Cand viata se complica

[Miss M]

Multumesc pentru comentariu, e foarte bun. ;)

Capitolul XIII

- Elizabeth, esti bine?
Am deschis ochii. Simteam ca obrajii imi erau umezi.
- Ai inceput sa plangi in somn.
Ce naiba spunea? Visasem, careva sa zica. Dar Eric era langa pat, tinandu-ma de mana. Poate visasem viitorul, cine stie. Si-asa m-am cam sucit zilele astea. Cam? Eram nebuna de legat!
- Te rog, nu-mi spune ca aveai de gand sa-mi marturisesti iubirea ta.
- Ce face ma? Era total si complet pe dinafara. Am oftat usurata.
Pfiuuu! Ce paranoica devenisem. A fost doar un nenorocit de vis. Dar parea prea real. Inca simteam frica. Trebuia sa ma linistesc. Am inspirat adanc si am analizat situatia. Plansesem in somn, bifat. Fantezii bolnave in vis, bifat. Imi era teama ca realitatea sa nu reflecte visul, sau invers.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de Alex, care a intrat in camera. Bine. Aveam de discutat. I-am rugat sa se aseze langa mine, fara alte introduceri. M-au ascultat.
- Ok, baieti, uitati cum sta treaba. Am avut cel mai straniu vis posibil. Si voi erati eroii principali. M-a infricosat atat de tare incat am sa va pun sa promiteti… Ba nu, sa jurati ceva. Totul clar?
Mi-au facut un semn ca da. Privirile lor erau neincrezatoare, vocea mea slabise. Simteam ca pot incepe sa plang din nou in orice clipa, asa ca mi-am adunat curajul.
- Va rog sa-mi jurati ca niciodata, din niciun motiv si sub nicio forma n-o sa ma parasiti.
- Ce???
- Jurati-mi!
Ultimul cuvant a fost oprit de picaturile sarate ce imi lunecau pe fata. Erau lacrimi sincere, din inima. Aveam o stare atat de proasta incat nu m-ar fi mirat sa clachez, sa o dau incolo de treaba si sa trec in lumea celor drepti.
- Eu… Ma inecam in hohote de plans. Eu am nevoie de voi.
Gata. O spusesem si pe asta. Acum probabil ca paream o nebuna cu acte in regula. Dar nu-mi pasa. Cat timp ei erau acolo, totul era bine. Eram atat de atasata de gemenii aia, de parca ii stiam dintotdeauna.
Spre uimirea mea, mi-au jurat fara alte comentarii. Cu mana dreapta ridicata, blanzi si linistitori, cu un zambet pe fata. Poate minteau. Nu conta. O facusera ca sa ma simt bine. Pe moment eram in siguranta.

***
Eram treaza, dar ii ascultam tacuta. Nu puteam adormi, desi m-ar fi ajutat enorm. In schimb imi jucam rolul foarte bine.
- Ne-a pus sa juram, Eric!
- Si noi care era sa plecam si s-o lasam balta. Vai, ce decizie era sa luam!
Deci… nu. Nu se poate! Nenorocitul ala de vis fusese real? Mamaaa! Ce si-ar mai lua-o, daca m-as putea misca. Au asteptat sa adorm si s-au prefacut nevinovati. Au profitat de problemele mele cu nervii ca sa-mi faca una ca asta. Eu chiar il auzisem pe Eric spunandu-mi ca ma iubeste. Si trantisem o usa cu puterea mintii! Tareee. Aoleu, la ce-mi statea mie gandul in momentele alea? Probabil curentul era de vina, oricum.(ca ferestrele erau inchise, asta e alta poveste...)
Problema mea principala nu era dragostea geamanului 2, ci faptul ca mi-a spus acele vorbe oribile. Ma lovise fix unde durea mai tare, in inima. Am si eu mandria mea! Si daca pleca, ce? Sa plece, sa-l ia si pe Alex, si tot restul pamantului dupa el. Dar nu inainte sa le spun ce aveam pe suflet. Am inceput sa rad necontrolat de ideea mea, totodata facandu-mi o intrare de zile mari.
- Poate viseaza.
Nu stiu care spusese asta si nu ma sacaia gandul de a afla.
- Da, ma. Visez la fel cum am visat si mai devreme. Nu sunt proasta, baieti.
Ba eram proasta. Una mare de tot. Am deschis un ochi si am scos limba. Ce imatura! Erau blocati. Ma amuza ca ajunsesera asa din vina mea. Ce puteau sa spuna?
- Prea imi paruse real. Si sa nu va treaca prin gand sa va carati fundurile mincinoase de aici pana nu ma luminati si pe mine. Dupa, faceti bors.
Inca nu vorbeau. Simteam ca ceva nu e in regula. Au soptit ceva intre ei. Am dedus doar un: “E timpul.” si un “ Fir-ar, chiar trebuie?”. Nu intelegeam sensul acelor cuvinte, dar pareau ca se contrazic. Ceea ce a urmat e cea mai urata amintire a vietii mele, ceva de neiertat. Perfuzia era inca pe jos. Nici nu o vazusem. Nu-mi pasa ca bratul imi era plin de sange. Brusc, Eric i-a tras un pumn fratelui sau. Fara alte introduceri, fara motiv(oare?). Am tipat scurt. De ce facuse asta?
- Scuze pentru tot ce urmeaza, Lizzie. Dar iti promit ca nu va dura mult. Apropo, ouch!
Asistenta a intrat in graba. Dupa, totul a devenit o trista istorioara.
Sa nu crezi pe nimeni.
Niciodata.