More Than Love...[+16/+17]

[Piersicuta]

More Than Love
Capitolul 9

When yhou look me in the eyes, I catch a glimpse of heaven
I find my paradise
When you look me in the eyes

Lacrimile mele, se astern pe pamantul maroniu, ajungand undeva aproape de tata. De ce mereu iubirea doare? De ce mereu eu sunt o tinta? De ce lumea bate numai in mine? Las trandafirul sangeriu sa cada pe mormant, in timp ce eu cad in genunchi, lasand lacrimile sa vorbeasca pentru mine, sa imi spuna tristetea, tot ce simt acum in acest moment...Off, Sasuke, daca ai sti ca in inima mea a incoltit putina ura, pentru ca ma lasi singura mereu, pentru ca nu iti arati adevaratele sentimente, pentru ca ma lasi sa visez, pentru pur si simplul fapt ca ma faci sa te iubesc la disperare...

In liniste incep sa ii spun tatei tot ce se intampla, parca alinandu-ma cum stie el, parca vorbindu-mi, raspunazndu-mi. Inima mea usor se elibereaza de povara acelor lucruri nespuse, atat de multe secrete, spuse pe mormantului tatalui meu, nestiind ca doi ochi negri ma privesc, ascultand totul, absolut totul, privindu-ma poftitios, iar un zambet diabolic aparandu-i pe fata. Lacrimile mele cad incontinuu in speranta ca se vor opri, inima mea e mai linistita, sufletul meu e purificat, mana tatalui meu m-a vindecat. Ma ridic usor in picioare, sarutand poza tatei, pornind spre casa, fiind o ora destul de tarzie, nestiind cu precizie cand se va intoarce mama.

Singuratate, liniste mortuara, frica, exact ca in inima mea. O inima distrusa, franta, cu amprenta iubiri pe ea. Incet, incet, gandurile mele sunt intrerupte de o mana care imi este pusa la gura, neputand sa tip dupa ajutor, iar o teama inimaginabila pune stapanire pe corpul meu, inima mea iar luand-o la galop. Incep sa tremur involuntar, dand dovada de lasitate, in timp ce agresorul imi saruta usor gatul, iar cu mana libera plimbandu-se pe corpul meu, mangaindu-l cu atingeri tandre, perverse.

-Sakura, Sakura, Sakura, tu credeai ca o sa renunt asa de usor la tine?-incepe sa spuna agresorul, soptindu-mi la ureche, fiorii frici acaparandu-ma, pentru ca aceasta voce, grava, usor vulcanica, este a lui Itachi, as recunoaste-o dintre o mie. Inghit in sec, lacrimile mele cazand usor, plimbandu-se pe mana lui puternica, sufletul lui nedand dovada de bunatate, aceea persoana buna a disparut, ramanand perversitatea si rautatea din ea.-I-a zi, micuta domnisoara, vrei ca toata lumea sa afle ca tu esti amorezata de tatal tau vitreg?-Ochii mei se maresc, devenind neobisnuiti de verzi, cum, ce? De unde stie? Doar daca...o nu...Ce ma fac? Lacrimile mele se varsa in cascade pe chipul meu angelic, in timp ce Itachi imi promite, ca nu va zice nimic, daca, ma voi da drept iubita lui, acceptandu-i saruturile si atingerile perverse. Aprob robotic din cap, iar el imi da drumul, eu incepand sa fug spre casa, nu mai suportam atata durere, imi uram pur si simplu viata.

Deschid usor usa casei, iar un scartait terifiant se face prezent in atmosfera semn ca nimeni nu era acasa, sau cel putin asa cred. Inca plangeam, gemeam de durere, sufletul meu plangea, inima mea, totul, imi era pur si simplu scarba de mine, de sufletul meu, de corpul meu. Mi-as dori sa mor, sa nu mai sufar atat, de ce tata nu m-ai luat la tine? De ce? Probabil ca asi fi fost fericita cu Alejandro, triaind fericiti pe veci, avand trei, opt, zece copii, dar eu sunt aici, in lumea muritorilor, unde durerea este imnul, unde lacrimile sunt simbolul national, iar ura tine locul iubirii. Incep sa merg spre camera mea, dar uitand ca am scari am cazu ranindu-ma la picior, eram profund inghita de ganduri si sentimente, nu mai eram pe Terra. Sangele curgea din acea micuta rana, iar lacrimile curgeau lin pe chipul meu alb. Toata viata am plans, toata viata am suferit si asa tot o sa traiesc, pentru ca nimeni, nimeni nu ma ajuta, nimeni nu vrea sa ma ajute.

-Linistestete, sunt aici, mereu voi fi aici, langa tine, sa te apar, sa te iubesc...- spune o voce senzuala, iubitoare si dulce, atat de cunoscuta mie, ultimul cuvant nu l-am auzit asa clar, pentru ca a fost spus foarte incet, dar mi-a facut inima sa bata mai tare, iar obrajii sa se inroseasca. Imbratisez aceea persoana, iar ea ma mangaie usor pe spate, sarutandu-mi crestetul capului, inca spunandu-mi sa ma linistesc, soptindu-mi cuvinte dulci. Cine este aceasta minunata persoana? Care doar cu o atingere m-a calmat, care cu ajutorul iubirii care o pune in gesturi mi-a dat fiori, as vrea atat de mult sa stiu cine este, sa o idolatrizez, sa o iubesc pana la moarte si dupa-.

-Cine esti? intreb eu muribund, ochii mei fiind atintiti asupra chipului intunecat al omului, incercand parca sa ghicesc cine este, dar singura persoana care imi trece acuma prin minte, este purtatorul inimii mele, singura mea iubire, Sasuke.

Doua maini ma ridica de jos, sarutandu-ma apasat pe buze, ducandu-ma in camera mea. Ochii mei se inchid, savurand acest delicios moment. Buzele noastre se framantau usor, dandu-mi mii de fiori pe sirea spinarii, din cand in cand, muscandu-ma de buza inferioara vrand sa inceapa duelul dintre limbile noastre, in care el ma domina. Ma tranteste pe pat, mangaindu-mi corpul infierbantat, dezmierdandu-mi pielea gatului cu saruturi apasate pline de iubire, cu tente usor perverse. Mana lui se strecoara sub rochita mea, atigandu-ma in locul meu secret, facandu-ma sa gem infundat, mii de scene perverse trecandu-mi prin fata ochilor.

-Te rog, nu o face...spun eu incet, printre gemetele de placere, apoi, greutatea de pe corpul meu se ridica, iar el...dispare. Un micut zambet pervers imi apare pe fata, iar in mintea mea imi promit ca o sa fiu a lui si el al meu in curand, apoi ma afund in lumea viselor stiind ca cel care a fost era Sasuke, l-as recunoaste oriunde, dupa saruturi, atingeri, dupa simpla lui prezenta