Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

† Łabirintul Ħormonilor † [чάόί]

#3
Lexy este la mare. Mi-a trimis capitolul prin email, astfel ca-l voi posta eu:
Lectura placuta cititorilor!

Capitplul 2(Yu)

- Yu, trezeste-te, puiule! Doar nu vrei sa intarzii in prima zi! Hai, te rog! Sus! O sa am probleme serioase pentru asta...
Auzeam acele cuvinte parca in reluare. Era o voce subtire si cu un ton ridicat. Nu intelegeam care-i graba. Tot ce doream eu era sa ma lase sa dorm si sa alunec in lumea viselor. Acolo unde-mi placea mie mereu sa stau agatat. Aud iar acea voce, de data asta parca putin mai serioasa. Imi repeta mereu sa ma trezesc, ca am sa intarzii. Dar unde intarziam? O auzeam iar, si iar si iar. Sincer, am impresia ca nu voi scapa asa usor de data asta!
Fara macar a deschide ochii si a ma uita la aceea persoana ce nu inceta nici un minut a ma presa cu timpul, m-am intors cu spatele, bagandu-mi mana dreapta pe sub perna, aranjand-o cat mai comod, urmand ca mai apoi sa-mi asez capul. “In sfarsit, o pozitie comoda!” imi spun in gand, imaginandu-mi deja o dimineata normala in care eu, un nebun de 21 de ani, dorm pana la doua, si dupa ori ies cu prietenii, ori stau pe laptop pana ma plictisesc si dupa ies cu prietenii. Erau doua variante ce de zi cu zi erau obisnuite la mine. Nu le respecti, mori! Dar acum este prea de tot. Cat o fi ceasul? Trebuia sa-mi fac putin curaj si sa aflu. Asta, si de ce sunt trezit de cineva asa devreme!
Ma dureau ochii ingrozitor, iar pleoapele mele nu doreau de nici un chip sa se ridice. Cred ca aratam ca un idiot acum pentru cea ce ma vedea. Ce mi-au trebuit mie la patru dimineata filme deocheate, nu stiu! Adormisem pe la sapte si inca foarte greu, iar acum vine la mine sa ma trezeasca. Am omis eu ceva? Oricum, ce stiu este ca sunt foarte obosit si ca as fi in stare sa implor pentru inca cinci minute. Doar atat!
Cand credeam ca am scapat de ea si ca sunt, in sfarsit, singur in camera, ma simt zdruncinat si tras de mana, auzind din nou vocea enervanta a surorii mele:
- Hai, ma! Nu-mi poti face asta. Nu mie! A sunat tata, si sti ca se va supara daca nu faci asta. Trebuie!
Eu, enervat la culme si scos din sarite, am sarit ca ars, ridicandu-ma in picioare in pat si aratand-o cu degetul amenintator, m-am rastit la ea:
- Ce dracu’?! Trebuie sa fac asta doar pentru ca zice el! Sti foarte bine ca nu-mi place. Iar ce nu-mi place nu fac, punct! Cine puii mei a mai vazut asa ceva? Oprindu-ma putin sa respir, ii observ chipul cu o urma de uimire si dezamagire, apoi ochii mari cat cepele. Cred ca am axagerat putin, dar asta este. Iubitul meu tata gandeste mereu in locul nostru, facandu-ne un seviciu cica. Nu i-am cerut eu asta si nici Maya. Sa-si vada de treburile lui si pe noi sa ne lase in pace! Cred ca ar fi cel mai bine. El dorea ca eu sa urmez niste cursuri de dans, la fel ca el in tinerete, iar Maya sa devina un cunoscut medic peste hotare. Bun! Asta era bine pentru ea, pentru ca ea asta isi dorise din copilarie, dar eu? Eu nu vreau asta. Nu vreau sa dansez! Uite ca mi-am si amintit cauza deranjarii somnului meu. Azi trebuia sa fie prima zi de cursuri pe timp de vara. Am terminat facultatea de ceva timp si tatal meu s-a gandit ca pe timp de vara sa faca ceva cu mine. Si a gasit cea mai nepotrivita activitate pentru mine.
Trebuia sa fiu acolo la zece fix. Iar acum nici nu stiu cat este ceasul! Imi intorc capul spre noptiera, cautand alarmat ceasul.Nu puteam vedea prea bine de la inaltimea aceea, asa ca m-am lasa in genunchi pe suprafata patului invelit cu un cearceaf de culoare alba, lundu-l in mana si privindu-l curios. WTF? Nebuno!
- Cum ai putut sa ma trezesti la ora asta? Tu vezi cat este ceasul? o intreb pe blonda incepand a gesticula cu ceasul in mana de era sa-mi cada, apoi continui ceva mai calm. Este ora sapte! Eu trebuie sa fiu acolo la zece...Ce-ai de gand?
- Nimic! Deci te duci?
Ce spun eu si ce intelege ea! O fi adevarata chestia aia cu blondele. "Cred ca inca n-au ajuns rezultatele de la doctor" imi spun in gand putin amuzat, revenind imediat la discutie.
- N-am spus asta. Eu vreau doar sa stiu de ce la sapte. Deci, de ce la ora asta? Doamne! ii mai zic fetei, imediat incepand sa ma zmiorcai pe acolo.
- Pentru ca... incepe ea chicotind. La cum te stiu eu, aveam sa trag de tine sa te trezesc pana la opt, apoi pana la nous sa te conving si pana la zece sa te pregatesti, dar se pare ca am reusit sa te trezesc din prima. Cine-i cea mai tare? ma intreaba ea incepand sa sara ca un iepuras, apoi intinzandu-si mana spre mine pentru a bate palma. “Glumesti? Nici gand!”
Incep sa oftez adanc si o poftesc pe domisoara afara sa ma lase sa fac un dus si dupa sa ma pregatesc mult, pentru ca, dupa calculele mele, aveam foarte mult timp la dispozitie pentru tot ce n-as fi avut inainte.
- Ok, puiule! Vezi ca ti-am pregatit ceva de mancare. Ai totul pe masa. A, si daca dai foc la casa, stii numarul meu, da? ma intreaba surioara mea mai mare, expunandu-si zambetul de sapte stele.
- Ha, ha, ha! Ce amuzanta mai esti si tu, surioara! Aproape ca n-am observat!
- Da, da, da. Sa nu uiti asta! mai adauga si iese din dormitor, tragand cu grija usa in spatele ei.
Ma ridic din pat, de data asta normal, si ma duc spre sifonier, cautand ceva de schimb. Imi aleg niste pantaloni subtiri trei sferturi, larguti sus si stramti jos, o helanca fara guler in dungi orizontale, alb-negru si o pereche de boxeri negrii. Mi le asez frumos pe pat si intru in baie. De cum pasesc inauntru, un parfum de lamaie imi inunda narile, facandu-ma sa ma opresc putin si sa-mi inchid ochii, lasand parfumul sa ma ameteasca. Dezchizandu-i din nou, imi plimb ochii prin intreaga incapere. Faianta de o nuanta de crem si gresia neagra imi bucurau ochii. Dulapioarele negre aveau mai multe sertare si rafturi in care erau asezate tot felul de produse cosmetice si geluri de dus. Cabina de dus si celelelte corpuri specifice unei bai erau si ele de aceeasi culoare. Totul la locul lui!
Inaintez spre cabina de dus de culoare alba, dand drumul apei sa curga, lasand-o a se incalzi pana imi asezam prosopelul pe suportul sau de langa cabina. Verificand apa, ma dezbrac de toate hainele, aruncandu-le Dumnezeu stie unde, apoi, intrand in dus, incep sa ma sapunesc pe tot corpul, curaandu-l de pacatele noptii.
Termin repede dusul, deoarece niciodata nu ma omaram cu adormitul in dus sau in cada. Eu faceam totul cu viteza, repede. Am iesit, deschizand usile transparente ale cabinei, pasind pe gresia rece si lundu-mi prosopul de pe suport, mi l-am prins in jurul taliei. Am intrat in dormitor, lundu-mi cu grija hainele de pe pat si imbracandu-le pe rand. Dupa ce am terminat cu imbracatul, m-am postat in fata oglinzii incepand a ma analiza si a observa detaliile. Ma imbracasem sport. Nu asta trebuia pentru niste cursuri de dans? Sa fi imbracat comod pentru a te putea misca in voie. Ajungand la concluzia ca este bine, am deschis un alt dulap, lund de acolo un rucsac unde mi-am bagat cateva schimburi. Din cate am vazut in brosura data de la tatal meu, se pare ca locul este mai avansat. Si iar curiozitatea ma ia pe sus. Ma apropii de biroul pe care zaceau mai bine de douazeci de harrtii aruncate pe acolo. Incep sa le rasfoesc, incercand sa dau de acea brosura. “Unde naiba o fi? Ca doar nu a mancat-o pamantu’!”
Dupa cateva minute de facut mai rau mizerie decat curatenie, am gasit-o! Un mic pliant de culoare rosie pe care scria mare “Scoala de dans”, apoi inauntru aveau orarul si grupele de inscriere, de unde se pare ca aveai de ales. In dreapta erau enumerate beneficiile si ofertele date de acestia. Am ramas mut. Nu stiam ca este ca un fel de internat…Eu si interesul meu lipsa. Acolo puteai dormi si manca, aveau toate conditiile. Trebuia sa fiu atent la exlicatiile tatalui meu atunci, dar eu ce faceam?! Ma jucam pe telefon si acum sunt paralel cu situatia. Imi pierdusem calmul deja. Nici ca macar sa gandesc inainte, o strig cu toata puterea pe Maya.
Nu dupa mult, apare trantind usa tare de perete si intrebandu-ma ce s-a intamplat. Parea atat de speriata si respira greu. Ce sper este ca nu s-a impiedicat si de data asta pe scari. "Atunci a fost beton!" rad in sinea mea, amintindu-mi de aceea faza.
- Surioara, tu ai stiut de brosura?
- Da, am si eu una de la tata. Trebuie sa ai si tu una. Ow, ia te uite, este chiar in mana ta! imi spune ea la misto, incepand sa rada dupa care continua. Dar ce este cu ea?
- Mie de ce nu mi-ai spus ce scrie in ea? Nu stiam toate astea! ma agit aratandu-i brosura si tot ce scrie in ea.
- Stai asa! Nu ai fost atent la ce-a explicat tata, sau nici macar n-ai citit? imi spune la randul ei la fel de agitata, uitandu-se la mine intrebatoare.
- Nu! ii spun deodata, fara niciun stres. Pana la urma eu doar dadeam pe acolo. Tata platea tot.
- Off....Idiot mai esti!
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour



Răspunsuri în acest subiect
RE: † Łabirintul Ħormonilor † [чάόί] - de Beatrix LaVey - 31-08-2011, 12:34 AM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)