29-08-2011, 11:34 AM
Capitolul II: Dragoste pierduta
Sakura P.O.V.
Cand ma uit mai atent la persoana peste care am dat observ ca este chiar...
Este chiar fratele lui, cel mai bun prieten al meu, Itachi si varul lui, de asemenea cel mai bun prieten, Deidara. Ei imi erau mereu aproape. Ei ma sustineau mereu si ma sfatuiau. Imi erau ca niste frati mai mari si chiar daca sunt rude cu Sasuke asta nu inseamna ca seamana cu el.
Ma uit la cei doi si observ ca mai sunt doua persoane langa ei, dar nu le dau importanta. Ma uit incontinuu la Itachi si Deidara. De ce trebuia sa ma intalnesc acum cu ei? De ce in momentul in care sunt cea mai vulnerabila? Isi vor da imediat seama ca am patit ceva. Ma cunosc prea bine ca sa treaca cu vederea acest lucru. Sunt trezita din gandurile mele atunci cand brunetul vine si ma strange la pieptul sau. Si-a dat seama. Si-a dat seama imediat ca ceva nu e in regula cu mine. Ma mangaie pe parul meu rozaliu soptinudu-mi la ureche ca totul va fi bine. Fara sa-mi dau seama, doua cristale ies din ochii mei verzi si aluneca pe obrajii rumeni, care mai apoi sunt inundati de milioane de lacrimi, dar sunt oprite de Deidara care se uita ingrijorat la mine.
Mergem sa stam pe o banca pentru a le povesti toate cele intamplate. Ma intreb...oare va fi bine daca le spun? Oftez lung, dupa care incep sa le povestesc. Cei doi ascultau cu atentie, iar ceilalti care erau cu ei se uitau la mine ca la masini staine. In timp ce le povesteam simteam cum ma pierd. Nu vroiam sa-mi mai aduc aminte de acele imagini vreodata. Simteam ca nu se mai termina acea poveste si ca trebuie sa o spun la nesfarsit, pana cand inima mea se va face bucatele mici, care mai tarziu devin inexistente.
Intr-un final, termin de povestit si ma uit la cei doi baieti. Erau mai mult decat nervosi. Nu stiu pe cine exact, dar am o banuiala. Il vad pe Itachi cum se ridica furios de pe banca. Atunci cand il intreb ce are de gand, raspunsul lui m-a lasat cu gura cascata.
-Il voi invata pe fratele meu o lectie de viata. Nimeni nu-ti face tie rau si scapa nepedepsit. Cu atat mai mult Sasuke. Este un afemeiat. Nu a pretuit niciodata o fata si oricat de mult as fi incercat sa te feresc de el, nu am putut.
Il vad cum se aseaza din nou pe banca si isi lasa capul in pamant. Ma asez langa el si ii spun ca nu e vina lui. Si era adevarat. De ce sa fie vina lui? Eu m-am increzut ca proasta in Sasuke. Itachi nu are nici o vina. Nu el mi-a facut rau, nu el m-a inselat si mi-a lasat inima sangerie. Inca nu pot accepta realitatea, nu pot. Nu dupa tot ce s-a intamplat.
Imi amintesc brusc de intalnirea cu Hinata. Le spun celor doi baieti unde ma duc, iar apoi incep sa alerg din ce in ce mai tare. Acum ca Itachi stia despre asta, ma simteam mult mai bine. Simteam ca lui ii pot spune orice. Ma bucur ca am prieteni pe care ma pot baza. Nu stiu daca voi mai putea iubi vreodata, dar aceste ganduri sunt rostite de o inima zdrobita. Daca rana se va inchide, poate si eu voi reusi sa am din nou incredere in cineva.
Adancita in gandurile mele, nu observ ca am ajuns la mall. Hinata statea in fata usii si ma astepta. Se pare ca am intarziat. Ma indrept spre ea si o imbratisez, cerandu-mi scuze ca am intarziat si explicandu-i de ce nu am ajuns la timp. Ca de obicei, Hinata ma citeste ca pe o carte deschisa. Mereu ii spun tot ce simt si ea imi da multe sfaturi. Ma intelege ca nimeni altcineva. Daca pe ea as pierde-o, cred ca as muri odata cu ea. Nu rezist la gandul ca ea ar putea sa ma lase singura.
Dupa ce terminam de discutat, incepem sa colindam toate magazinele, cumparand cate ceva din fiecare. Ma simteam bine, uitam de toate cele intamplate si ma concentram doar pe prezent. Nu mai trebuia sa ma gandesc la trecut. Nu merita sa sufar pentru el. Nu-i voi da satisfactia ca a mai rupt inima cuiva. Nu trebuie sa-i arat ca sunt afectata de ceea ce s-a intamplat. Trebuie sa devin fata care eram inainte, fata rebela si cea plina de viata, asa cum mi-a spus si Hinata. Nu trebuie sa ma mai gandesc la trecut, doar la prezent. Viata ma va pune la incercari si mai grele, daca eu cad doar de la atat, atunci imi pot lua adio de la viata.
Orele trecusera in zbor. Spre seara terminam si cumparaturile si eu ma indrept spre casa. Nu aveam chef sa stau singura asa ca le sun pe fete sa vina la mine si sa mergem in club. Le-am cam socat, vazand ca nu mai sunt afectata catusi de putin, dar au fost de acord cu mine. Ma imbrac cu o fusta de blugi destul de scurta, un maieu roz cu un descolteu care ar lasa cu gura cascata pe oricine si niste sandale cu toc cui de 12 cm. Ies din casa si le vad pe fete care ma asteptau cu masina in fata casei mele. Toate cinci formam gasca intitulata de catre colegi “nebunele scoliiâ€. Temari conducea ca nebuna, iar noi celelalte o sustineam. A fost un drum nebun. Daca atunci cand eram lucide se poate intampla asta, ma intreb atunci cand suntem bete ce putem face. Cu aceste ganduri am ajuns la club. Intram inauntru si…ce sa vezi? Itachi, Deidara si cu ceilalti doi stateau la o masa, iar Sasuke si prietenii lui la alta masa. Perfect! Asta era sansa mea sa-i arat ca nu sunt afectata. Ii vad pe “fratiorii†mei cum se indreapta spre noi si ne intreaba daca ne pot tine companie. De ce nu? Ar fi chiar amuzant. Facem cunostina si cu celilalti doi baieti, pe care am aflat ca ii cheama Pain si Sasori. Erau de treaba. In tot timpul in care am ras si ne-am distrat, Sasuke se uita incontinuu la noi. Si se pare ca nu era prea fericit. Vad cum incepe o melodie care imi place mult, l-am luat pe Itachi pe nepregatite la dans. Hmm...se misca foarte bine. Restul serii am dansat cu el si cu ceilalti trei. M-am distrat de minune si cea mai buna parte este ca l-am facut pe Sasuke sa-si iasa din minti de nervi.
Pe la doua ma plictisesc de dans. Ma intorc la masa noastra. Eram cam ametita deoarece bausem cam mult. Ehh..pot trai cu asta. Imi mai comand ceva de baut, apoi stau si ma uit la ceilalti cum danseaza. Il vad pe Sasuke ca tot acolo era si se uita insistent cand la mine cand la Itachi. Atunci cand observa ca fratele lui nu mai este atent la mine, se apropie cu pasi marunti de masa noastra. Ceea ce nu stia el era ca Deidara a vazut si s-a apropiat de noi, astfel incat daca imi face ceva, el sa poata interveni. Sasuke se aseaza in fata mea si imi spune un “Buna†plin de nervozitate si ura. Ce o mai avea si asta acum? Se apropie incet-incet de mine. Simt cum sangele incepe sa fiarba, inima o ia la pas si respiratia mea e din ce in ce mai alerta. Acest sentiment, frica, imi e frica de ceea ce se poate intampla, dar nu trebuie sa-i arat ca sunt speriata. Nu acum! Ce are de gand sa faca? Il vad cum se apropie de urechea mea si imi spune
Sakura P.O.V.
Cand ma uit mai atent la persoana peste care am dat observ ca este chiar...
Este chiar fratele lui, cel mai bun prieten al meu, Itachi si varul lui, de asemenea cel mai bun prieten, Deidara. Ei imi erau mereu aproape. Ei ma sustineau mereu si ma sfatuiau. Imi erau ca niste frati mai mari si chiar daca sunt rude cu Sasuke asta nu inseamna ca seamana cu el.
Ma uit la cei doi si observ ca mai sunt doua persoane langa ei, dar nu le dau importanta. Ma uit incontinuu la Itachi si Deidara. De ce trebuia sa ma intalnesc acum cu ei? De ce in momentul in care sunt cea mai vulnerabila? Isi vor da imediat seama ca am patit ceva. Ma cunosc prea bine ca sa treaca cu vederea acest lucru. Sunt trezita din gandurile mele atunci cand brunetul vine si ma strange la pieptul sau. Si-a dat seama. Si-a dat seama imediat ca ceva nu e in regula cu mine. Ma mangaie pe parul meu rozaliu soptinudu-mi la ureche ca totul va fi bine. Fara sa-mi dau seama, doua cristale ies din ochii mei verzi si aluneca pe obrajii rumeni, care mai apoi sunt inundati de milioane de lacrimi, dar sunt oprite de Deidara care se uita ingrijorat la mine.
Mergem sa stam pe o banca pentru a le povesti toate cele intamplate. Ma intreb...oare va fi bine daca le spun? Oftez lung, dupa care incep sa le povestesc. Cei doi ascultau cu atentie, iar ceilalti care erau cu ei se uitau la mine ca la masini staine. In timp ce le povesteam simteam cum ma pierd. Nu vroiam sa-mi mai aduc aminte de acele imagini vreodata. Simteam ca nu se mai termina acea poveste si ca trebuie sa o spun la nesfarsit, pana cand inima mea se va face bucatele mici, care mai tarziu devin inexistente.
Intr-un final, termin de povestit si ma uit la cei doi baieti. Erau mai mult decat nervosi. Nu stiu pe cine exact, dar am o banuiala. Il vad pe Itachi cum se ridica furios de pe banca. Atunci cand il intreb ce are de gand, raspunsul lui m-a lasat cu gura cascata.
-Il voi invata pe fratele meu o lectie de viata. Nimeni nu-ti face tie rau si scapa nepedepsit. Cu atat mai mult Sasuke. Este un afemeiat. Nu a pretuit niciodata o fata si oricat de mult as fi incercat sa te feresc de el, nu am putut.
Il vad cum se aseaza din nou pe banca si isi lasa capul in pamant. Ma asez langa el si ii spun ca nu e vina lui. Si era adevarat. De ce sa fie vina lui? Eu m-am increzut ca proasta in Sasuke. Itachi nu are nici o vina. Nu el mi-a facut rau, nu el m-a inselat si mi-a lasat inima sangerie. Inca nu pot accepta realitatea, nu pot. Nu dupa tot ce s-a intamplat.
Imi amintesc brusc de intalnirea cu Hinata. Le spun celor doi baieti unde ma duc, iar apoi incep sa alerg din ce in ce mai tare. Acum ca Itachi stia despre asta, ma simteam mult mai bine. Simteam ca lui ii pot spune orice. Ma bucur ca am prieteni pe care ma pot baza. Nu stiu daca voi mai putea iubi vreodata, dar aceste ganduri sunt rostite de o inima zdrobita. Daca rana se va inchide, poate si eu voi reusi sa am din nou incredere in cineva.
Adancita in gandurile mele, nu observ ca am ajuns la mall. Hinata statea in fata usii si ma astepta. Se pare ca am intarziat. Ma indrept spre ea si o imbratisez, cerandu-mi scuze ca am intarziat si explicandu-i de ce nu am ajuns la timp. Ca de obicei, Hinata ma citeste ca pe o carte deschisa. Mereu ii spun tot ce simt si ea imi da multe sfaturi. Ma intelege ca nimeni altcineva. Daca pe ea as pierde-o, cred ca as muri odata cu ea. Nu rezist la gandul ca ea ar putea sa ma lase singura.
Dupa ce terminam de discutat, incepem sa colindam toate magazinele, cumparand cate ceva din fiecare. Ma simteam bine, uitam de toate cele intamplate si ma concentram doar pe prezent. Nu mai trebuia sa ma gandesc la trecut. Nu merita sa sufar pentru el. Nu-i voi da satisfactia ca a mai rupt inima cuiva. Nu trebuie sa-i arat ca sunt afectata de ceea ce s-a intamplat. Trebuie sa devin fata care eram inainte, fata rebela si cea plina de viata, asa cum mi-a spus si Hinata. Nu trebuie sa ma mai gandesc la trecut, doar la prezent. Viata ma va pune la incercari si mai grele, daca eu cad doar de la atat, atunci imi pot lua adio de la viata.
Orele trecusera in zbor. Spre seara terminam si cumparaturile si eu ma indrept spre casa. Nu aveam chef sa stau singura asa ca le sun pe fete sa vina la mine si sa mergem in club. Le-am cam socat, vazand ca nu mai sunt afectata catusi de putin, dar au fost de acord cu mine. Ma imbrac cu o fusta de blugi destul de scurta, un maieu roz cu un descolteu care ar lasa cu gura cascata pe oricine si niste sandale cu toc cui de 12 cm. Ies din casa si le vad pe fete care ma asteptau cu masina in fata casei mele. Toate cinci formam gasca intitulata de catre colegi “nebunele scoliiâ€. Temari conducea ca nebuna, iar noi celelalte o sustineam. A fost un drum nebun. Daca atunci cand eram lucide se poate intampla asta, ma intreb atunci cand suntem bete ce putem face. Cu aceste ganduri am ajuns la club. Intram inauntru si…ce sa vezi? Itachi, Deidara si cu ceilalti doi stateau la o masa, iar Sasuke si prietenii lui la alta masa. Perfect! Asta era sansa mea sa-i arat ca nu sunt afectata. Ii vad pe “fratiorii†mei cum se indreapta spre noi si ne intreaba daca ne pot tine companie. De ce nu? Ar fi chiar amuzant. Facem cunostina si cu celilalti doi baieti, pe care am aflat ca ii cheama Pain si Sasori. Erau de treaba. In tot timpul in care am ras si ne-am distrat, Sasuke se uita incontinuu la noi. Si se pare ca nu era prea fericit. Vad cum incepe o melodie care imi place mult, l-am luat pe Itachi pe nepregatite la dans. Hmm...se misca foarte bine. Restul serii am dansat cu el si cu ceilalti trei. M-am distrat de minune si cea mai buna parte este ca l-am facut pe Sasuke sa-si iasa din minti de nervi.
Pe la doua ma plictisesc de dans. Ma intorc la masa noastra. Eram cam ametita deoarece bausem cam mult. Ehh..pot trai cu asta. Imi mai comand ceva de baut, apoi stau si ma uit la ceilalti cum danseaza. Il vad pe Sasuke ca tot acolo era si se uita insistent cand la mine cand la Itachi. Atunci cand observa ca fratele lui nu mai este atent la mine, se apropie cu pasi marunti de masa noastra. Ceea ce nu stia el era ca Deidara a vazut si s-a apropiat de noi, astfel incat daca imi face ceva, el sa poata interveni. Sasuke se aseaza in fata mea si imi spune un “Buna†plin de nervozitate si ura. Ce o mai avea si asta acum? Se apropie incet-incet de mine. Simt cum sangele incepe sa fiarba, inima o ia la pas si respiratia mea e din ce in ce mai alerta. Acest sentiment, frica, imi e frica de ceea ce se poate intampla, dar nu trebuie sa-i arat ca sunt speriata. Nu acum! Ce are de gand sa faca? Il vad cum se apropie de urechea mea si imi spune