Poveste fără sfârşit

[Shadow.]

După cum probabil aţi observat, m-am decis să continui. După cum am menţionat de mai multe ori, capitolele vor veni mai rar din cauza şcolii. Mulţi dintre voi intră ca şi mine pe ultimii 100 de metri, mai exact 2 luni de şcoală. S-ar putea să mai fie un capitol în vacanţa de paşte, s-ar putea.

Capitolul 2 :
- Pură coincidenţă -

Zorii zilei se arătau uşor, apărând ca din neant de după blocurile uriaşe ce păreau că urcă până la cer şi înapoi. Licărirea stelelor pălea uşor, suliţe puternice de lumină lovind pământul care se trezea din nou. Răcoarea nopţii urma să fie din nou înlocuită de canicula infernală de la sfârşitul lui aprilie. Rozalia stătea pe unul din fotoliile aşezate pe balcon, privind prin geamul deschis cum soarele îşi impune puterea asupra universului. Cu genunchii strânşi la piept şi cu capul plecat pe genunchi, ochii săi verzi ca o mare de smarald erau aţintiţi spre cerul senin. O mână caldă îi atinse umărul dezgolit şi ea ridică privirea spre persoana ce o privea cu atâta iubire şi blândeţe.
- Trebuie să mergem la liceu, mai şti ? murmură uşor apoi plecă de lângă fată.
Sakura zâmbi şi se ridică uşor îndreptându-se spre dormitorul său. Păşea uşor pe laminatele albe din living, paşii săi silenţioşi păstrând liniştea din încăpere. Apăsă uşor clanţa uşii şi păşi înauntru. Se privi în oglinda uriaşă din faţa ei. Imaginea ei era uşor ştearsă, parcă privindu-şi reflecţia într-un lac însă se vedea. Zâmbi. Un sentiment de bucurie îi acaparase toată fiinţa, ajungând şi în cel mai adânc loc. Nu ştia ce se întâmplase însă îi plăcea. Îşi trecu uşor mână prin părul răvăşit şi ciufuli uşor bretonul care stătea la fel de drept. Avea un zâmbet cât faţa, micile sale perle albe ieşind în evidenţă prin strălucirea lor. Întinse mâna şi deschise uşa dulapului. Frumos aranjată pe un umeraş stătea uniforma. Se îmbrăcă rapid cu cămaşa albă, lăsând deschişi primii trei nasturi şi ridicând-o, legând-o cu un nod deasupra buricului. La gât îşi puse o cravată roşie de mătase ce o lăsa cu nodul larg. Fustiţa scurtă, albastră îi era cu talie joasă şi îi ajungea până cu două palme deasupra genunchilor. O pereche de cizme negre până sub genunchi. Peste un sacou roşu şi ghiozdanul negru cu cranii albe pe el şi îşi împletii părul în două codiţe, aranjând bretonul să îi acopere ochiul stâng.ieşi împreună cu prietena sa pe hol.

***

Liceul din centrul Tokyo-ului era renumit pentru foştii săi elevi ce după absolvire deveniră oameni din înalta societate, mândrindu-se cu fiecare student ce învăţase şi învăţa în acea instituţie.
Institutul părea de departe o clădire imensă, adăpostită de o curte pe măsură. Studenţii aveau orele de pictură în aer liber sau în ateliere, orele de muzică în amfiteatrul de nord iar cele de teatru în cel de sud. Orele de sport se ţineau pe terenul din spatele institutului, înconjurat de alei înverzite cu diferite arome ce se împrăştiau prin aer.
Rozalia se aşeză uşor pe iarba moale de la poalele unui tei, prima oră fiind cea de pictură. Fetei îi plăcea acea oră. Era înconjurată de natură, ceea ce îi dădea posibilitatea de a produce o explozie de idei pentru desene în mintea fetei. Şuviţele-i rozalii picau pe foaia albă ce avea deja conturată pe ea creanga unui cireş înflorit.
- Dragi elevi, începând de mâine vom avea un coleg nou pe care sper să îl îndrăgiţi şi să vă înţelegeţi bine cu el aşa cum faceţi fiecare din clasă cu alţi colegi de-ai voştri.
Fata ridică privirea de pe lucrarea sa spre bărbatul a cărui voce străbătu liniştea peisajului. Ochii săi verzi îl fixară, privirea-i fiind aţintită asupra bărbatului. Strâmbă uşor din nas şi îl văzu cum înghiţi în sec. Înainte să lase privirea observă că se întoarse şi plecă grăbit spre intrarea în liceu. Lăsă iar privirea asupra foii, continuând să strâmbe din nas.
Cufundată în gândurile sale, nici nu observă ce se întâmpla în jurul său. Se trezi însă când o minge ateriză în faţa picioarelor sale. O mână puternică ridică mingea şi întinse apoi cealaltă mână spre fată, ajutând-o să se ridice. Odată ce se ridică în picioare privirea i se izbi de un abis întunecat delimitat de un spaţiu alb şi pur, ochii părând şi mai întunecaţi datorită genelor negre. Buzele trandafirii ce intrau într-un contrast perfect cu pielea albă erau ridicate într-un surâs pervers. Părul negru şi răvăşit avea lăsate două şuviţe în faţă iar restul făcut ţepi în spate. Rozalia mări ochii plăcut impresionată de persoana din faţa ei, recunoscând pe moment cine i se afişă în faţă. Buzale sale roşii formară un zâmbet satisfăcut, lăsând dinţii albi ce păreau nişte mici perle să îşi arate frumuseţea.
- Ne întâlnim ora viitoare în amfiteatrul de sud . şopti ea şi plecă de lângă tânărul ce era încă prea şocat de pura coincidenţă din faţa lui dar îşi reveni după scurt timp, schiţând un zâmbet satisfăcut. Avea să o revadă pe ea.


Sper că v-a plăcut şi mii de scuze pentru mărimea lui ;)).