07-05-2011, 08:10 PM
Hello dear! Am uitat să dau com la capitolul anterior aşa că sper să mă ierţi. revenind la capitolul cu numărul douăzeci şi unu. Pot spune că mă întristează foarte tare, dar în aceleaşi timp mă uimeşte felul în care Mira rămâne la fel de puternică precum este întodeauna. Ela şi-a dat jos masca şi a plâns. Până la urmă este şi ea o fiinţă umană şi mai are nevoie câteodată să se descarce, după câte a ţinut înauntrul ei fără ca măcar să se plângă cuiva are tot dreptul din lume. Îmi place că l-ai adus pe Will din nou în preajmă ( de când îl aşteptam... ). Aşa cum mă aşteptam, are grijă de Mira cum doar el ştie. Până la urmă nu este singură în toată situaţia asta. Îmi pare bine că reuşeşte să treacă peste şi că se mută cu Will :>. Anyway, asta este tot ce am avut să îţi spun.
Dear, good luck with the inspiration and bye bye!
Dear, good luck with the inspiration and bye bye!
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...