12-05-2011, 06:01 PM
Am schimbat ficul... Va fi unul cu Sakura și Sasori
Capitolul VII
O nouă șansă
Stăteam ghemuită pe pat, lacrimile nu doreau să stea ascunse, telefon suna de zor, cineva bătea la uşă. Mă durea în paişpe de tot, nu doream decât să mă trezesc şi să fiu alături de Sasuke. Acum câteva zile totul era pe dos, îl uram pe brunet, acum îl iubesc.
Îmi şterg lacrimile şi mă hotărăsc să răspund la telefon, regret asta când aud vocea plină de regrete a brunetului.
-Frumoaso, să ştii că îmi doresc să fiu lângă tine…
-Mai lasă-mă cu textele astea, nu sunt o fraieră. Nu mai vreau să aud nimic despre tine! Te urăsc Sasuke Uchiha! Te urăsc cum nu credeam că pot urâ!
Închid telefonul şi mă scufund în lacrimi, simt o dorinţă să las totul în urmă. Păşesc uşor în bucătăria micuţă a băiatului. Totul era aranjat, era o masă micuţă într-un colţ, fereastra era în paralel cu uşa, pe peretele de lângă uşă erau dulapuri, iar sub o chiuvetă. Am luat o gură mare de aer şi am căutat un cuţit. Am găsit cu uşurinţă unul, eram pregătită să fac pasul acesta, am înghiţit o dată şi am pus lama pe vene. Am fost prinsă de mână, mă zbăteam degeaba, cuţitul mi-a căzut din mână.
-Cât de disperată să fi!
Nici măcar nu ştiam cine este acest băiat, avea părul roşcat, ochii îi erau căprui, avea un corp de milioane, spun aste pentru că se observă. Purta o cămaşă neagră deschisă complet, o pereche de blugi negri tăiaţi în genunchi, şi o pereche de tenişi. Am înroşit puţin după ce l-am privit, era mult mai frumos decât Sasuke, dar nu cred că aş putea să-l iubesc.
-Eu ar trebui să roşesc, mergi şi îmbracă-te în ceva uşor, mergem la…surpriză.
Nici măcar nu am realizat că purtam pe mine doar o pereche de boxeri negri şi un sutien tot negru. Am mers cât am putut de repede în cameră, mi-am luat nişte haine şi am întrat la duş. Nu am stat nici cinci minute că roşcatul a venit şi mi-a bătut în uşă. Pentru că nu am răspuns a intrat peste mine să verifice, am auzit cum se deschide uşa de la cabina de duş.
-Afară!
Ţip la el şi îl împing afară. După două minute ies, dar se pare că el încă este aici, îmi înfăşoară prosopul în jurul corpului şi îmi spune că hainele acelea sunt prea groase. Îşi cere politicos scuze şi iese din baie, îmi usuc părul şi mă întorc în cameră. Pe pat era aşezată o rochiţă mov cu negru, era simplă şi asta m-a atras la ea. Dacă mă gândesc bine este singura roche pe care o am, nu prea port eu astfel de lucruri. Lângă rochiţă erau aşezate nişte săndăluţe negre care se legau pe picior. Îmi las părul pe spate şi mă îmbrac cu hainele alese de roşcat.
-Mulţumesc!
Îl sărut pe obraz, dar el se pare că vrea mai mult, mă lipeşte de perete şi îşi presează buzele peste ale mele. Îl resping instinctiv şi îi dau o palmă. Aceasta nici măcar nu reacţionează.
-De ce l-ai acceptat pe Uchiha şi nu mă accepţi pe mine? Ce are el şi eu nu am?
-Pe el îl iubesc şi pe tine nici măcar nu te cunosc, şi nici măcar nu vrea să ştiu ce fel de monstru mai eşti şi tu.
Asta a pus capăt discuţiei, roşcatul a scos un pistol şi mi la pus la tâmplă. A început să mişte pistolul în jos, a trecut de gât şi s-a oprit în zona inimi. Se pare că vrea să mă ajute, acesta ridică piedica pistolului şi mi-l dă în mână.
-Dacă mă urăşti apasă pe trăgaci.
Mâna îmi tremura, dar îmi era frică să nu cumva îl împuşc. Nu îl uram, dar nici nu îl iubeam, nici nu îl cunoşteam. Îndrept pistolul spre mâna mea şi apăs, se aude un pocnet, dar nu simt nimic. Mâna îmi era îndreptată spre perete şi o gaură se ivi în el.
-Mai vrei să încerci o dată şi poate te calmezi.
Vocea îi era caldă, calmă, inexpresivă. Las mâna moale, iar el mă scoate din apartament, încuie uşa şi mă trage după el. paşi îmi erau nesiguri, sar încercam să nu arăt asta. L-am întrebat de unde mă cunoaşte, dar nu am primit nici un răspuns. L-am întrebat cum îl chemă, dar nici de data asta nu am primit răspuns. Am început să mă enervez, mi-a făcut semn să urc într-o maşină neagră, nici măcar nu îmi pasa cum era. Ochii mei era aţintiţi pe al, chipul îi era brusc încordat, dacă cineva ar trebui să fie supărat eu sunt aceea.
-De ce nu-mi spui nimic? Spune ceva. Orice.
-Sunt Sasori, şi încerc să te ignor pentru că prin minte îmi trec imagini interzise. Şi tu nu mă prea ajuţi.
M-a privit, privirea lui era plină de dorinţe, parcă puteam citi ceea ce vrea. Când am oprit m-am apropiat de el şi mi-am presat buzele peste ale lui. Aceasta încerca să nu-mi răspundă la sărut, iar atunci când sa lăsat păgubaş eu am început să-l sărut pe gât.
Simţeam că fac toate astea doar pentru a uita durerea pe care mi-a provocato Uchiha, dar dacă asta ajută o voi face.
Nu am corectat acest capitol... ÃŽmi cer scuze pentru greÅŸelile de tastare
Capitolul VII
O nouă șansă
Stăteam ghemuită pe pat, lacrimile nu doreau să stea ascunse, telefon suna de zor, cineva bătea la uşă. Mă durea în paişpe de tot, nu doream decât să mă trezesc şi să fiu alături de Sasuke. Acum câteva zile totul era pe dos, îl uram pe brunet, acum îl iubesc.
Îmi şterg lacrimile şi mă hotărăsc să răspund la telefon, regret asta când aud vocea plină de regrete a brunetului.
-Frumoaso, să ştii că îmi doresc să fiu lângă tine…
-Mai lasă-mă cu textele astea, nu sunt o fraieră. Nu mai vreau să aud nimic despre tine! Te urăsc Sasuke Uchiha! Te urăsc cum nu credeam că pot urâ!
Închid telefonul şi mă scufund în lacrimi, simt o dorinţă să las totul în urmă. Păşesc uşor în bucătăria micuţă a băiatului. Totul era aranjat, era o masă micuţă într-un colţ, fereastra era în paralel cu uşa, pe peretele de lângă uşă erau dulapuri, iar sub o chiuvetă. Am luat o gură mare de aer şi am căutat un cuţit. Am găsit cu uşurinţă unul, eram pregătită să fac pasul acesta, am înghiţit o dată şi am pus lama pe vene. Am fost prinsă de mână, mă zbăteam degeaba, cuţitul mi-a căzut din mână.
-Cât de disperată să fi!
Nici măcar nu ştiam cine este acest băiat, avea părul roşcat, ochii îi erau căprui, avea un corp de milioane, spun aste pentru că se observă. Purta o cămaşă neagră deschisă complet, o pereche de blugi negri tăiaţi în genunchi, şi o pereche de tenişi. Am înroşit puţin după ce l-am privit, era mult mai frumos decât Sasuke, dar nu cred că aş putea să-l iubesc.
-Eu ar trebui să roşesc, mergi şi îmbracă-te în ceva uşor, mergem la…surpriză.
Nici măcar nu am realizat că purtam pe mine doar o pereche de boxeri negri şi un sutien tot negru. Am mers cât am putut de repede în cameră, mi-am luat nişte haine şi am întrat la duş. Nu am stat nici cinci minute că roşcatul a venit şi mi-a bătut în uşă. Pentru că nu am răspuns a intrat peste mine să verifice, am auzit cum se deschide uşa de la cabina de duş.
-Afară!
Ţip la el şi îl împing afară. După două minute ies, dar se pare că el încă este aici, îmi înfăşoară prosopul în jurul corpului şi îmi spune că hainele acelea sunt prea groase. Îşi cere politicos scuze şi iese din baie, îmi usuc părul şi mă întorc în cameră. Pe pat era aşezată o rochiţă mov cu negru, era simplă şi asta m-a atras la ea. Dacă mă gândesc bine este singura roche pe care o am, nu prea port eu astfel de lucruri. Lângă rochiţă erau aşezate nişte săndăluţe negre care se legau pe picior. Îmi las părul pe spate şi mă îmbrac cu hainele alese de roşcat.
-Mulţumesc!
Îl sărut pe obraz, dar el se pare că vrea mai mult, mă lipeşte de perete şi îşi presează buzele peste ale mele. Îl resping instinctiv şi îi dau o palmă. Aceasta nici măcar nu reacţionează.
-De ce l-ai acceptat pe Uchiha şi nu mă accepţi pe mine? Ce are el şi eu nu am?
-Pe el îl iubesc şi pe tine nici măcar nu te cunosc, şi nici măcar nu vrea să ştiu ce fel de monstru mai eşti şi tu.
Asta a pus capăt discuţiei, roşcatul a scos un pistol şi mi la pus la tâmplă. A început să mişte pistolul în jos, a trecut de gât şi s-a oprit în zona inimi. Se pare că vrea să mă ajute, acesta ridică piedica pistolului şi mi-l dă în mână.
-Dacă mă urăşti apasă pe trăgaci.
Mâna îmi tremura, dar îmi era frică să nu cumva îl împuşc. Nu îl uram, dar nici nu îl iubeam, nici nu îl cunoşteam. Îndrept pistolul spre mâna mea şi apăs, se aude un pocnet, dar nu simt nimic. Mâna îmi era îndreptată spre perete şi o gaură se ivi în el.
-Mai vrei să încerci o dată şi poate te calmezi.
Vocea îi era caldă, calmă, inexpresivă. Las mâna moale, iar el mă scoate din apartament, încuie uşa şi mă trage după el. paşi îmi erau nesiguri, sar încercam să nu arăt asta. L-am întrebat de unde mă cunoaşte, dar nu am primit nici un răspuns. L-am întrebat cum îl chemă, dar nici de data asta nu am primit răspuns. Am început să mă enervez, mi-a făcut semn să urc într-o maşină neagră, nici măcar nu îmi pasa cum era. Ochii mei era aţintiţi pe al, chipul îi era brusc încordat, dacă cineva ar trebui să fie supărat eu sunt aceea.
-De ce nu-mi spui nimic? Spune ceva. Orice.
-Sunt Sasori, şi încerc să te ignor pentru că prin minte îmi trec imagini interzise. Şi tu nu mă prea ajuţi.
M-a privit, privirea lui era plină de dorinţe, parcă puteam citi ceea ce vrea. Când am oprit m-am apropiat de el şi mi-am presat buzele peste ale lui. Aceasta încerca să nu-mi răspundă la sărut, iar atunci când sa lăsat păgubaş eu am început să-l sărut pe gât.
Simţeam că fac toate astea doar pentru a uita durerea pe care mi-a provocato Uchiha, dar dacă asta ajută o voi face.
Nu am corectat acest capitol... ÃŽmi cer scuze pentru greÅŸelile de tastare