De curand am terminat o carte de o genialitate absoluta pe care din noiembrie o tot vanez pe la biblioteca. Vorbesc despre Piramidele lui Napoleon de William Dietrich. Ma oftic totusi ca mi-a luat atata s-o citesc ( patru saptamani ), timp acordat deobicei cartilor care nu ma prind din prima, dar cartea asta a fost captivanta de la primul rand scris, insa am fost atat de ocupata cu alte lucruri gen invatat si facut pe ghidul si a turui si a visa si alte hobby-uri nesanatoase ca deabia daca mi-am putut face timp pentru ea. Dar de fiecare data cand prindeam ocazia de a o citi, o parcurgeam rapid si ma desparteam cu greu de aceasta! E... pff, mult, mult prea geniala!
Sa nu vorbesc despre personaje si actiune si pasiunea pe care mi-a trezit-o aceasta carte pentru Napoleon, pe care l-am descoperit a fi un personaj fermecator, cu o personalitate complexa si tare ambitios. Si au fost si momente de o profunzime nebanuita, ce mi-au starnit cateva lacrimi.
Cat despre Ethan, personajul principal, mi s-a parut un personaj cam tampit - in sensul ca nu prea isi gasea un rost, dar in acelasi timp genial, cu o personalitate marcanta. Mi-a placut mult sarcasmul si felul lui plictisit de-a fi. Mi-a mai placut si de Antoine ( sau Talma ), care era asa un scump si un dulce si atat de loial prietenului sau Ethan.
In orice caz, cartea in sine a fost una originala, care m-a prins, o lectura usoara si nu prea, cu un dialog pe cinste si replici memorabile ( la propriu ) si incarcata in primul rand cu foarte multe informatii istorice.
Apoi m-am apucat de De veghe in lanul de secara - J.D. Salinger pe care ne-a dat-o la engleza si pe care am terminat-o intr-o zi. Mi-a placut mult si aceasta, a fost atat de realista si de... cum sa spun eu
... intr-un anume fel, marcanta. Da, marcanta. Desi Holden era un personaj complex si interesant, mi s-a parut cam, nu stiu, fara tarie de caracter. Oricum, cartea chiar a fost una pe cinste daca am citit-o doar intr-o zi.
Acum, ca sa ma mai relaxez si fiindca nu am citit de mult, m-am apucat de o carte din colectia Cocktail, Regina Gafelor la New York ca tot se aseza praful pe ea prin biblioteca. Dar imediat ce termin cu ea, ma reapuc de Regina Damnatilor-Anne Rice ca nu am terminat-o s'apoi de Alchimistul - Paulo Coelho.
Sa nu vorbesc despre personaje si actiune si pasiunea pe care mi-a trezit-o aceasta carte pentru Napoleon, pe care l-am descoperit a fi un personaj fermecator, cu o personalitate complexa si tare ambitios. Si au fost si momente de o profunzime nebanuita, ce mi-au starnit cateva lacrimi.
Cat despre Ethan, personajul principal, mi s-a parut un personaj cam tampit - in sensul ca nu prea isi gasea un rost, dar in acelasi timp genial, cu o personalitate marcanta. Mi-a placut mult sarcasmul si felul lui plictisit de-a fi. Mi-a mai placut si de Antoine ( sau Talma ), care era asa un scump si un dulce si atat de loial prietenului sau Ethan.
In orice caz, cartea in sine a fost una originala, care m-a prins, o lectura usoara si nu prea, cu un dialog pe cinste si replici memorabile ( la propriu ) si incarcata in primul rand cu foarte multe informatii istorice.
Apoi m-am apucat de De veghe in lanul de secara - J.D. Salinger pe care ne-a dat-o la engleza si pe care am terminat-o intr-o zi. Mi-a placut mult si aceasta, a fost atat de realista si de... cum sa spun eu
... intr-un anume fel, marcanta. Da, marcanta. Desi Holden era un personaj complex si interesant, mi s-a parut cam, nu stiu, fara tarie de caracter. Oricum, cartea chiar a fost una pe cinste daca am citit-o doar intr-o zi.Acum, ca sa ma mai relaxez si fiindca nu am citit de mult, m-am apucat de o carte din colectia Cocktail, Regina Gafelor la New York ca tot se aseza praful pe ea prin biblioteca. Dar imediat ce termin cu ea, ma reapuc de Regina Damnatilor-Anne Rice ca nu am terminat-o s'apoi de Alchimistul - Paulo Coelho.