[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Ms mult fetelor pt comm...si acum nextul mai lung cm v-am promis

***

Trecusera trei zile de la nefericitul accident, iar Jesse se simtea mult mai bine si mult mai enervat de atitudinea lui Blake. Nu facuse altceva decat sa-l dadaceasca. Intr-un fel intelegea si se simtea bine stiindu-l atat de interesat de soarta sa, dar pe de alta parte, aceasta noua atitudine a lui il agasa. Il prefera de o mie de ori pe acel Blake cu care se putea contrazice si certa decat pe acesta care l-ar fi aprobat si daca i-ar zice ca Pamantul e plat. Ofta si se ridica din pat, aruncandu-si patura de pe trupul amortit. Trebuia neaparat sa faca ceva exercitii sau isi va iesi de tot din forma. Se intinse pana isi auzi oasele pocnind, apoi isi lua pantalonii de treining si un tricou alb pe el si iesi afara din camera. Nu-si dorea altceva decat o cana mare de cafea, un loc linistit si laptopul lui pe care Blake il ascunsese. Omul ala chiar reusea sa-l calce pe nervi uneori, dar isi pastra calmul pentru ca era constient ca facea totul din ingrijorare.
Cobora treptele incet, fiind deosebit de atent pe unde calca. Picioarele inca nu-i erau atat de sigure din cauza degeraturilor usoare pe care le suferise, dar nu-si facea griji, deoarece stia ca in cel mult o saptamana isi va fi revenit complet. Nu era prima oare cand trecea prin asa ceva si, la meseria pe care o avea, sigur nici ultima. Ajuns in capul scarilor dori sa se intoarca si sa se indrepte spre bucatarie, dar vocile din living il oprira. Pareau ingrijorate, mai ales cea a lui Hank...pe cand cea a lui Blake era mai mult decat nervoasa.
-Nu pot sa faca asa ceva, nu-i asa? E absurd! Pamantul acela si tot ce se afla pe el este in posesia familiei noastre de pestre trei decenii. Nu te pot obliga sa-l vinzi!
-Calmeaza-te, Blake, zise Hank cu o voce ingrijorata, dar controlata. Am vorbit cu avocatul nostru si mi-a zis ca aveam sanse sa castigam,,daca se ajunge la proces.
-Nu inteleg...de ce tu?
-E destul de simplu daca stai sa te gandesti. Restul proprietarilor din zona si-au vandut deja pamantul. Am mai ramas numai noi. Ofertele sunt avantajoase asa ca nu ma mir de ce restul au fost de acord cu vanzarea.
-Dar unii nu vor sa fie cumparati, unii ca noi. Pumnul lui Blake lovi masa cu putere. Cine naiba se cred astia?
-Grupul Newcrest e unul dintre cele mai cunoscute din lumea afacerilor mondiale. Nu cred ca ei cunosc notiunea de" Nu este de vanzare !"
La auzul numelui Newcrest, Jesse inlemni. Asa ceva nu i se putea intampla lui...cum naiba reusise familia lui Blake sa se incurce tocmai cu grupul Newcrest? Coincidenta sau soarta?
-Ai zis Newcrest? intra in camera cu un aer hotarat si se posta in fata lui Hank care se uita uimit la el.
-Jesse de ce nu te odihnesti? Parca am cazut de acord ca o vei lua usor cateva zile...Blake era clar indignat, dar nu asta conta cel mai mult.
-Raspunde-mi la intrebare, Hank. Tonul baiatului era ferm, mai ferm decat il auzisera vreodata.
-Da...dar ce ce intrebi?
-Da-mi sa citesc hartiile pe care ti le-au dat. Intinse mana spre batran, iar acesta ii inmana numaidecat actele.
Pe masura ce citea simtea cum ii creste tensiunea. Cu greu se stapanii sa nu sparga ceva. Parcuresese repede fiecare foaie in parte, fiind deosebit de atent la toate detalile prezente, apoi se incrunta si lua loc langa Blake pe canapea. Ceva nu parea in regula...ajungand in final la ultima foaie isi dadu seama si ce...Ofta.
-Duncan McNeron...Nenorocitul naibii!
Duncan era unul din asa zisii lui prieteni din copilarie, dar nu-l mai vazuse de mai bine de opt ani si spera ca nici nu o sa-l mai vada. Duncan era ultimul om pe care se astepta sa-l intalneasca in Alaska. Dar cum nimic nu merge bine in ultima vreme, ci doar din ce in ce mai prost, nu se mira prea mult.
-Il cunosti? intreba Blake evident curios de iesirea pe care o avusese Jesse. Foarte rar il vedea cu adevarat nervos, asa cum era acum.
-Ai putea zice asta. Imi pare rau sa te anunt, Hank, dar daca Duncan este cel care ti-a trimis hartiile astea, nu cred ca ai vreo sansa cat de mica sa castigi un posibil proces. Tipul nu a jucat niciodata corect si nu o va face nici acum cand se poate folosii de puterea si influenta Grupului Newcrest. Inchise pentru un moment ochii si se lasa pe spate, meditand la urmatoarea miscare pe care planuia sa o faca. Nu isi dorea sa se implice, nu vroia sa-l vada pe Duncan, dar nici nu putea sa-l lase pe Hank singur in beleaua asta. Cand este intrunirea Consiliului Administrativ?
-In trei ore. Blake si Anthony vor merge in locul meu, zise Hank, aratand spre piciorul care il avea suspendat si injurand incet.
-Vin si eu. Jesse se intoarse spre Blake si ii zambi. Cred ca de data asta te pot ajuta. "Sau pot sa-ti creez si mai multe probleme". Nu mai avea rost sa se gandeasca la decizia pe care o luase. Probabil nu era una dintre cele mai bune, dar in situatia de fata era singura care putea fi luata in considerare. Un lucru era cert: dupa terminarea sedintei va trebui sa-i dea niste explicatii lui Blake si nu era sigur ca ii va placea ce va auzii...

Se apropie de usa si batu de doua ori inainte sa intre. Ramase uimit cand vazu imaginea lui Jesse reflectata in oglinda si inghiti in sec de cateva ori. Tanarul era imbracat intr-un costum bussines inchis la culoare care i se mula perfect pe corpul frumos lucrat, singura pata de lumina fiind gulerul camasii albe care se intrezarea de sub sacou. Parul razlet era acum prins cu un elastic negru si aranjat cu grija astfel incat fiecare fir sa fie la locul lui, iar fata sa de obicei cordiala si zambitoarea, acum afisa un aer hotarat.
-Vroiam sa vad daca esti gata. Blake se apropie de el si ii zambi, dupa care incepu sa-i aranjezeze un pic cravata care statea stramb. Arati pregatit de lupta...
-Mda, probabil ai dreptatea. Tanarul isi ridica privire spre cel din fata lui si ii intalni privirea hotarata. Nici Blake nu arata rau, imbracat in costum, dar chiar si asa, avea inca acel aer de nepasare pe care il emana de obicei...nepasare, dar totusi stapanire de sine. Culoarea inchisa a hainelor facea un contrast frumos cu pielea alba si parul blond care ii cadea pe ochii verzi, stralucitori. Parea calm, dar sub acea masca Jesse banuia ca se afla un vulcan gata sa erupa. Nici nu era de mirare avand in vedere situatia in care se aflau. Sa fim seriosi...venisera aici pentru o saptamana intr-un scurt concediu si nimic nu mersese tocmai bine si acum saptamana aia se transformase in doua saptamani. Jesse ofta si-si pleca ochii. Va trebui sa-ti dau niste explicatii mai tarziu.
-Stiu.
Nu mai zise nimic altceva, dar nici nu era nevoie. Hai sa mergem, nu vreau sa intarziem.
Jesse aproba si iesira amandoi din camera, indreptandu-se spre garaj unde Anthony ii astepta rabdator.
Drumul pana in oras fusese parcurs in liniste, fiecare fiind ocupat cu propriile lui ganduri si probleme. Jesse incerca sa-si intre in rolul pe care va fi nevoit sa-l joace, in timp ce mai citea inca o data dosarul pe care il daduse Hank. daca resusea sa-si joace cartile calumea, avea o sansa, chiar daca era mica, de a-l opri pe Duncan. Pana sa-si dea seama ajunsesera deja in fata unei cladiri impunatoare din centrul orasului.
Cobora din masina si inspira de cateva ori adanc adunandu-si curajul de care avea nevoie, apoi pasi inauntru si ii urma pe Blake si Anthony care stiau exact in ce incapere avea loc sedinta. Pe masura ce strabateau holurile aglomerate, Jesse isi dadu seama ca Duncan nu precupetise niciun efort si niciun ban ca sa inchirieze locul asta. Nu-i venea sa creada cata risipa facea...Podelele erau o adevarata opera de arta din marmura imbinata pe alocuri cu lemn de esenta tare, creend o imagine hipnotizanta care atragea privirea, pe cand peretii erau in mare parte constituiti din sticla groasa, fumurie. Din cand in cand mai vedeai cate un ghiveci mare cu flori, care sigur era pus pentru a mai insuletii atmosfera, caci altfel, intregul complex ar fi aratat ca un cavou urias de sticla. Niciodata nu-i placusera locurile astea, ultramoderne, ultradotate...erau mult prea reci, lipsite de esenta si pentru el si de valoare. Aici te pierdeai in complexitatea formelor pe care ochiul si mintea nu le putea distinge si intelege, tu nedevenind decat o alta umbra care bantuia la infinit aceste holuri. Vocea lui Blake il trezise la realitate
-Aici este...Jesse esti bine? Esti un pic palid.
Jesse isi scutura capul si clipi de cateva ori, fortandu-se sa revina cu picioarele pe pamant.
-Sunt bine. Blake...orice auzi acolo. Sa incerci sa nu pari prea surprins si sa ma lasi pe mine sa vorbesc.
Barbatul aproba din cap fara sa zica un singur cuvant. Stia ca ceva nu era in regula pentru ca Jesse se comportase ciudat inca de cand auzise prima data mentionat numele de Newcrest. Ce legatura exista intre el si acesti oameni? Asta era doar una dintre intrebarile care ii trecusera prin cap in ultimele ore. Nu si-ar dori nimic mai mult decat sa ajunga in acel punct al relatiei cu Jesse cand niciunul sa mai aiba secrete, dar stia ca acest lucru este greu de realizat. Nu era imposibil, doar improbabil in viitorul apropiat. Timpul ii va ajuta...sau ii va nimici.
Jesse inchise ochii pentru cateva clipe, incercand sa-si intre in rol. Fugise atat de mult de trecutul sau incat, pe parcurs a uitat de unde a plecat. Intr-un fel era amuzant, ironic, dar amuzant sa aiba o intalnire fata in fata cu trecutul tocmai intr-un loc ca asta, in Alaska. Cine si-ar fi inchipuit? Inspira adanc, apoi, de indata ce usa se deschise si cei doi barbati intrara isi picta un zambet rece pe fata si inainta."E timpul pentru spectacol"