[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Aprecie mult parerile si comentariile voastre Am venit cu nextul cam tarziu, ce-i drept. Vreau sa imi cer scuze, insa acum sper ca le voi aduce mai repede, doar e vacanta ^^
Lectura placuta *kisses*

-Capitolul 9-

Nu mi-a luat deloc mult timp ca sa ajung in incinta scolii si sa urc treptele. Mai erau exact cinci minute si se suna de iesire, deci daca eram atent puteam ajunge in clasa exact in momentul in care domnul Utaru parasea clasa si se ducea spre cancelarie.
Am spus daca voi avea noroc, insa nu am avut, caci imediat ce iesi din clasa cu catalogul sub bratul drept am vrut sa ma ascund, am vrut sa despic pamantul si sa ma las inghitit de el, am vrut sa fug, sa mor de rusine, orice, dar numai ochii cu el sa dau nu doream.
-Imi pare rau pentru tot ce ai fost nevoit sa vezi, spuse el in timp ce parca ma impingea din priviri intr-un loc putin mai nepopulat, langa fereastra, acolo unde nu trecea nimeni.
Se vedea de pe chipul sau ca era putin stanjenit si se simtea cam prost vorbind cu mine despre asta. M-am incruntat la vorbele lui si la situatia in care eram pus.
-Nu sunt deloc afectat de asta, am mintit, probabil chipul tradandu-ma din nou.
Blondul din fata mea afisa un zambet sters, urcat de o ridicare a buzelor sireata, apoi isi impinse cu varful degetului aratator de la mana stranga mai mult ochelarii de pe nas pentru a ma privi mai bine.
Mi-am asezat mainile pe caloriferul stins de langa pervaz, lasandu-mi privirea pe undeva prin jurul gatului sau, observand un colier frumos prins de un lant destul de gros. Colierul era alcatuit dintr-un material stralucitor, reprezentand initiala "S". Mi-am muscat obrazul pe dinauntru nelinistit, simtind cum inima imi este cuprinsa de o durere ce devenea din ce in ce mai apasatoare atunci cand am realizat ca initiala aceea venea exact de la numele iubitului sau.
Vocea lui insa ma trezi din visare:
-Ba da, chiar pari afectat de asta, altfel nu mai chiuleai de la orele mele.
-Si tu esti mandru ca sunt afectat? l-am intrebat cu o voce ragusita, incercand sa imi tin lacrimile la locul lor, fara a ajunge pe obrajii mei.
Imi prinse barbia intre degetul sau mare si cel aratator in asa fel incat sa il privesc exact in ochi. Acea liniste apasatoare devenea enervanta, asa ca i-am adresat din nou intrebarea.
-Sigur ca nu. Vreau doar sa intelegi ca imi pare rau pentru cele petrecute. Doar tu stii despre mine si Saren, si as prefera sa ramana secretul nostru. Stii doar ca as putea fi dat afara daca directorul ar afla. As putea ramane fara servici. Nu ar conta prea mult, insa stiu sigur ca nu vrei sa ma parasti. Inca suntem prieteni, stii?
Il ascultam cu atentie, simtind cum inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare la fiecare fraza, sau poate chiar cuvant rostit de el. Fiecare silaba, consoana sau vocala rostita de el imi ajungea in ureche si ramanea acolo, ca un ecou dureros.
Imi vorbea cu atata incredere si nu voiam sa il dezamagesc, asa ca nu i-am mai spus ca nu doar eu stiam asta, ci si colegul meu Mark. Trupul incepu sa mi se umple de vibratii, ma cutremuram cand si-a apropiat chipul de al meu, insa soneria fu auzita mai tare ca niciodata.
Sunetul acela asurzitor ce ii chema pe toti in clasa il facu sa se opreasca din a-si continua treaba. Privi mohorat spre micutul aparat prins de tavan ce continua sa sune fara incetare, apoi mima o injuratura pe buze pe care am putut sa o citesc imediat.
Isi lua mana de pe barba mea ce simteam ca imi tremura, apoi ma batu scurt pe umeri.
-Vreau sa vorbim dupa ora asta, ma anunta, apoi disparu, lasandu-ma pe mine singur in acel loc, gandindu-ma ca probabil tot aici ar fi trebuit sa ne intalnim si pauza viitoare.
Am intrat in clasa cu cateva secunde inaintea profesorului, apoi m-am asezat in banca, langa Mark, ce ma privi surprins.
-Unde naiba ai fost?
-Shht, vorbim in pauza, am rostit, cerand o foaie si un pix de la colegi pentru a putea scrie lectia ce urma sa ne-o predea profesoara de geografie, caci eu aveam ghiozdanul gol.
Nu m-am putut concentra nicidecum pe spusele profesoarei, eram cu gandul intr-o cu totul alta dimensiune. Priveam in gol, aparandu-mi imagini in fata ochilor cu profesorul de matematica cand se apropiase atat de mult de mine, incat diferenta dintre buzele mele si ale lui era doar de doi sau trei centimetri. Apoi, in fata ochilor , ca un film ce se derula cu viteza luminii, au aparut imaginile cu trupurile transpirate ale lui Saren si Yn, iar mai apoi i-am auzit vocea lui Matei, propunandu-mi sa lucrez la club.
-Domnisorule Akita Nawasu, ce zici daca ne arati tu unde se afla Argentina?
Am incuviintat din cap, apoi m-am ridicat din banca simtiind cat de privit sunt, insa nu am indaznit sa imi intorc capul in alta parte decat la harta din fata clasei agatata intr-un cui din perete. Ajuns in fata ei, am intins mana spre locul cerut de doamna profesoara, apoi m-am dus la loc. Nu imi venea sa cred ca fusesem atent la vorbele dansei, avand in vedere cate imagini si voci stranii aveam in minte.

-De ce esti asa grabit?
-S-a innorat deja, nu vreau sa ma apuce ploaia, am mormait, privind spre cerul ce capatase acum o nuanta mult mai inchisa ca dimineata. Mark ma urma pana la iesirea din scoala, observand nelinistea de pe chipul sau, insa nu aveam de gand sa ii spun nimic daca nu ma intreba el.
Se pare ca pana la urma nu a mai cedat tentatiilor si spuse:
-Unde dracu' ai fost la primele doua ore?
-Am chiulit, am zis simplu, de parca era foarte normal ceea ce facusem.
-Cum adica ai chiulit?
-Haide Mark, o sa ne apuce ploaia daca mai stam si palavragim aici, m-am adresat, simtind mici picaturi reci cum imi navalesc pielea.
Isi dadu ochii peste cap, apoi pleca in partea opusa, salutandu-ma, la fel facand si eu. Cu fiecare metru pe care il parcurgeam, grabeam pasul din ce in ce mai mult. Nu voiam sa ajung ca o pisica uda acasa!
Mi s-a parut ciudat ca renuntase atat de repede la discutia dintre noi, sau poate chiar nu ii pasa de mine. Ma credea un prieten si atat. Unde mi-a fost mintea atunci cand am gandit pentru o secunda ca ma iubeste? Dar poate chiar ma iubea, ma iubea cu adevarat, altfel nu ar fi facut acele gesturi prea evidente.
Mi-am prins buza inferioara intre dinti si m-am oprit in loc, privind spre cer. In departare, cerul era despicat de luminile rupte, ce se intersectau cu altele, apoi, la cateva secunde se auzeau zgomote puternice. Tunetele acelea mi-au dat cativa fiori, asa ca imediat ce am trecut strada si am ajuns in gradina, am luat-o la fuga si am intrat in casa.
Am aruncat ghiozdanul gol pe jos si m-am grabit spre fereastra, inchizand geamul care imediat a fost acoperit cu picaturi inocente de ploaie.
Cerul era straniu acum, acel albatsru semanand cu cerneala din stilou ce a fost turnata din greseala in apa, aceasta inghitind lichidul inchis la culoare fara pic de mila.
Nu stiam ce sa fac mai intai. Ori sa ma apuc de teme, ori sa il sun pe Matei, sa imi fac dus sau sa mananc. Aveam mult de lucru, iar timpul mi se parea prea putin, mai ales ca eram singur acasa.
Am reusit intr-un final sa mananc, sa scriu ceva la latina si sa imi fac dus, apoi am revenit in sufragerie imbracat in noile haine.
O clipa mi se paru ca vad o miscare usoara langa fereastra si cateva faruri aprinse, insa acestea disparura imediat. Un tunet strabatu noaptea atat de puternic incat pentru o clipa m-am oprit paralizat.
Cand sunetul se repeta, o senzatie de nesiguranta imi strabatu corpul. Am tresarit, simtindu-mi inima cum sare din piept cu atata putere, incat mi-a provocat durere in momentul in care se auzi un ciocanit in usa.
M-am indreptat incet spre aceasta, deschizand-o fara a mai privi pe vizor. Cine ar putea umbla pe vremea asta decat bunicii mei pentru a se intoarce ?
De aceea m-am si grabit sa deschid, insa mare greseala am facut.
Linistea teribila nu era deranjata decat de bataile navalnice ale inimii mele care acopereau toate tunetele si picaturile de apa.
In fata mea nu zaream nimic altceva decat silueta cu mult mai inalta decat mine, cu parul blond si dat peste umeri, chipul palid impreuna cu ochii sclipitor de frumosi. Silueta inainta, afisand un zambet cat se poate de discret, insa l-am putut vedea intr-un final.
-Imi pare rau ca dau buzna asa, dar deja sunt ud, chiar daca am venit cu masina. Afara ploua cu galeata, mi se adresa Yn, disparand din pragul usii si pasind in camera.
In urma sa lasa urme mici de apa, eu privind ingrijorat spre hainele sale lipite de trup.
Am inchis la timp usa ca picaturile sa navaleasca inauntru si sa ma faca si pe mine aproape la fel de ud precum el. Acum intelesesem de ce mai devreme am vazut umbre si faruri venind de afara. El... El chiar venise aici pentru mine.
I-am spus sa ia loc pe canapea, insa acesta nu accepta si ramase aproape de mine.
-Am venit pentru a-mi cere scuze. Nu mi-am dat seama cat de prost te-ai simtit, decat atunci cand te-am asteptat in pauza urmatoare iar tu nu ai venit.
"Oh, am si uitat..." am zis dezamagit in gand, facand ochii mari si aducandu-mi aminte de momentul in care mi-a spus ca vrea sa discutam in pauza urmatoare, insa eu ca un prost uituc nu mi-am adus aminte. Am inghitit tot aerul ce il tinusem in mine pana atunci, simtind cum ma priveste ingrijorat, insa eu nu am avut curaj sa il privesc la fel cum o facea el. Ma uitam discret cu coada ochiului.
-Nu trebuia sa vezi toate alea si mai ales acum cred ca esti foarte confuz. Asa e?
Am tresarit la replica lui, simtind cum inima incepuse din nou sa imi sara in susul pieptului, parca dorind sa iasa afara. Avea dreptate, eram foarte confuz. Nu stiam ce fusesera acele sarutari din partea lui, acele atingeri din alte zile, cand eu si el stiam exact pe cine iubea Yn.
-Scuze, spuse pe un ton stins, nemaiasteptand raspunsul meu, apoi imi prinse barba cu doua degete si imi ridica chipul asupra lui.
Ochii ii sclipeau la fel de puternic ca atunci cand se afla in fata usii mele, poate mult mai puternic. Isi apropie la fel de mult chipul de al meu ca atunci, dar si de data asta se opri. Ii simteam respiratia ca o moara de vant ce imi sufla in fata.
Nu mi-a dat voie sa iau vreo gura de aer caci imi acoperi buzele cu gura sa, iar eu, involuntar, mi le-am desprins si i-am dat voie sa patrunda inauntru cu limba lui moale si calda. Imi cerceta lacasul cu lacomie, de parca asta ar fi fost ultima data, in timp ce mana lui dreapta sedea negresit in suvitele mele satene de par. Isi inchise ochii, iar la acest gest am facut si eu la fel, simtind cum un fior imi strabate spatele si se despica in mai multi fiori mici ce aveau ca scop sa imi dea acele senzatii infricosatoare.
Ma speria, insa totul era placut... Prea placut ca sa fie adevarat.
Se desprinse de buzele mele, apoi ma saruta scurt pe frunte si pleca spre usa la fel de grabit precum intrase.
-Noapte buna!
Au fost singurele cuvinte pe care le-am putut auzi din gura lui, apoi disparu si el si autovehicolul acestuia. Stateam in pragul usii, speriat de senzatiile pe care le-am simtit. Venise ca sa isi ceara scuze si sa imi arate asta printr-un sarut. Cum trebuia sa reactionez? Nu cred ca profita de mine sau de bunatatea mea, insa inainte sa dispara i-am soptit : "Te-am iertat..."
M-am uitat spre cer, insa un gros nor acoperise de tot luna.