22-05-2011, 09:42 PM
***
-M-am simtit atat de bine in seara asta, iubitule! Femeia se ridica pe varfuri si ii depuse un sarut fugar pe buze barbatului ce ii zambea cu caldura.
Nu ma puteam abtine. Eram curios sa vad ce se intampla si de ce mama parea atat de fericita. Nu credeam ca am vazut-o vreodata radiind asa cum facea acum. Am scos capul de dupa colt, uitandu-ma stigher la cei doi, asteptand sa fiu bagat in seama. Intr-un final femeia ma observa si zambindu-mi se apropie de mine, ma ridica in bratele sale, poi imi depuse un sarut pe obraz. Barbatul veni si el in urma ei si-si puse mana la mine in cap ciufulindu-mi parul.
-De ce nu dormi inca, pustiule? Nu vei creste niciodata mare daca nu dormi.
-Imi era dor de voi, am zis cu jumatate de gura. Nu-mi place sa fiu singur.
-Dar nu esti singur, scumpule. Tot timpul voi fi cu tine, imi zise mama strangandu-ma si mai tare in bratele sale. Nu te-as parasi niciodata. Cuvintele ei simple, dar pline de caldura ma facura sa zambesc fericit. Chiar daca tata nu ma lasa sa petrec prea mult timp cu ea, stiam ca ma iubeste si ca se gandeste tot timpul la mine. Mi-am trecut mainile pe dupa gatul ei, dorind sa-i imprumut din caldura.
-Hai campionule la somn, imi zise barbatul si ma lua din bratele mamei mele, ridicandu-ma cu usurinta. Imi placea de el. Spre deosebire de tata, el vorbea cu mine, ma baga in seama, poate chiar ii pasa. M-am lasat carat pana la etaj unde imi aveam camera. Barbatul intra fara sa aprinda becul, ma puse in pat si ma acoperi, dupa care ma saruta pe frunte de parca as fi fost copilul lui. Imediat a venit si mama si a facut acelsi lucru.
-Noapte buna, Jesse. Te iubesc.
-Si eu te iubesc, am zis cascand si am inchis ochii obosit. Am auzit cum iasa din camera si cum inchide usa in urma ei. Pasii sai se auzeau infundat pe colidor, iar vocea ei calda, dar inceata inca rasuna:
-Nu-mi vine sa cred ca m-ai dus in seara asta in localul unde m-ai cerut in casatorie. Femeia parea incantata. Tamisa 13 nu s-a schimbat deloc. Ti-am spus azi ca te iubesc...?
In aceeasi seara Jesse il suna pe Felix. Intre timp mersese la un hotel si-si lua o camera. Manca ceva si facu un dus, apoi incepu sa faca unele cercetari. Fusese mic cand totul se intamplase, dar numele "Tamisa 13" ii starnea amintiri. Aceea fusese denumiree localului unde tipul acela o ceruse in casatorie pe mama sa. De asta era sigur. cautand pe internet si in arhivele diferitelor ziare locale, aflase ca avusese loc un incendiu in localul respectiv in urma cu 3 ani si ca fusese inchis. Pana in prezent nimeni nu-l mai folosise. Isi nota pe o foaie adresa si inchise laptopul, apoi scoase telefonul mobil din buzunar si apela Scotland Yardul.
-Felix, am avut dreptate. E un mesaj.
-Ce fel de mesaj? se auzi vocea surescitata a celuilalt barbat.
-Un mesaj pentru mine. Tamisa 13 inseamna ceva pentru mine. E un fost club din zona veche a Londrei. Acum ma duc acolo sa vad ce pot gasi.
-Jesse, nu merge niciunde. Poate fi o capcana.
-E o capcana, accentua Jesse. Imi pare rau, Felix, dar daca am dreptate fata aia a murit din cauza mea. Doar ca sa-mi atraga mie atentia. Nu mai am de gand sa joc jocul asta. trebuie sa-l prind!
-Nici sa nu te gandesti...dar nu apuca sa termine ce avea de zis ca Jesee i-o taie din scurt.
-Ai incredere in mine. Da-mi 3 ore. Daca nu te contactez in 3 ore, sa sti ca ceva a mers prost. Te rog, Felix. Trebuie sa fac asta!
-Nu-mi place deloc, zise Felix oftand. 3 ore, Jesse. Doar trei ore incepand de acum.
Dupa ce inchise, isi lua din valiza micuta o geaca mai groasa si iesi afara din camera. Fostul club Tamisa 13 se afla in partea opusa a orasului undeva in centrul vechi. Drumul urma sa fie destul de lung, dar Jesse, in ciuda nerabdarii, nu se grabi sa ajunga acolo. Intr-un fel stia ce va gasi: pe el, ori alte indicii care sa-l duca la el. Acum totul era un joc...jocul final.
Chiar daca era frig si inca ploua, strazile Londrei erau populate, dar tanarul nu baga de seama trecatorii sau locurile, nu se gandea nici macar la tatal pe care nu-l vazuse de mai bine de 5 ani si de care il desparteau numai cativa kilometrii. Nu se gandea nici macar la el si la razbunarea sa, ci la Blake.
Se mintise in ultimele luni, crezuse ca va putea sa duca o viata relativ normala alaturi de el, dar se inselase. Nu putea sa scape de trecut, nu vroia sa fuga de el. Trebuia totusi sa fie recunoscator ca macar pentru o scurta perioada de timp invatase ce inseamna sa ai pe cineva alaturi de tine...cineva caruia ii pasa. Nu era suparat pe el pentru ca o alesese pe Issabela. Era normal...fusesera sot si sotie, deci indiferent de problemele lor, aveau ceva in comun si, probabil, aveau si un viitor, spre deosebire de el. Nu era un optimist din fire, nu mai avea de gand sa se minta singur...stia ca o data ce va incheia socotelile cu el, rostul sau in viata va fi incheiat. Acum, chiar daca durerea de la el din suflet era mare si ameninta sa-l inghita, stia ca mai are ceva de facut, dar o data ce el nu va mai fi, nu credea ca o sa reziste. Nu era atat de puternic, nu vroia sa fie. Obosise...nu vroia decat sa se odihneasca, sa uite...sa dispara.
Cand ajunse in fata cladirii ce adapostise clubul Tamisa 13 mai bine de 20 de ani, strada era pustie, dar nici nu era de mirare, avand in vedere in ce stare ajunsese cartierul. Totusi, nu dori sa atraga atentia, asupra sa, asa ca prefera sa intre pe aleea dosnica si sa patrunda in cladire prin usa din spate. Inainte sa vina gasise planurile fostului club, deci nu ii va fi asa de greu sa se orienteze. Putina lumina care lumina strada, nu mai ajungea si in spate, asa ca tanarul aprinse o lanterna si scoase din buzuar un mic spareclu, pe care il folosi sa forteze yala veche si ruginita a usii. Spre fericirea lui, nu fusese atat de greu.
Deschise usa care scarti usor si pasi in intuneric, avand grija sa plimbe fascicolul de lumina in toata incaperea. Totul era in dezordine. Se vedea ca nimeni nu mai venise aici de cand politia si pompierii incetasera anchetele. Pe pereti si pe podea se vedeau urmele incendiului. Undeva mai in spate erau puse niste mese vechi care supravituiesera. Barul mare era in ultimul hal, ars intr-o parte in timp ce in cealalta inca se vedeau locurile unde fusesera montate geamuri pentru scopuri estetice. Absolut nimic nu-ti mai aduce aminte de clubul de odinioara. Jesse inainta cu grija printre lemele pe jumate arse si bucatile de cioburi, luminandu-si calea pe parcurs. La un moment dat o urma rosiatica de pe podea de parea a fi proaspata ii atrase atentia. Se lasa jos si o atinse, apoi isi duse degetele la nas si mirosi.
-Sange, murmura pentru sine si lumina podeau din fata sa. Vazu o dara groasa de sange, ca si cum cineva fusese tarat. Inima incepu sa-i bata mai tare. Trase adanc aer in piept si merse inainte, pana ce intra intr-o alta incapere ce era salb luminata de o lumanare. Din cadrul usii putuse sa vada...In centrul camerei se afla corpul unei tinere cazut. Lasa toate precautile deoparte si alerga pana langa tanara si se lasa jos. O intoarse cu fata spre el si ii lua pulsul. Era moarta, dar trupul inca ii era moale si cald, nu se instalase rigor mortis, deci propabil in urma cu jumatate de ora inca traia. Ajunsese prea tarziu. Inca o data ajunsese prea tarziu. O privi cu regret si ii inchise ochii larg deschisi si lipsiti de viata. La fel ca celelalte si ea fusese injunghiata cu salbaticie.
Imi pare rau, sopti. Imi pare rau...
Cercetandu-i trupul in continuare pentru posibile indicii, nu baga de seama sunetele unor pasi din spatele sau, iar, cand se intoarse fusese prea tarziu. Un obiect tare si greu il lovi in moalele capului, iar el cazu inconstient la pamant. Jocul final acum incepea...
*
Era pentru prima oara in Londra, dar nu avea de gand sa profite de ocazie pentru a vizita locul. Reusi sa treca repede de controalele de la aeroport pentru ca venise cu avionul privat al grupului Newcrest. Trebuia sa tina minte sa-i cumpere lui Ray un cadou frumos de Craciun, asta dupa ce il va gasi pe Jesse.
Iesind de pe aeroportul aglomerat, merse direct la primul taxi pe care il vazu si dadu soferului adresa Scotland Yardului. Spre norocul sau, traficul nu era atat de intens la ora aia matinala a diminetii, asa ca ajunsese in mai putin de jumatate de ora.
Odata ajuns in cladire, ceruse indicatii pentru a ajunge la biroul lui Felix, care era la etajul 3 al cladirii. Urca cu liftul, iar cand ajunse in fata usii, batu o data si intra fara sa astepte un raspuns.
In incaperea destul de mare era o dezordine de nedescris, iar la biroul mare de mahon statea un barbat roscat cam de aceeasi varsta cu el care vorbea nervos la telefon:
-Ti-am zis ca nu-mi pasa, urla la persoana de la capatul celalalt al firului. Vreau rezultatele azi! Tranti receptorul si-si ridica privirea spre Blake.
-Cine sunteti si ce doriti de la mine? tonul sau era dur, si ferm. Intreaga sa postura ii spunea la Blake ca nimic nu mergea bine.
-Blake Thorton, se prezenta doctorul. Vreau sa-l vad pe Jesse. Acum, adauga pe un ton la fel de ferm ca al lui.
Ochii lui Felix se ingustara, in timp ce-l privea suspicios pe Blake din cap pana-n picioare, dar intr-un final ofta si se lasa inapoi jos in scaun.
-Nu va pot ajuta.
-Cum dracu' nu ma poti ajuta?! Am strabatut jumate de planeta ca sa-l vad pe Jesse, si nici tu nici altcineva nu ma va opri, zise Blake pe un ton rastit.
-Nu intelegeti, domnule Thorton. Nu va pot ajuta pentru ca Jesse a disparut acum o saptamana...
Si am o mica precizare de facut...criminalul nu e tatal lui Jesse (ca nu s-a inteles bine...e tipul care vroia sa se casatoreasca cu mama lui Jesse)
Poop si sper sa va placa
-M-am simtit atat de bine in seara asta, iubitule! Femeia se ridica pe varfuri si ii depuse un sarut fugar pe buze barbatului ce ii zambea cu caldura.
Nu ma puteam abtine. Eram curios sa vad ce se intampla si de ce mama parea atat de fericita. Nu credeam ca am vazut-o vreodata radiind asa cum facea acum. Am scos capul de dupa colt, uitandu-ma stigher la cei doi, asteptand sa fiu bagat in seama. Intr-un final femeia ma observa si zambindu-mi se apropie de mine, ma ridica in bratele sale, poi imi depuse un sarut pe obraz. Barbatul veni si el in urma ei si-si puse mana la mine in cap ciufulindu-mi parul.
-De ce nu dormi inca, pustiule? Nu vei creste niciodata mare daca nu dormi.
-Imi era dor de voi, am zis cu jumatate de gura. Nu-mi place sa fiu singur.
-Dar nu esti singur, scumpule. Tot timpul voi fi cu tine, imi zise mama strangandu-ma si mai tare in bratele sale. Nu te-as parasi niciodata. Cuvintele ei simple, dar pline de caldura ma facura sa zambesc fericit. Chiar daca tata nu ma lasa sa petrec prea mult timp cu ea, stiam ca ma iubeste si ca se gandeste tot timpul la mine. Mi-am trecut mainile pe dupa gatul ei, dorind sa-i imprumut din caldura.
-Hai campionule la somn, imi zise barbatul si ma lua din bratele mamei mele, ridicandu-ma cu usurinta. Imi placea de el. Spre deosebire de tata, el vorbea cu mine, ma baga in seama, poate chiar ii pasa. M-am lasat carat pana la etaj unde imi aveam camera. Barbatul intra fara sa aprinda becul, ma puse in pat si ma acoperi, dupa care ma saruta pe frunte de parca as fi fost copilul lui. Imediat a venit si mama si a facut acelsi lucru.
-Noapte buna, Jesse. Te iubesc.
-Si eu te iubesc, am zis cascand si am inchis ochii obosit. Am auzit cum iasa din camera si cum inchide usa in urma ei. Pasii sai se auzeau infundat pe colidor, iar vocea ei calda, dar inceata inca rasuna:
-Nu-mi vine sa cred ca m-ai dus in seara asta in localul unde m-ai cerut in casatorie. Femeia parea incantata. Tamisa 13 nu s-a schimbat deloc. Ti-am spus azi ca te iubesc...?
In aceeasi seara Jesse il suna pe Felix. Intre timp mersese la un hotel si-si lua o camera. Manca ceva si facu un dus, apoi incepu sa faca unele cercetari. Fusese mic cand totul se intamplase, dar numele "Tamisa 13" ii starnea amintiri. Aceea fusese denumiree localului unde tipul acela o ceruse in casatorie pe mama sa. De asta era sigur. cautand pe internet si in arhivele diferitelor ziare locale, aflase ca avusese loc un incendiu in localul respectiv in urma cu 3 ani si ca fusese inchis. Pana in prezent nimeni nu-l mai folosise. Isi nota pe o foaie adresa si inchise laptopul, apoi scoase telefonul mobil din buzunar si apela Scotland Yardul.
-Felix, am avut dreptate. E un mesaj.
-Ce fel de mesaj? se auzi vocea surescitata a celuilalt barbat.
-Un mesaj pentru mine. Tamisa 13 inseamna ceva pentru mine. E un fost club din zona veche a Londrei. Acum ma duc acolo sa vad ce pot gasi.
-Jesse, nu merge niciunde. Poate fi o capcana.
-E o capcana, accentua Jesse. Imi pare rau, Felix, dar daca am dreptate fata aia a murit din cauza mea. Doar ca sa-mi atraga mie atentia. Nu mai am de gand sa joc jocul asta. trebuie sa-l prind!
-Nici sa nu te gandesti...dar nu apuca sa termine ce avea de zis ca Jesee i-o taie din scurt.
-Ai incredere in mine. Da-mi 3 ore. Daca nu te contactez in 3 ore, sa sti ca ceva a mers prost. Te rog, Felix. Trebuie sa fac asta!
-Nu-mi place deloc, zise Felix oftand. 3 ore, Jesse. Doar trei ore incepand de acum.
Dupa ce inchise, isi lua din valiza micuta o geaca mai groasa si iesi afara din camera. Fostul club Tamisa 13 se afla in partea opusa a orasului undeva in centrul vechi. Drumul urma sa fie destul de lung, dar Jesse, in ciuda nerabdarii, nu se grabi sa ajunga acolo. Intr-un fel stia ce va gasi: pe el, ori alte indicii care sa-l duca la el. Acum totul era un joc...jocul final.
Chiar daca era frig si inca ploua, strazile Londrei erau populate, dar tanarul nu baga de seama trecatorii sau locurile, nu se gandea nici macar la tatal pe care nu-l vazuse de mai bine de 5 ani si de care il desparteau numai cativa kilometrii. Nu se gandea nici macar la el si la razbunarea sa, ci la Blake.
Se mintise in ultimele luni, crezuse ca va putea sa duca o viata relativ normala alaturi de el, dar se inselase. Nu putea sa scape de trecut, nu vroia sa fuga de el. Trebuia totusi sa fie recunoscator ca macar pentru o scurta perioada de timp invatase ce inseamna sa ai pe cineva alaturi de tine...cineva caruia ii pasa. Nu era suparat pe el pentru ca o alesese pe Issabela. Era normal...fusesera sot si sotie, deci indiferent de problemele lor, aveau ceva in comun si, probabil, aveau si un viitor, spre deosebire de el. Nu era un optimist din fire, nu mai avea de gand sa se minta singur...stia ca o data ce va incheia socotelile cu el, rostul sau in viata va fi incheiat. Acum, chiar daca durerea de la el din suflet era mare si ameninta sa-l inghita, stia ca mai are ceva de facut, dar o data ce el nu va mai fi, nu credea ca o sa reziste. Nu era atat de puternic, nu vroia sa fie. Obosise...nu vroia decat sa se odihneasca, sa uite...sa dispara.
Cand ajunse in fata cladirii ce adapostise clubul Tamisa 13 mai bine de 20 de ani, strada era pustie, dar nici nu era de mirare, avand in vedere in ce stare ajunsese cartierul. Totusi, nu dori sa atraga atentia, asupra sa, asa ca prefera sa intre pe aleea dosnica si sa patrunda in cladire prin usa din spate. Inainte sa vina gasise planurile fostului club, deci nu ii va fi asa de greu sa se orienteze. Putina lumina care lumina strada, nu mai ajungea si in spate, asa ca tanarul aprinse o lanterna si scoase din buzuar un mic spareclu, pe care il folosi sa forteze yala veche si ruginita a usii. Spre fericirea lui, nu fusese atat de greu.
Deschise usa care scarti usor si pasi in intuneric, avand grija sa plimbe fascicolul de lumina in toata incaperea. Totul era in dezordine. Se vedea ca nimeni nu mai venise aici de cand politia si pompierii incetasera anchetele. Pe pereti si pe podea se vedeau urmele incendiului. Undeva mai in spate erau puse niste mese vechi care supravituiesera. Barul mare era in ultimul hal, ars intr-o parte in timp ce in cealalta inca se vedeau locurile unde fusesera montate geamuri pentru scopuri estetice. Absolut nimic nu-ti mai aduce aminte de clubul de odinioara. Jesse inainta cu grija printre lemele pe jumate arse si bucatile de cioburi, luminandu-si calea pe parcurs. La un moment dat o urma rosiatica de pe podea de parea a fi proaspata ii atrase atentia. Se lasa jos si o atinse, apoi isi duse degetele la nas si mirosi.
-Sange, murmura pentru sine si lumina podeau din fata sa. Vazu o dara groasa de sange, ca si cum cineva fusese tarat. Inima incepu sa-i bata mai tare. Trase adanc aer in piept si merse inainte, pana ce intra intr-o alta incapere ce era salb luminata de o lumanare. Din cadrul usii putuse sa vada...In centrul camerei se afla corpul unei tinere cazut. Lasa toate precautile deoparte si alerga pana langa tanara si se lasa jos. O intoarse cu fata spre el si ii lua pulsul. Era moarta, dar trupul inca ii era moale si cald, nu se instalase rigor mortis, deci propabil in urma cu jumatate de ora inca traia. Ajunsese prea tarziu. Inca o data ajunsese prea tarziu. O privi cu regret si ii inchise ochii larg deschisi si lipsiti de viata. La fel ca celelalte si ea fusese injunghiata cu salbaticie.
Imi pare rau, sopti. Imi pare rau...
Cercetandu-i trupul in continuare pentru posibile indicii, nu baga de seama sunetele unor pasi din spatele sau, iar, cand se intoarse fusese prea tarziu. Un obiect tare si greu il lovi in moalele capului, iar el cazu inconstient la pamant. Jocul final acum incepea...
*
Era pentru prima oara in Londra, dar nu avea de gand sa profite de ocazie pentru a vizita locul. Reusi sa treca repede de controalele de la aeroport pentru ca venise cu avionul privat al grupului Newcrest. Trebuia sa tina minte sa-i cumpere lui Ray un cadou frumos de Craciun, asta dupa ce il va gasi pe Jesse.
Iesind de pe aeroportul aglomerat, merse direct la primul taxi pe care il vazu si dadu soferului adresa Scotland Yardului. Spre norocul sau, traficul nu era atat de intens la ora aia matinala a diminetii, asa ca ajunsese in mai putin de jumatate de ora.
Odata ajuns in cladire, ceruse indicatii pentru a ajunge la biroul lui Felix, care era la etajul 3 al cladirii. Urca cu liftul, iar cand ajunse in fata usii, batu o data si intra fara sa astepte un raspuns.
In incaperea destul de mare era o dezordine de nedescris, iar la biroul mare de mahon statea un barbat roscat cam de aceeasi varsta cu el care vorbea nervos la telefon:
-Ti-am zis ca nu-mi pasa, urla la persoana de la capatul celalalt al firului. Vreau rezultatele azi! Tranti receptorul si-si ridica privirea spre Blake.
-Cine sunteti si ce doriti de la mine? tonul sau era dur, si ferm. Intreaga sa postura ii spunea la Blake ca nimic nu mergea bine.
-Blake Thorton, se prezenta doctorul. Vreau sa-l vad pe Jesse. Acum, adauga pe un ton la fel de ferm ca al lui.
Ochii lui Felix se ingustara, in timp ce-l privea suspicios pe Blake din cap pana-n picioare, dar intr-un final ofta si se lasa inapoi jos in scaun.
-Nu va pot ajuta.
-Cum dracu' nu ma poti ajuta?! Am strabatut jumate de planeta ca sa-l vad pe Jesse, si nici tu nici altcineva nu ma va opri, zise Blake pe un ton rastit.
-Nu intelegeti, domnule Thorton. Nu va pot ajuta pentru ca Jesse a disparut acum o saptamana...
Si am o mica precizare de facut...criminalul nu e tatal lui Jesse (ca nu s-a inteles bine...e tipul care vroia sa se casatoreasca cu mama lui Jesse)
Poop si sper sa va placa
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui