili in fata tuturor. Oh, nu. Nu azi. Azi, eu voi fi cea care va rade la urma. In timp ce eu cu Teo ne aruncam priviri urate unu, altuia, am auzit-o pe mama prezentandu-i pe cei doi din fata noastra.
-Mike, baieti, aceasta este sora mea, Annet si fiul ei,Teodor. Ann, Teo, acesta este logodnicul meu, Mike. Iar cei doi de langa Andra, sunt Dylan si Nick, fii lui, zise mama dupa ce termina de indicat cine-i cine. Acestia facura cunostinta, iar Teo a ramas cu fata lui uracioasa chiar si cand a strans mana cu Dylan si Nick. Dupa aceea, am intrat in cladire. Mama imi adresa scurt cateva cuvinte, adica sa-i duc pe baieti la vestiare, pentru ca ei au venit aici pentru prima data. Norocul a dat peste noi, caci numa bine am gasit patru cabine libere. Fiecare a intrat in cate unul. Eu nu am stat, m-am schimbat cat am putut de repede, dar m-am pierdut in amintirea acelei patanii de acum trei ani, care mi-a lasat o groaza in mine de nu m-am apropiat de o piscina in veci.
Flashback:
Au trecut doi ani de la moartea tatalui meu, dar eu inca simt ca a fost ieri. Toate acele scene se repetau in mintea mea tot timpul. Fie ca era noapte sau zi. Pentru ca acuma e vara, mama a propus sa mergem la baie la un strand, pentru a ne racori. Acolo ne-am intalnit cu Teo si matusa Annet. El tot imi arunca priviri care mai decare mai urate si mai despretuitoare, dar eu nici ca le bagam in seama.
Mama a tot insistat sa intru in bazin, nu sa inot dar macar sa plutesc. Eu, am refuzat. Dar in schimb m-am asezat pe marginea bazinului, cu picioarele in apa pana aproape de genunchi. Nu imi era teama de apa, doar ca nu vroiam sa fac nimic. Tot ce vroaim, era sa stau putin la racoare, in camera mea in timp ce citeam cartea mea favorita, Sherlock Holmes.
Din bazin, Teo tot ma jignea, dorind sa-mi atraga atentia. Da tare disperat e copilul asta! Il ignoram pe deplin. Pana la un moment dat cand n-am mai auzit nimic. M-am uitat la sezlonguri, unde stateau mama si tusa Ann, dar nu era nimeni. M-am uitat in si-n alte directii, atunci le-am zarit la standul cu dulciuri. Mi-am intors capul si am oftat. Dar un lucru tot mi-se parea ciudat, dar ce?
A, da. L-am uitat pe Teo. Am scanat rapid bazinul. La celalat capat erau cativa copii care faceau scufundari, dar nici un semn de Teo. Ma intreb unde a disparut. Ia stai putin, de cand imi pasa unde ii diavolul ala?
Motivul pentru care nu mai era nimeni prin jur este ca era inca devreme. Bazinul la care stateam eu, era unu care se adancea treptat. La capatul unde era cel mai adanc erau trei trambuline. Acestea erau pozitionate la trei inaltimi diferite, dar si in asa fel in care sa evite contactul una cu cealalta. La cea mijlocie, sareau un grup de baieti care mai de care mai ciudat si interesant de vizionat. Cand unu dintre ei se pregatea sa faca un salt, am avut o presimtire rea. In momentul in care el a intrat in apa, am simtit cum cineva ma cuprinse de talie si ma scufunda o data cu el in apa.
Dadeam ca bezmetica din maini si din picioare, incercand sa ma duc la suprafata, dar era taman pe dos. Cu cat ne duceam mai mult catre fundul bazinului, stransoarea devenea si mai puternica. Am incetat sa ma mai zbat si am inceput sa ma gandesc cum sa fac ca sa ies din menghina cea dureroasa. Am dat de cateva ori din picioare, iar dintr-o data simt cum sunt eliberata. Am profitat de ocazie si am inceput sa inot catre suprafata. N-am inotat mult ca de data asta am simtit cum ma trase din nou catre fund. Dar de data asta ma apuca de par. A fost o durere insuportabila. Singura modificare a scenariului a fost ca de data asta l-am vazut pe cel care m-a scufundat. Cum imi place mie sa spun. Colac peste pupaza, Teo este cel care m-a tras. Si de data asta, l-am lovit cu picioarele in „ alarma†lui. Cand m-a scapa a doua oara, am reusit sa strig dupa ajutor, in caz ca ma va auzi cineva. Teo ma apuca violent, si ma scufunda atat de repede incat am simtit fundul bazinului cu capul. Atunci totul deveni negru.
Am stat in bezana cea ciudata. Imi era frig. De nicaieri am simtit cum cineva imi apasa pieptul puternic si intr-un anumit ritm. Dupa cateva incercari repetate, am deschis ochii si imediat am scos afara din mine o cantitate de apa. Cand mi-a revenit, m-am uitat in sus. In jurul meu, erau acei baieti care faceau sarituri. Se pare ca m-au auzit si au venit in salvarea mea la fix.
Unul dintre baieti, care statea in fata mea, ma intreba daca ma simtieam bine. Eu am raspuns ca da. Acestia s-au bucurat, iar unul dintre ei ma invelira cu un prosop. Le-am multumit pentru ajutor, iar acestia mi-au dat numerele lor de telefon, in caz ca o sa am nevoie de ajutor intr-o zi.
Restul zilei, a fost normal. Mama n-a aflat de micul incident, iar salvatorul meu, a vorbit el ceva cu Teo. Cand cei doi au revenit, Teo era palid ca varul. Nici n-am intrebat de ceea ce au vorbit, pentru ca nici nu-mi pasa. Acei baieti erau de treaba. Din cate am inteles, ei au venit pentru a se antrena pentru un concurs de sarituri.
Cand veni ora inchiderii, baieti erau pe picior de plecare cand m-am apropiat de ei sa le urez mult noroc. Acestia mi-au multumit de urare si au pornit in drum spre casa.
De atunci nu i-am mai vazut si ma intrebam daca isi vor mai aduce aminte de mine...
End flashback
Am oftat lung. N-am deschis bine usa, ca l-am vazut pe cel care intr-o buna zi, va sfarsi sugrumat de mainile mele.
~Va urma~
Wow...inca un cap lung. Sper sa va placa :*
Ja ne
Cap 7.
Partea a II:
Accidentul
Andra’s P.o.w.
Inca imi rasuna prin urechi cearta pe care le-a dat Mike celor doi. Acel lucru nu m-a infiorat, in schimb ceea ce mi-a spus mama a fost si mai groaznic.
Flashback:
Mama zambi pret de cateva minute, in timp ce savuram desertul de la masa de pranz.
-Am o idee splendida, zise ea uitandu-se la fiecare-n parte. Pentru ca azi va fi o zi insorita, as propune sa mergem la un strand in apropiere, zise ea incheiand fraza, dupa care isi savura prajitura ce o avea in fata.
-Poftim? Am gandit cu voce tare.
Piscina e marea mea teroare. De cand am avut „acel†accident. Si nu vreti sa stiti detaliile acuma, caci n-am chef sa le zic.
-Si partea si mai minunata este ca Teo ne v-a insoti impreuna cu sora mea.
„Nu!!!†am tipat in sinea mea.
-Ah! Facu mama. Fetita mea e asa de fericita incat nu stie ce sa spuna.
Doamne, daca ar sti si cat de mult se inseala. In timp ce-l blestemam pe Teo in gand, am auzit un chicotit, sau doua. Am aruncat o privire catre cei doi baieti. Dylan se apleca la urechea satenului sa-i sopteasca ceva. Iar acel ceva a ajuns pana la urechiile mele.
-Fericita? Mai degraba pare ingrozita, ii sopti Dylan, dupa care incepura sa rada din nou.
End flashback.
Am oftat. O sa fie o zi lunga, am zis in gandul meu in timp ce mi-am luat geanta de plaja pe umar. De afara, am auzit claxonul masinii, care ne spunea sa ne grabim.
Drumul a fost scurt si linistit. Dupa ce parcase masina, am vazut la intrare o femeie ce semana cu mama. Numai ca parul ei e mai scurt si mai deschis la culoare. Langa ea, statea un baiat cu parul aranjat ca un arici si asculta muzica pentru ai alunga plictiseala. Cand ma vazu, dupa ce m-am dat jos din masina, un zambet malefic ii inflori pe chip. Banuiam ca in acel moment stalmacea un plan pentru a ma umili in fata tuturor. Oh, nu. Nu azi. Azi, eu voi fi cea care va rade la urma. In timp ce eu cu Teo ne aruncam priviri urate unu, altuia, am auzit-o pe mama prezentandu-i pe cei doi din fata noastra.
-Mike, baieti, aceasta este sora mea, Annet si fiul ei,Teodor. Ann, Teo, acesta este logodnicul meu, Mike. Iar cei doi de langa Andra, sunt Dylan si Nick, fii lui, zise mama dupa ce termina de indicat cine-i cine. Acestia facura cunostinta, iar Teo a ramas cu fata lui uracioasa chiar si cand a strans mana cu Dylan si Nick. Dupa aceea, am intrat in cladire. Mama imi adresa scurt cateva cuvinte, adica sa-i duc pe baieti la vestiare, pentru ca ei au venit aici pentru prima data. Norocul a dat peste noi, caci numa bine am gasit patru cabine libere. Fiecare a intrat in cate unul. Eu nu am stat, m-am schimbat cat am putut de repede, dar m-am pierdut in amintirea acelei patanii de acum trei ani, care mi-a lasat o groaza in mine de nu m-am apropiat de o piscina in veci.
Flashback:
Au trecut doi ani de la moartea tatalui meu, dar eu inca simt ca a fost ieri. Toate acele scene se repetau in mintea mea tot timpul. Fie ca era noapte sau zi. Pentru ca acuma e vara, mama a propus sa mergem la baie la un strand, pentru a ne racori. Acolo ne-am intalnit cu Teo si matusa Annet. El tot imi arunca priviri care mai decare mai urate si mai despretuitoare, dar eu nici ca le bagam in seama.
Mama a tot insistat sa intru in bazin, nu sa inot dar macar sa plutesc. Eu, am refuzat. Dar in schimb m-am asezat pe marginea bazinului, cu picioarele in apa pana aproape de genunchi. Nu imi era teama de apa, doar ca nu vroiam sa fac nimic. Tot ce vroaim, era sa stau putin la racoare, in camera mea in timp ce citeam cartea mea favorita, Sherlock Holmes.
Din bazin, Teo tot ma jignea, dorind sa-mi atraga atentia. Da tare disperat e copilul asta! Il ignoram pe deplin. Pana la un moment dat cand n-am mai auzit nimic. M-am uitat la sezlonguri, unde stateau mama si tusa Ann, dar nu era nimeni. M-am uitat in si-n alte directii, atunci le-am zarit la standul cu dulciuri. Mi-am intors capul si am oftat. Dar un lucru tot mi-se parea ciudat, dar ce?
A, da. L-am uitat pe Teo. Am scanat rapid bazinul. La celalat capat erau cativa copii care faceau scufundari, dar nici un semn de Teo. Ma intreb unde a disparut. Ia stai putin, de cand imi pasa unde ii diavolul ala?
Motivul pentru care nu mai era nimeni prin jur este ca era inca devreme. Bazinul la care stateam eu, era unu care se adancea treptat. La capatul unde era cel mai adanc erau trei trambuline. Acestea erau pozitionate la trei inaltimi diferite, dar si in asa fel in care sa evite contactul una cu cealalta. La cea mijlocie, sareau un grup de baieti care mai de care mai ciudat si interesant de vizionat. Cand unu dintre ei se pregatea sa faca un salt, am avut o presimtire rea. In momentul in care el a intrat in apa, am simtit cum cineva ma cuprinse de talie si ma scufunda o data cu el in apa.
Dadeam ca bezmetica din maini si din picioare, incercand sa ma duc la suprafata, dar era taman pe dos. Cu cat ne duceam mai mult catre fundul bazinului, stransoarea devenea si mai puternica. Am incetat sa ma mai zbat si am inceput sa ma gandesc cum sa fac ca sa ies din menghina cea dureroasa. Am dat de cateva ori din picioare, iar dintr-o data simt cum sunt eliberata. Am profitat de ocazie si am inceput sa inot catre suprafata. N-am inotat mult ca de data asta am simtit cum ma trase din nou catre fund. Dar de data asta ma apuca de par. A fost o durere insuportabila. Singura modificare a scenariului a fost ca de data asta l-am vazut pe cel care m-a scufundat. Cum imi place mie sa spun. Colac peste pupaza, Teo este cel care m-a tras. Si de data asta, l-am lovit cu picioarele in „ alarma†lui. Cand m-a scapa a doua oara, am reusit sa strig dupa ajutor, in caz ca ma va auzi cineva. Teo ma apuca violent, si ma scufunda atat de repede incat am simtit fundul bazinului cu capul. Atunci totul deveni negru.
Am stat in bezana cea ciudata. Imi era frig. De nicaieri am simtit cum cineva imi apasa pieptul puternic si intr-un anumit ritm. Dupa cateva incercari repetate, am deschis ochii si imediat am scos afara din mine o cantitate de apa. Cand mi-a revenit, m-am uitat in sus. In jurul meu, erau acei baieti care faceau sarituri. Se pare ca m-au auzit si au venit in salvarea mea la fix.
Unul dintre baieti, care statea in fata mea, ma intreba daca ma simtieam bine. Eu am raspuns ca da. Acestia s-au bucurat, iar unul dintre ei ma invelira cu un prosop. Le-am multumit pentru ajutor, iar acestia mi-au dat numerele lor de telefon, in caz ca o sa am nevoie de ajutor intr-o zi.
Restul zilei, a fost normal. Mama n-a aflat de micul incident, iar salvatorul meu, a vorbit el ceva cu Teo. Cand cei doi au revenit, Teo era palid ca varul. Nici n-am intrebat de ceea ce au vorbit, pentru ca nici nu-mi pasa. Acei baieti erau de treaba. Din cate am inteles, ei au venit pentru a se antrena pentru un concurs de sarituri.
Cand veni ora inchiderii, baieti erau pe picior de plecare cand m-am apropiat de ei sa le urez mult noroc. Acestia mi-au multumit de urare si au pornit in drum spre casa.
De atunci nu i-am mai vazut si ma intrebam daca isi vor mai aduce aminte de mine...
End flashback
Am oftat lung. N-am deschis bine usa, ca l-am vazut pe cel care intr-o buna zi, va sfarsi sugrumat de mainile mele.
~Va urma~
Wow...inca un cap lung. Sper sa va placa :*
Ja ne
Freedom is power!
And I can use that power!
And I can use that power!