Ţigările şi adolescenţii

[Jessica.]

Chiar dacă familia și prietenii mei fumează, eu nu o fac. Nu am nimic cu nimeni, dacă vrea să fumeze, să o facă. E sănătatea lui, nu a mea.
Când eram mică nu suportam fumul de țigară dar acum m-am obișnuit cu el, datorită parinților. Aproape toată familia mea fumează înafară fratelui meu, totuși are doar șase ani. *laughs*
Mi se pare ciudat să văd copii de nouă-doisprezece ani sa fumeze. I mean, la nouă ani mă jucam cu păpușile, nu stăteam colțul blocului cu țigara în gură. Penibil, copii fac asta doar ca să fie și ei ”cul” și pentru că au văzut ei la tv că e la modă sa fumezi. Dacă toată lumea din jurul lor fumează. Ce să învețe, copii ? Ei doar fac ce văd.
Acum, trecănd de la copii la adolescenții. Și la ei mi se pare o greșeala. Își strică plămănii de la 14-18 ani, ce-o să facă la treizeci de ani ? Bunica mea a fumat de mică și acum la fiecare răceală ajunge la spital datorită țigărilor, acum îi pare rău dar nu poate da timpul înapoi. Totuși, am fumat și eu. Să văd care e smecheria, nu mi-a plăcut. Am fumat de vreo cinci ori și gata, nu am mai fumat și mă simt foarte bine așa. Prietenii am destui care fumează și nu fac ce fac ei.
Sunt între. Nici pro dar nu pot fii nici contra.