Midnight

[Drama Queen]

Capitolul II

Camera lui Alex era incredibil de mare . Cred ca avea dimensiunile clasei de la liceul in care invatam .
- Hmmm , te deranjeaza daca stai in patul de o persoana ? Daca e ceva poti sta in al meu ...adica e mai mare si o sa ai mai mult loc .
Nu eram genul de persoana care sa vrea sa faca oamenii sa se simta confortabil in preajma ei asa ca , in loc sa-i spun ca , patul acela de o persoana din lemn de stejar este mai mult decat ceea ce mi-as putea dori am rostit un " nu te deranja" .
M-am intains si , fiind obosit , mi-am inchis ochii . Totusi , era atat de multa liniste in jurul meu incat nu puteam adormi . Inca de mic eram obisnuit cu plansetele celorlalti baieti cu care imparteam camera mai mult decat neincapatoare care ne fusese alocata de catre conducerea orfelinatului.
Acum , lipsa oricarui zgomot ma apasa ingrozitor de tare . Ma simteam strain de toate si de tot . Stiam ca locul meu nu era pe lumea aceasta . Altfel nu m-as fi simtit atat de departe de orice insemna caldura , viata .
Spre marea mea fericire gandurile mi-au fost intrerupte de soaptele lui Alex . Mi-a luat ceva sa inteleg ca vorbea la telefon .
- Scuze , nu am putut sa vin pentru ca astazi a ajuns frate -miu mai mare acasa .
Am deschis ochii socat . Chiar putea cineva sa fie cu adevarat atat de ... bun la suflet incat sa nu se gandeasca la mine ca la o pacoste ?
Blondul se plimba cu pasi mari prin camera . Se parea ca ceea ce ii spunea persoana cu care vorbea la telefon il deranja .
- Bai , daca tu esti un taran incuiat la minte asta nu inseamna ca si eu trebuie sa fiu la fel . Uite cine s-a gasit sa-mi tina mie lectii de etica ! Bou dracului ce esti ! Daca eu spun ca e frate-miu atunci frate-miu e! Capish?
Mi-am inchis din nou pentru ca , dupa nici cinci secunde sa aud un zgomot puternic , ce ar fi trezit si mortii , provenit probabil de la contactul telefonului cu parchetul .
Copii de bani gata nu apreciau niciodata lucrurile pe care le aveau deoarece le erau servite toate pe tava . Totusi , gandurile mele negative au fost indepartate violent de planetele si suspinele lui Alex .
Partea mea umana , obisnuita sa aiba griza de copii de la orfelinat , ma impingea sa ma duc si sa il consolez , insa partea mea practica ma oprea spunandu-mi sa nu ma bag in treburi care nu imi aprtineau .
" Defapt , daca stau sa ma gandesc mai bine , eu sunt cel care a iscat cearta deci ... e datoria mea . "
Fara prea mare tragere de inima m-am ridicat din patul comod si m-am dus la ... fratele meu .
Statea rezemat de tablia patului cu genunchii stransi la piept si fata ingropata in palme , varasandu-si amarul.
- Hei , Alex , uite , mie imi pare rau .
Desi rostite incet , cuvintele mele erau sincere . Nu voiam sa ranesc pe nimeni . Voiam doar sa-mi traiesc linistit viata .
- Nu ar fi trebuit sa te certi cu el din cauza mea .
De aceasta data si-a ridicat capul . Ne aflam acum la acelasi nivel . Privirile ni s-au intersectat pe undeva pe la mijlocul drumului > Am fost subjugat si am uitat pana si ce voiam sa spun .
- Nu e vina ta ca e un bou , Luca .
Vocea lui tremurata m-a trezit din visare , asa ca am putut sa ii raspund :
- Da , dar e un bou pe care tu il iubesti .
M-a privit socat , insa apoi s-a asezat pe spate cu capul pe genunchii mei
- Cum ti -ai dat seama atat de repede ?
- Si eu iubesc pe cineva asa ca mi-a fost usor .
De ce adusesem vorba de subiectul acela care durea atat de tare ? Pentru ca nu puteam sa-l uit ? Pentru ca nici macar nu voiam sa fac asta ? Nici macar eu nu stiam .
- Cum e ?
- Uite , Alex , e miezul noptii deja , iar asta e o poveste lunga .
Era o scuza jalnica , insa acea povestire durea prea tare . era o rana deschisa in sufletul meu si ma indoiam ca avea sa se cicatrizeze vreodata .
- Te rog spune -mi .
Pentru a doua oara in mai putin de jumatate de ora m-am pierdut in privirea sa de un verde intens .
- Fie cum vrei tu . Poate ca , pana la urma , o sa imi faca si mie bine sa povestesc asta cuiva . Acum doi ani s-au trasferat la noi la orfelinat un baiat de o varsta cu mine si sora lui , cu un an mai mica decat noi . Pe el il chema Marius si , jur , era cea mai frumoasa persoana pe care am vazut-o vreodata in viata mea . In plus , aveam sa descopar ceva mai tarziu ca era o persoana increibil de inteligenta si prietenoasa . Fiind transferat de cei de la orfelinat la scoala la care invatam si eu am inceput sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna asa ca am ajuns sa devenimi cei mai buni prieteni . Totusi , soarta a facut sa ma indragostesc de el . Imi era ingrozitor de frica sa ii spun ce simt pentru el deoarece nu puteam concepe faptul ca nu ar vrea sa ma mai vada niciodata din cauza asta . Bineinteles , fiecare zi devenise pentru mine o tortura dulce . Il puteam vedea meeu si ne spuneam totul , lucru care ma bucura enorm . Totusi , stai ca imi era interzis sa ma apropii mai mult de atat de el , lucru care ma facea sa sufar enorm . Acum doua luni , pe cand ne intorceam de la scoala , un sofer beat nu a oprit la trecerea de pietoni si ne-a lovit din plin pe amandoi . Printr-un accident nefericit , eu am scapat doar cu cateva rani minore , insa el a murit . La scurt timp dupa asta , sora lui mi-a adus o scrisoare . Mi-a spus ca fratele ei o scrisese cu un an in urma si , de atunci se chinuia in fiecare zi sa mi-o trimita . Ea nu stia ce scrie acolo , insa se gandea ca de acolo de sus , el ar fi bucuros daca as primi-o.
In mod ciudat in acea scrisoare scria ca ma iubeste si spera sa nu il resping . Daca as fi stiut mai devreme ...
- Luca , imi pare rau .
Ochii lui mari , verzi ca smaraldul , inotau in lacrimi si nu intelegeam de ce .
- Tu nu ai gresit nimic , de ce iti pare tie rau ?
Atitudinea compatimitoare a oamenilor ma enerva mai mult decat indiferenta si rautatea lor .
- Nu ar fi trebuit sa aduc aminte de asta . Mi-ai spus de la inceput ca nu vrei sa povestesti .
M-am mai calmat . Nu era vorba de mila , ci de vinovatie - un sentiment pe care eu il incercam in fiecare zi - . Instinctiv am inceput sa imi plimb mana prin parul lui si , rezemat de tablia patului , cu capul lui Alex pe genunchii mei am plutit catre lumea viselor .