Vengeful desire

[MiraA]

Am venit cu nextul..ms de commuri fetelor:*

Capitolul 3

Incaperea era aproape la fel de impunatoare ca barbatul ce ne privea din spatele uriasului birou de mahon negru,lucios.
Toti am pastrat tacerea pe masura ce el ne masura din cap pana-n picioare cu o privire la fel de ascutita si rece ca lama unui cutit,dand impresia ca vrea sa ne citeasca insasi sufletul.Toti si-au plecat privirea, infara de mine. L-am privit cu o curiozitate vadita, masurandu-l la fel cum facea si el cu mine. Nu m-am stingherit cand a ridicat sprancenele intrebator, nici cand a venit spre mine si m-a privit drept in ochi.I-am sustinut privirea cu hotarare, chiar daca simteam ca ceva inauntrul meu se rupe in doua. Ii vazusem chipul si inainte in diferite poze publicate in reviste de specialitate sau la televizor,dar niciodata pana acum nu mi-am dat seama de cat de intimidant putea sa fie. Era mai inalt decat mine cu aproape un cap si jumatate si destul de bine facut, umerii lati finndu-i pusi in evidenta de croiala sacoului care se cambra spre talie. Se misca usor, fara zgmot, ca si cum n-ar cantarii nici macar cat un fulg de nea. Avea un mers apasat, de pradator care isi padeste prada inainte de a-i da lovitura finala. Da, ma intimida...eram constient de asta, dar nu aveam de gand sa o recunosc. Mai bine as muri decat sa ma las condus de propria slabiciune. Chiar daca toate simturile mele erau in alerta si imi urlau sa ies de acolo, nu aveam de gand sa o fac.Nu aveam de gand sa cedez.
-Buna dimineata,spuse intr-un final, zambind spre noi. Am tresarit cand i-am auzit glasul dur si usor ragusit si mi-am mutat privirea pe fata lui. Parul mai lung si rebel ii ascundea intr-o mare masura ochii albastrii. Nasul acvilan si trasaturile ar fi facut mandru un razboinic de acum 200 de ani,dar in societatea noastra moderna erau de o raritate greu intalnita. Nu, nu puteai spune despre acest barbat ca este frumos, dar tot corpu sau emana o forta care te coplesea si in acelasi timp te atragea ca intr-un vartej. Daca nu erai atent...putea fi prea tarziu. Evident avea farmec, altfel nu ar fi reusit sa ajunga unde este acum,indiferent cat de bun era in meseria asta. Chiar si lumea afacerilor este o scena, unde trebuie sa-ti joci rolul cat de bine poti daca vrei sa stai la masa castigatorilor.
Ma bucur ca sunteti aici,continua el pe acelsi ton. Sunt fericit sa intalnesc asemenea tinere talente, care nu-si doresc nimic mai mult decat sa se perfectioneze in acest domeniu vast si plin de oportunitati, dar si de obstacole. V-am citit tezele si pot spune ca am dea face cu niste profesionisti, chiar daca nu sunteti decat in anul 2 de facultate. Incepu sa se plimbe prin fata noastra facand o mica pauza, ca otata lumea sa priceapa faptul ca ne complimentase.Buna strategie.
In aceste luni veti avea ocazia sa faceti difernta intre salile de curs si lumea reala.Adevarata lupta, domnilor, se duce aici. Oricum, ma bucur sa va avem la bord. Asa isi incheie discursul, dupa care veni si dadu mana cu fiecare in parte, schimband cateva cuvinte de convenienta.
Cand a ajuns la mine expresia de pe fata lui s-a schimbat.Mi-a tinut mana mai mult intr-a sa, pe masura ce ma analiza din nou.
-Domnule Armstrog, vreau sa ramaneti un pic dupa ce pleca ceilalti. Am ceva de discutat cu dumneavoastra.
Gatul mi s-a uscat si inima a inceput sa-mi bata mai tare,dar expresia fetei nu mi s-a schimbat deloc.
-Desigur, am zis pe acelsi ton hotarat ce de obicei.
In scurt timp incaperea se goli de lume, noi doi ramanad singuri.
Se aseza din nou la birou si-mi facu semn sa iau loc pe scunul din fata sa,lucru pe care l-am facut fara se ezit.Am asteptat rabdator sa inceapa,dar vazand ca nu facea altceva decat sa ma priveasca la fel de intens, m-am foit nelinistit in scaun, hotarand pana la urma sa incep eu.
-Cu ce va pot ajuta, domnule Youg?
Am crezut ca nu m-a auzit, cand am vazut ca nu-mi raspunde,dar apoi am auzit i-am auzit vocea
-Probabil ti se pare ciudat ca ti-am cerut sa ramai in urma.Cand am aprobat din cap, a continuat. O sa trec direct la subiect: lucrarea ta este una dintre cele mai bune pe care le-am citit. Nu ai experienta, dar poti intui cand ai dreptate si cand nu. Ai reusit sa creezi un program complex de incriptare si decriptare cu ajutorul computerului tau de acasa, fara a avea resursele necesare unui asemenea proces complex. Te-ai luptat cu morile de vant si ai invins.
Nu pot sa zic ca am ramas foarte uimit de ceea ce mi-a spus.Stiam ca ceea ce realizasem era la un nivel mult superior oricarui student obisnuit. Poate nu-mi place matematica si informatica, dar eram bun la ele. Foarte bun, chiar. Creasem acel program, pe care il denumisem HellGate, ca sa-i captez atentia si, se pare ca reusisem.
-Multumesc...M-am straduit sa fac un lucru cat mai bun si mai util.I-am zambit si m-am asezat mai bine in scaun, simtind cum incet, incet ma relaxam.
-E o adevarata opera de arta. Interfata usor de utilizat ascunde complexitatea proceselor interne alea programului. M-am multumit sa zambesc. Daca ar stii el de la cine mostenit talentul acesta...Tatal meu a fost un om genial, cum greu mai ai ocazia sa intalnesti.Genul acela de persoana care apare o data la suta de ani cu singurul scop de a straluci. Din pacate, el nu a avut posibilitatea asta. In urma cu cinci ani compania lui se pregatea sa scoata pe piata un program asemanator cu HellGate. Daca ar fi reusit, ProTech.IT ar fi fost istorie. Dupa ce am fost nevoit sa strag lucrurile lor personale, inainte sa ma mut la Alec, am gasit jurnalul tatei, unde explica conceptul de la care a plecat in realizarea programului. M-am folosit de ideea lui, am imbunatati-o si am ajuns aici. Acum HellGate era operational, chiar daca era folosit de cel mai mare rival al sau.
-Cum am zis, ma bucur ca considerati programul meu ca fiin bun,dar tot nu inteleg de ce ati vrut sa vorbiti cu mine intre patru ochi.
-Simplu. Vreau sa lucrezi in echipa mea. Ai venit aici ca pracaticant, iar eu iti ofer un loc de munca definitiv, birou personal, loc de parcare si un salariu de sase cifre. Ce parere ai?
De aceasta data am fost un pic surprins.Nu ma asteptam sa-si doreasca sa ma opreasca, nu definitiv. In cel mai bun caz, ma gandeam ca va dori sa-mi cumpere creatia.
-Interesant...am reusit sa zic, pastrandu-mi mina serioasa. Pot sa va intreb de ce? Ati putea pur si simplu sa-mi cumparati programul...
-Da as putea, zise el uitandu-se atent la mine, dar stiu ca intr-un an de zile vei crea ceva si mai bun, care va detrona
actualul HellGate. Se ridica de pe scaun, intorcandu-se cu spatele la mine si privii panorama ce se profila dincolo de fereastra. Vreau oamenii ca tine sa lucreze in compania mea. Vreau creativitatea voastra, puterea de munca...
-...vreti sa va asigurati ca nu vom deschide firme proprii care sa aiba puterea de a distruge ProTech.IT , am continua ideea in locul lui. Am dreptate sau nu?
Se intoarse si ma privii in tacere.
-Da, ai dreptate. Daca lucrati pentru mine sunteti o comoara, daca lucrati impotriva mea, trebuie sa va distrug. Asta e lumea afacerilor. Doar cei mai puternici supravietuiesc.
A trebuit sa strng din dinti ca sa nu incep sa urlu. Cei slabi mor. Stiam asta mai bine decat oricine.
-Pe scurt, vreit sa ma cumparati...
-Daca vrei sa privesti lucrurile asa...atunci fie, vreau sa te cumpar. M-am incruntat.Nu-mi venea sa cred ca vorbea cu atata nonsalanta. Orice poate fi cumparat...
-Da, daca oferta e destul de buna, i-am zis zambind angelic. Ma voi gandi la ce mi-ati zis si va voi anunta ce am hotarat. M-am ridicat sa plec. Daca credea ca voi ceda atat de usor, se insela amarnic.
-Prea bine, domnule Armstrog...
-Seth, i-am zis cand am ajuns la usa.
-Poftim?
-Spuneti-mi Seth, domnul Armstrog e mult prea pretentios pentru mine.
-Bine...Seth, atunci bafta la orientare si vom mai discuta...
I-am multuimit si am iesit din incapere, indreptandu-ma cu pasi mari si hotarati spre Samuel care era langa biroul secretarei...