Cand viata se complica

[Miss M]

Pun next-ul in seara asta, e putin nereusit, sper sa compensez cu celelalte capitole. Multumesc pentru comentarii, inseamna mult pentru mine sa stiu ca cineva imi citeste fic-ul:*.

Capitolul X

- Ce iti veni sa ma iei asa, nebunule? l-am intrebat nervoasa, de fata cu restul familiei. Ma durea in cot de ei. Eram prea agitata in momentul ala.
Alex a venit prin spatele meu si mi-a pus mana la gura, soptind:
- Nu e locul potrivit pentru discutia aceasta.
Avea dreptate. Trebuia sa ma calmez, macar o clipa. Si sa-mi adun fortele pentru a face ceva maret. Am sa-i sparg fata iubitului meu var! M-a enervat atat de tare incat credeam ca il voi termina acolo, in direct.
- Afara, acum. Si sa nu comentezi.
Joseph a iesit linistit, urmat de mine. Bine macar ca evita o scena de fata cu parintii lui. Tot el ar fi fost pus intr-o lumina proasta, oricum.
- Deci ce te-a apucat?
- Imi placi. Mult de tot.
Imi venea sa-i iau capul si sa-l arunc intr-o toaleta. A, si sa trag apa. La nesfarsit. Adica hello, suntem veri si eu te urasc. Ce-o fi asa mare filozofie? Cum putea sa ma placa? Nu existau legi contra unei asemenea grozavii?
- Pot sa-ti plac in continuare. Doar sa nu te mai apropii de mine.
I-am mai adresat cateva cuvinte nu tocmai dragute si i-am indicat usa.A iesit afara. Imi venea sa arunc in el cu ceva. Ceva mare. Si ascutit. Un cutit, de exemplu. Da, un cutit ar fi fost perfect! Unul pe care sa-l otravesc cu tot dispretul meu si cu toate bataile inimii pe care i le-am platit cand m-a speriat asa.
- Cum de reusesti sa nimeresti numai drogati de genul asta? m-a intrebat Eric.
- Habar n-am. Farmec personal.
A inceput sa rada. Geamanul 1(eram asa disperata ca i-am numerotat; Alex-1 si Eric-2) mi-a luat barbia intre degete si s-a uitat la mine cu privirea aceea rece. Ce naiba vroia si asta? Il corupsese Joseph, sau ce? Inima isi intensificase treaba, multiplicandu-si bataile. Imi simteam fata fierbinte, gata sa dea in clocot.
- Nu stii sa minti, constata suparat. Trebuie sa mai exersezi.
- Mai ales ca toti va cred un cuplu, adauga geamanul 2.
M-am calmat. Minciuna asta lua proportii. Nu stiam de ce, dar imi placea ca se intampla asa. N-am avut timp sa reflectez prea mult, pentru ca Eric a continuat dialogul, cu fratele sau de data asta.
- Sa nu mai faci totusi asta.
- Asta ce? l-a intrebat Alex. Imi dadea impresia ca stia deja. Ma enerva telepatia intre gemeni. Dar aveam sa aflu, era un lucru cert.
Eric mi-a prins fata cu mainile si si-a unit buzele cu ale mele. Erau reci. Mult mai reci decat ale fratelui sau. Nu inteleg cum puteam observa asta in timp ce inima imi sarea din piept, gata sa explodeze. Mi-a dat drumul. Nici el nu se miscase mai mult decat frate-su. M-am inrosit si am inchis ochii, incercand sa nu-l desfigurez pe loc. Puteam face un infarct sau un atac de panica, cine stie? Dar cui ii pasa?
- Asta sa n-o mai faci.
Cred ca aratam in ultimul hal. Ochiul mi se zbatea nervos. Astia isi bateau joc de mine? Din nou, sentimentele mele erau ceva marunt. Imi venea sa urlu, sa sparg ceva. Sa-mi rup buzele si sa le arunc la toaleta, langa capul lui Joseph. Bine ca nu ma sarutase si el. Ma luptam cu mine. Incercam sa raman calma, sa respir regulat. Nu cred ca-mi iesea prea bine. Eram in stare de soc din cauza unor invadatori nesimtiti. Nu meritau niciun cuvant astia doi. Pardon, trei. Daca ma gandesc mai bine, sunt patru. Da! Acum ma gandeam la fiecare baiat cu ura. Mai putin la tata. Desi nici el nu era cine stie ce, nu merita vreo apreciere deosebita.
- Daca explodeaza?
- Nenorocit incapabil si profitor care esti! am rabufnit gafaind.
Au inceput sa rada amandoi. Asta nu ramane asa. Chiar aveam sa sparg o fata, dar nu pe a lui Joseph. El era doar un fraier care se carase cu coada intre picioare. I-am tras un pumn lui Eric. Si i-as mai fi tras, dar m-am abtinut. Nu stiu cum am avut stapanirea de sine. In acele momente trebuia sa ma gandesc ca nu merita sa ma ostenesc cu ei. Trebuia sa-mi conserv energia pentru ceva cu adevarat important.
- Macar n-a fost o mortala. Alea sunt mai dureroase, glumi Alex.
N-am observat ca mama intrase in camera. Eram prea ocupata sa-i dau o “mortala” geamanului 1. Si-o cerea baiatul, ce sa fac? Sa-l refuz? Nu sunt atat de egoista. In starea mea, puteam omori lejer un luptator profesionist. Si, cum nu era niciun luptator prin zona, ma multumeam cu ei. Palma mi se incalzise de la lovituri. Aceeasi senzatie care ma bucura enorm intotdeauna, care ma facea sa simt libertatea circulandu-mi prin vene. Sunetul fiecarei lovituri era ca o melodie ce ma facea sa ma simt mai matura, mai rebela, mai eu. Pentru ca pana atunci purtasem o masca. Masca pe care aveam de gand sa o distrug, impreuna cu amintirile legate de ea. Era o masca inegrita de durere, ura si neintelegere. Dar fata mea, chipul meu adevarat era colorat, vesel si plin de viata si fericire.
- Elizabeth, ce faci?
- Il pocnesc, mi se pare evident.
O spusesem cu o degajare rar intalnita la mine. Toti am inceput sa radem, sub privirile intrebatoare ale mamei. Mi-a cerut sa-mi cer scuze. Asteptam momentul asta, ca sa-i arat ca nu mai sunt o fetita prostuta. Aveam sa-i demonstrez ca imi permit sa iau si decizii gresite, sa nu fiu mereu perfecta. Era un lux pentru mine sa nu incerc sa-i multumesc pe toti, macar o data in viata.
- Scuze pentru palma. Si tie pentru pumn.
- Pumn?!?
Mama innebunise live. I-am explicat ce e un pumn.
- Cam asa, continua Alex dandu-i una fratelui sau, care i-a intors favorul.
I-am inchis usa in nas mamei, motivand ca trebuie sa-i opresc. Cum aveam sa fac asta, nimeni nu stia. Nici chiar eu.