More Than Love...[+16/+17]

[Piersicuta]

Imi pare nespus de rau ce este scurt :(( Dar nici timp asa de mult nu mai am:((

More Than Love
Capitolul 15

Cand mergi in fata sau in spate,
Incearca sa traiesti cu maxima intensitate
Sa nu te schimbi chiar daca vantul bate
Vorbe vin din orice parte, o o oricat de departe te duci
Lumea se bate, isi face singura dreptate
Nu....n-ai timp frate de excese de sinceritate

P.O.V by Sasuke Uchiha.

-Sasuke, te simti bine? vocea ei suava rasuna in timpanele mele, un fior trecand rapid pe sira spinarii mele, eu inca nu ma miscam, nu clipeam si nu respiram, eram prea socat de vestea ca voi avea un copil. Cum as putea la varsta de nouaspe' ani, aproape douazeci sa fiu tata? E ceva prostesc, sunt prea tanar, inca nu vreau sa am o familie, nu vreau asta. Inca nici nu stiu daca o iubesc sau daca este o aventura trecatoare, cum pot sa am un copil cu ea?

Nu pot sa gandesc clar, nu pot face nimic ci doar sa stau cu ochii atintiti asupra ei. Inima mea striga, urla cu toata puterea de fericire, voi avea o fica sau un fiu, dar ratiunea, ma tortura pentru ce am facut in seara precedenta. Cum am putut face o greseala ca asta? De ce nu am fost atent? De ce am lasat-o pe Sakura insarcinata la noaspe' ani? Atat de multe intrebari nici un raspuns. M-am lasat purtat pe culmile pasiunii si iubirii trupesti, trupul ei atat de delicios m-a vrajit, m-a facut sa imi pierd mintile si...sa fac greseala asta. Ce o sa ii spun acum? Nu o sa ii pot zice verde'n fata ca nu vreau copilul, ca sunt prea tanar si nu stiu daca o iubesc cu adevarat, dar nici nu pot sa zic da si sa mint ca sunt fericit, ar fi un legamant pe viata...Tresar, la zgomotul facut de ea cand se ridica, iar o picatura se scurge pe fata mea. Ploua? Nu...plange, lacrimile ei sunt precum ploaia, reci. Suspinele ei se aud, imi frang inima. Eu chiar o iubesc? Nu, nu, nu...sau poate...Nu eu nu vreau acest copil...Ma ridic de pe iarba, si ii ridic chipul trist, inundat de lacrimi cristalii, ochii ei verzi erau asa de tristi si reci...Ce am facut? Imi lipesc buzele de buzele ei reci sarutandu-le dulce si apasat...Nu imi raspunde la sarut, ce se intampla cu ea? Mana ei se afla pe pieptul meu, impingandu-ma de langa ea, ma respingea, dar nu, nu o sa o las sa ma indeparteze. De ce imi pasa asa de mult de ea? Ii iau mana de pe pieptul meu si o imping intr-un copac, facandu-o sa scanceasca.

-Sakura, -spun eu incet rupand sarutul, si imbujorandu-ma usor...parca am zece ani si ea este prima mea prietena, sau prima mea iubire adevarat, si....chiar este, intr-un fel...Cuvintele mele nu vor sa iasa din gura, parca as fi impeitrit, ce se intampla cu mine? Nu vreau un copil, trebuie sa afle si ea, nu sunt pregatit, sunt inca un...copil. Off, ce o sa ma fac? Trag aer in piept si o spun repede, rugandu-ma sa nu fi auzit ce am zis...- Eu nu sunt pregatit sa fiu tata....-am spus-o, inchizand ochii si inghitind in sec, ma rugam sa nu reactioneze prost si sa ma inteleaga. Ma simt vinovat, parca un cutit mi-a fost infipt in inima, parca mi-am omorat mama...Dintr-o data, o usturime se simte pe obrazul meu, facandu-ma sa privesc in partea stanga. Locul mi s-a inrosit, probabil, dar totusi, este mai putin dureros decat ce am zis. M-a pleznit...

Ce am putu sa fac? Atat de insensibil sunt? Sunt un monstru cu adevarat. Imi intorc capul si dau de fata ei speriata, trista si furioasa. Nu, numai era aceeasi persoana, dulce si iubitoare, o alta fata a Sakurei a iesit la iveala, una tupeista si rea, fara sentimente sau scrupule, care sincer, ma face sa gandesc la lucruri deplasate de aceasta situatie...incurcata ca sa ii zic asa, ducandu-ma undeva in dormitor. O privesc adanc in ochii incercand sa o gasesc pe vechea Sakura, dar, fara rost. Eu am schimbat-o in rau, sunt un nemernic, de ce nu mi-am tinut gura? Pentru ca sunt un tampit, acuma ce o sa ma fac? Inchid ochii pentru cateva minute, pentru am mai lua putin curaj sa ii spun ca o iubesc, ca tin la ea din toata inima, ca vreau sa intemeiez o familie cu ea, dar nu acum, poate sa ma mai lase sa gandesc ceva timp, daca sunt pregatit sau nu pentru a fi tatic sau nu, dar...In urmatoarea clipa numai era langa mine. Corpul ei nu mai exista in fata mea, parul ei rozaliu a disparut, odata cu ele si ochii aceea verzi pe care ii iubesc atat de mult, care m-au facut sa stiu ce este iubirea adevarata.

O caut disperat cu privirea, dar nu o pot gasi. Am avut buna initiativa sa ma uit in spatele meu, acolo am put sa o zaresc pe rozalie in mijlocul strazii. Bratele ei ridicate la nivelul umerilor, iar parul ei batand in vant ma facea sa innebunec, o iubesc extrem de mult, era atat de superba. Dooamne ce a fost in capul meu? Rochia ei alba batea in adierea vantului, in timp ce buzele ei se miscau, probabil se ruga sau injura. Avea ochii inchisi, parca asteptand ceva, ce astepta sa se intample?. Dintr-o data un tir se apropie in viteza spre rozalie cu scopul de a o lovi, de ii rade existenta de pe fata pamantului, de a o lua de langa mine, cel care o iubesc atat de mult....Nu am mai avut timp nici sa clipesc ca in urmatorul moment....