[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 14[/center]

- Ca idiotul a continuat misiunea, pana l-au adus pe asta aproape in sicriu, mi se destainui tanarul, in timp ce ne plimbam prin sat.
Si acum ma minunam cum a putut sa obtina o permisie de eliberare din spital pentru o zi intreaga, cu conditia sa nu imi fie frig, sa nu mananc rece si sa ma ude. Azi il insoteam la Academie, fiindca trebuia sa suplineasca pe nu stiu cine. Intram in cladire, unde era mai rece decat afara, iar albiciosul imi dadu hanoracul negru, care l-a avut cand m-a luat pe el. L-am luat pe mine fara sa comentez, incheindu-ma pana sus si mi-am bagat mainile in buzunar, aratand ca un adolescent, cea ce numai eram demult. Ne oprim in fata unei clase de unde se auzea debandada totala si peste galagia din inauntru se auzeau vociile gemenilor, facandu-ma sa il privesc pe tanar cu mila. Trase aer in piept, apoi deschise usa si cand intra pe usa, in sala de clasa se lasa o liniste mormantala si cei care erau pe mese, s-au dat jos rapid. M-am dus la un loc liber din prima banca, asezandu-ma acolo, punandu-mi coatele pe banca si barbia pe ele.
- Inainte sa ma prezint si sa spun ce caut aici, da-ti-m voie sa informez niste persoane din aceasta incapere cu unele lucruri. Cei doi gemeni Enkin si Rajin, parinti vostri vor fi informati de comportarea voastra la ora si gura Yary si Yuri sau faceti cinci sute de ture in jurul satului cu sigili la maini si picioare plus greutati la picioare de un kilogram fiecare, spuse pe un ton rece si calm, fratele lor, aducandu-i pe amandoi la tacere instantanee.
Dupa aceasta observatie, el incepu sa le vorbeasca copiilor despre genjutsu, cum se scapa din el, cum se creea unul si ce efect are asupra inamicului. Explicatile sale erau la subiect, incat si Uzumaki cat de prost ar fi, tot le-ar intelege. Ca sa isi intareasca spusele facu un genjutsu peste intreaga clasa, aducandu-ne intr-o stare de plutire si relaxare totala. Cam dupa cinci minute, desfacu acel simpatic genjutsu si isi relua explicatia, dupa ce ne lasa vreo zece minute sa ne revenim de pe urma acelui jutsu.

- Sunt copii buni, dar nivelul lor de cunostinte ar veni cam egal cu zero, fata de lumea reala, imi spuse, in timp ce luam pranzul la Ichiraku ramen.
Aprob tacut din cap, apoi l-am intrebat pe Anki daca as putea sa luam ramen la pachet pentru Naruto - am aflat aseara cand am jucat cu ei Shogi - fiindca ii placea foarte mult aceasta mancare. Tanarul dadu din cap ca nu, fiindca atunci i-ar omori Tsunade pe amandoi si eu am aprobat tacut, continand sa mananc in tacere. Dupa ce am terminat de mancat si am platit consumatia, ne-am mai plimbat prin sat pana aproape de seara, cand ne-am intors in spital. Dupa ce ma lasa in salon, spunandu-mi ca va veni mai tarziu la mine si imi dadu un mic pupic pe obraz, pleca sa vada cum se simte Kakashi. Ma asez pe pat, vazand ca draperiile din jurul patului lui Naruto erau trase, dar se auzeau o gramada de voci, cea ce ma facu putin gelos pe tanar. Trag aer in piept si apoi trag draperiile de la paravanului meu si ma trantesc pe pat, luand de pe noptiera o carte ce mi-a adus-o Shizune din partea lui Tsunade. Cand deschid cartea si incep sa citesc, ridic o spranceana sceptic, apoi ma uit la titlu, facandu-ma sa imi dau ochii peste cap. Era "Icha, Icha Paradise" scrisa de Jiraiya-sama, dar totusi cum poti sa scri o carte atat de idioata si de prosteasca, ce te aduce rapid in stadiul de plictiseala maxima, cum ai deschis-o.
Fiindca nu aveam altceva de facut, am inceput sa o citesc, chit ca de cateva ori reciteam acelasi rand, aratand interesul meu fata de genul acesta de carti. Cascam din minut in minut, incat Hinata veni sa vada cine casca si dadu de mine. Am mai vorbit putin, spunandu-i ca am o frumoasa turbeculoza si sunt sub tratament aici in spital. Dupa ea aparu si un alt tanar Hyuuga care am aflat ca era varul Hinatei, Neji. Am inceput sa mai vorbesc cu ei, intrebandu-i din pura curiozitate ce sau cine era Aarra, ca se temea Anki asa de mult de el. Cand auzira cei doi au schimbat priviri ingrijoratoare intre ei, iar eu l-am spus ca daca nu vor sa imi spuna, sa nu imi spuna.
- Nu e faza ca e de spus sau nu, dar tot ce stim si noi, este ca face parte din clanurile stravechi, ce s-au creeat printre primi ninja. Alaturi de Aarra este Enkin, Ryoushi, Tazu, Aisu si Shimekiri. Aceste clanuri erau in tarile care le stapaneau si se mai zvoneste ca Anki este reincarnarea unui ninja foarte puternic, ce a fost Kage peste toate tarile ce azi le stim, imi raspunse satenul - Neji - stand pe un scaun si cu mainile in san.
Acum imi aminteam si eu ca Arra era clanul ce conducea si ajuta din umbra Satul Norilor, Ryoushi era din Satul Pietrei, Tazu a condus Satul Frunza, dar au fost alungati din sat si trimis in Satul Ierbii. Aisu era in Satul Cetii si Shimekiri erau in Satul Ploii. Cei din clanul Enkin aproape au fost extriparti si s-au refugiat in Konoha, lasand Suna fara un clan stravechi, prada celolalte clanuri, asta daca a mai supravietuit vreun membru. Daca ma chinuiam mai mult, imi aminteam fiecare insemn de clan, fiindca a trebuit sa le memorez, obligat de tatal meu. Macar ala a facut un lucru bun, dar idiot am fost ca nu am recunoscut cum pot fi recunoscuti usor membri unui clan stravechi, cum stiam la clanul Hyuuga sau Inuzuka.
Dupa ce am mai vorbit, ei au plecat fiindca orele de vizita s-au terminat, iar eu am stins lampa de pe dulapior, punand cartea acolo, aproape adormind. Tresar cand cineva ma imbratisa pe la spate, dar ma linistesc rapid, cand simt ca o pereche de buze catifelate ma pupara pe gat. Ma intorc si il iau in brate, ca sa nu pice pe jos din pat. Imi sopti ca e timpul sa iau medicamentul, iar eu am mormait resemnat, aprizand din nou becul si iau in mana cana cu ceaiul ala ciudat la gust si miros.