Cand viata se complica

[Miss M]

Multumesc pentru sugestii :*, am sa incerc sa reduc si mai mult dialogul. Capitolul asta e ceva mai scurt si de aici aflam cate ceva despre trecutul fetei noastre:)).
Capitolul V

Ma uit in oglinda. Parul meu blond, ochii albastrii de o nuanta spalacita… Sunt micuta de inaltime si slaba. Desi vara tocmai se terminase, imi lipsea bronzul. Imi pieptan parul cu miscari repetate, pana la coate si inapoi. Il prind in coada.
Cine or fi cei doi care imi invadeaza viata? Ce stiu despre ei? Nimic. Stiu doar ca ochii unuia ma vor bantui pana la finalul zilelor. Arogant, glumet, hot, nepoliticos… Iar celalalt e exact pe dos. De ce, dar de ce m-am pricopsit cu ei?
Intrebarea lui Alex nu-mi da pace. “ Ce ai vrut sa spui mai devreme?”. Secretele mele, ferecate undeva, alaturi de amintiri…
Cred ca o parte a personalitatii mele se datoreaza parintilor, care nu s-au implicat destul in cresterea mea. Ambii lucreaza la o companie importanta. Mama e acasa doar pentru a o creste pe Katie. Mi-am promis ca am sa am eu grija ca ea sa aiba parte de mai multa atentie. Cat despre tata, il vad din an in paste. Sta in Anglia si am vaga senzatie ca a cam uitat de noi.
Prima si unica mea iubire fusese Ken, tipul beat de care de-abia am scapat. Am fost cu el, petrecand impreuna clipe frumoase. Imi era rusine ca nu stiu sa sarut. Patetic… Mintea unui copil de 13 ani. Datorita unui fapt atat de insignifiant am pus capat unei relatii despre care am descoperit, mai tarziu, ca nu ma facea fericita cu adevarat.
Si acum ma mir cum am putut sta cu un om ca el. Nu i-am vazut aroganta, mandria, ipocrizia… Am varsat lacrimi amare dupa el, desi nu regretam cu adevarat.
Intr-o zi, am decis sa pun punct acestor manifestari jalnice. Nu aveam nevoie de mila si compasiunea nimanui. M-am inchis in mine si am renuntat la societate. Nu-mi trebuiau nici prieteni, nici popularitate. Am ramas singura cu cartile mele. Realitatea lor era palpabila si evadam in ea atunci cand eram deznadajduita. Dar, cum am mai zis, mi-am jurat sa nu mai parasesc aceasta realitate pentru niciun miraj. Cartile erau o exceptie, nu le puteam abandona pe rafturile negre ale bibliotecii.
Asa au decurs 4 ani din viata mea, asa sunt din clasa a VII-a.
Ma intorc in prezent. Imi pun ordine in ganduri. Urmeaza prima noapte alaturi de gemeni, proba de foc. Merg in camera, unde ii gasesc gata de culcare. Sunt primii baieti in pijamale pe care ii vad. Ma amuza oarecum, si nu imi pot ascunde un zambet. Incerc sa il ignor pe Alex, ma enervase destul pentru o zi.
- Bun, si cum se presupune ca vom dormi? ii intreb, sperand ca s-au gandit deja la asta.
- Buna intrebare. Ai putea sta intre noi.
Eram prea obosita ca sa ma opun. Am pus capul pe perna, adormind imediat.

***
M-am trezit la miezul noptii. Vazandu-i pe cei doi langa mine, m-am speriat teribil. Unul dintre ei ma imbratisa in somn, dar care? I-as da o palma, dar nu o fac de teama ca ar putea fi Eric. Chiar asa, inca nu ii pot deosebi. Il aud pe cel ce ma tinea aproape ingaimand ceva in somn. Ascult cu atentie.
- Lizzie…
Aha! Deci era Alex! Eram destul de sigura si inainte, dar acum… Tipul ma viseaza. Pe mine. M-am desprins incet din imbratisare si am coborat din pat. Aveam o colectie de medalioane cu litere si aveam de gand sa apelez la ea. Am prins literele “A” si “E” de gatul noilor mei “colegi” de camera. De acum ar trebui sa fie mai usor.