Cand viata se complica

[Leontina]

Noroc ca trec des pe la sectiunea de proza, pentru ca cineva a uitat sa ma anunte :-W
Dar revenind, cred ca asta e cel mai bun capitol de pana acum. Ai transmis foarte bine ceea ce simtea ea legat de faptul ca fusese abandonata de cei doi acolo si pentru faptul ca ii inscenasera totul. De ce o facusera, sper sa aflu ca devine deja prea interesant totul. Cel mai uimita cred ca am ramas cand ai spus de profesorul de matemtica. Ce legatur o avea el cu toate astea? A da, si tot mai trebuie sa explici ce sunt cei doi de fapt, pentru ca eu am in continuare banuiala ca sunt vampiri, desi in anumite situatii nu am mai fost sigura. Oricum sper sa fie o explicatie buna pentru toate astea.
Dar cred ca te-am laudat cam mult, asa ca acum o sa trec la greseli.:)) Sa nu ti se urce la cap. Ai vreo doua de tastare, dar nimic grav.
O chestie pe care am observat-o: La naiba-n praznic. Cred ca expresia corecta era alta, dar poate special ai pus-o asa, sa nu se sperie lumea :)) Puteai sa pui expresia originala daca puneai si un avertisment inainte de capitol, dar nu e cel mai important lucru deci trecem peste.
Cifrele scrie-le cu litere ca e mai frumos asa si cred ca e si mai corect de altfel. Vad ca insisti sa pui mai multe litere cand e vorba de o mirare, deci nu te mai bat la cap cu asta.

In concluzie a fost un capitol destul de bun si cred ca vei ajunge curand in miezul povestii, ca sa zic asa. Cam atat am avut de spus, mult succes in continuare. Iar data viitoare nu uiat sa ma anunti si pe mine...