20-08-2011, 11:29 PM
Inu Ai-Hime, multumesc pt comentariu, pe parcurs o sa fie tot mai clar ca asa-zisa Claudia nu il iubeste nici pe Radu
Miss Serenity, multumesc pentru ca ai trecut pe aici, intr-adevar fata este cam mincioasa, insa nu vrea sa para vreo sfanta. E si genul meu de fata, actioneaza in primul rand gandindu-se la ea, si eu consider ca asa e normal...bine, cu anumite limite
Capitol 2 – Fericirea este placere fara regrete
A doua zi a decurs normal. Am pregatit ultimele detalii ca sa sustin licenta in conditii optime, imi doream foarte mult sa iau o nota buna pentru ca parintii mei sa fie fericiti. Desi aveam un frate si o sora, intotdeauna ma simtisem mai apropiata de parintii, fiind cea mai mica, nu aveam prea multe subiecte comune cu fratii mei, diferenta de varsta isi pusese amprenta.
Cu doua ore inainte de ora stabilita, am inceput sa ma aranjez, eram constienta ca imaginea era foarte importanta si ca trebuie sa-mi pun in valoare calitatile. M-am imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti maro si o camasa alba. Desi uram tocurile pentru ca ma jenau si ma simteam ridicola incaltata cu ele, totusi am ales sa ma incalt cu o pereche de botine maro cu toc de 10 cm. Erau cele mai inalte incaltari ale mele si totusi nici cu ele nu depaseam 1, 70 m. Niciodata nu m-a simtit complexata de inaltimea mea, nu am privit-o ca un dezavantaj fata de alte fete, insa acum eram constienta ca o sa arat ridicol langa el, era prea mare diferenta de inaltime dintre noi doi, era groteasca. M-am machiat discret si mi-am lasat parul liber, nu inainte de a-l intinde cu placa.
Ca intotdeauna, am plecat mult mai devreme de acasa, imi placea sa fiu punctuala si nu suportam persoanele care intarziau. Eram constienta ca normal ar fi fost sa intarziu putin, pentru a pastra aparentele, pentru a nu-i crea impresia ca de-abia asteptam sa-l vad, dar acesta era purul adevar. Tot timpul fusesem o persoana directa, care in relatiile sale cu ceilalti se ghida dupa motto-ul <<Daca ma place, bine. Ma accepta asa cum sunt. Daca nu, el pierde. Altul la rand. Eram satula de scarbe care doar mint frumos. Ce rost avea sa fiu inca una>>.
Cum am ajuns mai devreme cu aproximativ un sfert de ora, m-am hotarat sa ma plimb putin prin parc inainte de a ma reintoarce la locul stabilit pentru intalnire. Tot timpul fusesem o cinica, nu credeam ca iubirea este un sentiment nobil, ci egoismul in forma lui cea mai pura. Aveam teoria mea despre iubire care consta in concluzia ca dragostea pentru altcineva este o alta forma a iubirii nemasurate pentru propria persoana. Imi venea sa rad, amintindu-mi de Cristi, iubitul meu, caruia ii marturisesem din start teoria mea despre acest sentiment profund inutil daca nu pornea de la considerentul de a obtine cat mai mult de la celalalt, de a-l exploata pentru fericirea ta. De asemenea ii spusem limpede, ca n-aveam de cand sa ma schimb pentru el <<daca ii convenea bine, daca nu…era liber oricand sa plece>>.
Dupa 10 minute am decis sa ma duc spre locul stabilit, m-am oprit linistita intr-un colt in fata gurii de metrou. Asteptandu-l am fost surprinsa sa observ un alt tip, tot blond, apropiindu-se de mine.
- Esti foarte frumoasa! Putem vorbi? Ma complimenta, incercand sa-mi maguleasca orgoliul.
- Multumesc! Dar astept de altcineva, nu sunt disponibila nici macar pentru o simpla conversatie acum. Rostii cuvintele, gandindu-ma ca niciodata nu avusesem prea mare succes la bruneti, si totusi Cristi, iubitul meu era brunet. De cand ma stiam imi placusera blonzii si avusesem succes la ei.
- In regula, dar daca nu apare, imi promiti ca o sa mergem impreuna la un suc? Surase nevinovat.
- Uite-l ca vine, i-am replicat eu, multumita de situatia creata. Orgoliul meu era flatat de atentia primit.
M-am dus spre Radu multumita, uitandu-ma in urma la necunoscutul care ma abordase. Realizam ca o sa inteleaga ca nu are nicio sansa in fata unui asemenea tip. Eram superficiala, si o stiam, dar nu doream sentimente profunde, eram tanara si doream sa ma distrez, momentan doar eu contam si eram foarte multumita.
Am observat ca avea tatuaje pe ambele gambe, ceea ce m-a uimit. Niciodata nu mi-au placut tipii tatuati, consideram ca incearca sa atraga cu disperare atentia prin nonconformismul lor si asta denota ca au o problema cu persoana lor, ca nu se accepta asa cum sunt.
- Buna! L-am salutand zambind, asteptand sa ma sarute pe obraz, dar spre mirarea mea, acest lucru nu s-a intamplat.
- Buna! Mi-a raspuns scurt si sec.
- Tipul acela cu care am vorbit, mi-a propus sa ies cu el la un suc daca tu nu veneai, i-am zis mandra ca atrageam atentia baietilor, insa raspunsul lui m-a jignit.
- Deci daca nu ajungeam, aveai cu cine sa iesi, imi spuse el razand nepasator. Apropo, ai ajuns mai devreme decat am stabilit, observa el indiferent.
- Da, spusei eu rusinata, ma plictiseam si am plecat prea devreme. Insa nu pot sta mult, la 8 trebuie sa ajung acasa.
- Nicio problema, oricum si eu trebuie sa ma duc la o prietena dupa, imi raspunse fara a-mi da nicio lamurire despre ce fel de prietena era vorba.
Nu eram geloasa, nu simteam nimic pentru el, dar eram jignita in amorul propriu. Intalnirea nu decurse asa cum mi-o imaginasem, fusese mai degraba o iesire intre doi amici, care isi povesteau anumite amanunte despre viata lor. Aflasem ca Radu era doar cu un an mai mare decat mine si ca era baschetbalist, ca nu era intr-o relatie si ca se despartise de Craciun de iubita lui. Cel putin asta sustinuse…
Miss Serenity, multumesc pentru ca ai trecut pe aici, intr-adevar fata este cam mincioasa, insa nu vrea sa para vreo sfanta. E si genul meu de fata, actioneaza in primul rand gandindu-se la ea, si eu consider ca asa e normal...bine, cu anumite limite
Capitol 2 – Fericirea este placere fara regrete
A doua zi a decurs normal. Am pregatit ultimele detalii ca sa sustin licenta in conditii optime, imi doream foarte mult sa iau o nota buna pentru ca parintii mei sa fie fericiti. Desi aveam un frate si o sora, intotdeauna ma simtisem mai apropiata de parintii, fiind cea mai mica, nu aveam prea multe subiecte comune cu fratii mei, diferenta de varsta isi pusese amprenta.
Cu doua ore inainte de ora stabilita, am inceput sa ma aranjez, eram constienta ca imaginea era foarte importanta si ca trebuie sa-mi pun in valoare calitatile. M-am imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti maro si o camasa alba. Desi uram tocurile pentru ca ma jenau si ma simteam ridicola incaltata cu ele, totusi am ales sa ma incalt cu o pereche de botine maro cu toc de 10 cm. Erau cele mai inalte incaltari ale mele si totusi nici cu ele nu depaseam 1, 70 m. Niciodata nu m-a simtit complexata de inaltimea mea, nu am privit-o ca un dezavantaj fata de alte fete, insa acum eram constienta ca o sa arat ridicol langa el, era prea mare diferenta de inaltime dintre noi doi, era groteasca. M-am machiat discret si mi-am lasat parul liber, nu inainte de a-l intinde cu placa.
Ca intotdeauna, am plecat mult mai devreme de acasa, imi placea sa fiu punctuala si nu suportam persoanele care intarziau. Eram constienta ca normal ar fi fost sa intarziu putin, pentru a pastra aparentele, pentru a nu-i crea impresia ca de-abia asteptam sa-l vad, dar acesta era purul adevar. Tot timpul fusesem o persoana directa, care in relatiile sale cu ceilalti se ghida dupa motto-ul <<Daca ma place, bine. Ma accepta asa cum sunt. Daca nu, el pierde. Altul la rand. Eram satula de scarbe care doar mint frumos. Ce rost avea sa fiu inca una>>.
Cum am ajuns mai devreme cu aproximativ un sfert de ora, m-am hotarat sa ma plimb putin prin parc inainte de a ma reintoarce la locul stabilit pentru intalnire. Tot timpul fusesem o cinica, nu credeam ca iubirea este un sentiment nobil, ci egoismul in forma lui cea mai pura. Aveam teoria mea despre iubire care consta in concluzia ca dragostea pentru altcineva este o alta forma a iubirii nemasurate pentru propria persoana. Imi venea sa rad, amintindu-mi de Cristi, iubitul meu, caruia ii marturisesem din start teoria mea despre acest sentiment profund inutil daca nu pornea de la considerentul de a obtine cat mai mult de la celalalt, de a-l exploata pentru fericirea ta. De asemenea ii spusem limpede, ca n-aveam de cand sa ma schimb pentru el <<daca ii convenea bine, daca nu…era liber oricand sa plece>>.
Dupa 10 minute am decis sa ma duc spre locul stabilit, m-am oprit linistita intr-un colt in fata gurii de metrou. Asteptandu-l am fost surprinsa sa observ un alt tip, tot blond, apropiindu-se de mine.
- Esti foarte frumoasa! Putem vorbi? Ma complimenta, incercand sa-mi maguleasca orgoliul.
- Multumesc! Dar astept de altcineva, nu sunt disponibila nici macar pentru o simpla conversatie acum. Rostii cuvintele, gandindu-ma ca niciodata nu avusesem prea mare succes la bruneti, si totusi Cristi, iubitul meu era brunet. De cand ma stiam imi placusera blonzii si avusesem succes la ei.
- In regula, dar daca nu apare, imi promiti ca o sa mergem impreuna la un suc? Surase nevinovat.
- Uite-l ca vine, i-am replicat eu, multumita de situatia creata. Orgoliul meu era flatat de atentia primit.
M-am dus spre Radu multumita, uitandu-ma in urma la necunoscutul care ma abordase. Realizam ca o sa inteleaga ca nu are nicio sansa in fata unui asemenea tip. Eram superficiala, si o stiam, dar nu doream sentimente profunde, eram tanara si doream sa ma distrez, momentan doar eu contam si eram foarte multumita.
Am observat ca avea tatuaje pe ambele gambe, ceea ce m-a uimit. Niciodata nu mi-au placut tipii tatuati, consideram ca incearca sa atraga cu disperare atentia prin nonconformismul lor si asta denota ca au o problema cu persoana lor, ca nu se accepta asa cum sunt.
- Buna! L-am salutand zambind, asteptand sa ma sarute pe obraz, dar spre mirarea mea, acest lucru nu s-a intamplat.
- Buna! Mi-a raspuns scurt si sec.
- Tipul acela cu care am vorbit, mi-a propus sa ies cu el la un suc daca tu nu veneai, i-am zis mandra ca atrageam atentia baietilor, insa raspunsul lui m-a jignit.
- Deci daca nu ajungeam, aveai cu cine sa iesi, imi spuse el razand nepasator. Apropo, ai ajuns mai devreme decat am stabilit, observa el indiferent.
- Da, spusei eu rusinata, ma plictiseam si am plecat prea devreme. Insa nu pot sta mult, la 8 trebuie sa ajung acasa.
- Nicio problema, oricum si eu trebuie sa ma duc la o prietena dupa, imi raspunse fara a-mi da nicio lamurire despre ce fel de prietena era vorba.
Nu eram geloasa, nu simteam nimic pentru el, dar eram jignita in amorul propriu. Intalnirea nu decurse asa cum mi-o imaginasem, fusese mai degraba o iesire intre doi amici, care isi povesteau anumite amanunte despre viata lor. Aflasem ca Radu era doar cu un an mai mare decat mine si ca era baschetbalist, ca nu era intr-o relatie si ca se despartise de Craciun de iubita lui. Cel putin asta sustinuse…
It's a game...