Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.

[Crazy~Tenshi]

Mi-a placut ce ati scris voi doua si sunt de acord in mare parte. Incerc si eu sa imi spun parerea, in mai putine cuvinte probabil, despre carte. Am citit-o de doua ori. Prima data a fost acum doi ani, cand profesoara de romana din generala ne-a spus despre acest roman si mi-a trezit curiozitatea, ea considerandu-l de dragoste (parere cu care nu am fost chiar de acord). Si apoi, am mai citit-o acum vreo doua luni, pt scoala, de data asta obligatoriu, nu din curiozitate.
Ceea ce mi-a placut cel mai mult, lucrul care m-a facut sa citesc intreaga carte pagina cu pagina, rand cu rand, este felul in care a scris-o Camil Petrescu, cu multa filozofie si foarte multe sentimente intense. Autorul are un stil foarte frumos de a descrie tot ce simte personajul sau si tot ce traieste acesta.
Dar nu pot considera "Ultima noapte de dragoste. Intaia noapte de razboi" chiar un roman de dragoste pt ca in mare parte tot ce am gasit in el a fost ceva de genul: gelozie, razboi, gelozie, razboi... Prima parte a fost interesanta, Stefan fierbea cand o vedea pe Ela cu G (Grigoriade, daca imi amintesc eu bine), cum ea ii sorbea fiecare cuvant "dansatorului" si cum suferea cand il vedea pe acel barbat comportandu-se cu o alta femeie asa cum se comporta si cu ea. Intr-un fel, Stefan merita sa sufere din cauza ei, pt ca si ea a suferit din cauza lui atunci cand era indragostita de el, iar el era indiferent, intarzia la intalniri si chestii de genul asta. Partea a doua a fost mai plictisitoare ca sa zic asa. Ma cam pierdeam in detalii, in unele momente nu mai stiam unde se petrece actiunea, toata descrierea campului de lupta, a imaginilor si sunetelor de acolo nu ma prea atrageau pt ca razboiul nu este unul dintre subiectele mele preferate. (Razboiul e ceva dur si urat pt mine si nu pot suporta sa aud despre razboaiele din zilele noastre pt ca ma intristeaza.) Iar personajul principal pur si simplu exagera... Isi punea viata in pericol total aiurea si se astepta sa moara dintr-un moment in altul, dar a scapat foarte ieftin. Daca eram in locul lui si chiar imi doream sa mor acolo, nu as fi parasit batalia doar pt ca am fost impuscat in deget si imi atarna in manusa, as fi ramas acolo sa astept glontul fatal.
Exista ceva ce imi amintesc inca din clasa a opta, cand am citit pt prima data cartea: ultima replica a lui Stefan. A fost primul lucru care mi-a venit in minte atunci cand am aflat ca va trebui sa o citim anul asta. Suna cam asa: "Asculta, fata draga, ce-ai zice daca ne-am desparti? ". Cred ca am ramas marcata. Dupa ce ca romanul nu a avut chiar subiectul pe care il asteptam, toata "povestea de dragoste" dintre Ela si Stefan se termina cu adevarat. Bine, era de asteptat sa se intample asa dupa atatea despartiri temporare, gelozie si "aventura" Elei cu G, dar replica personajului principal a fost, sau cel putin asa mi s-a parut, cam seaca. Dar asta e doar parerea mea.
Cred ca atat am avut de spus, oricum, atat mi-a venit in minte acum. Nu stiu daca ce am scris are vreun sens sau daca parerea mea este clara sau nu. Cartea mi-a placut in mare parte.